marți, 24 decembrie 2013

Ceai de papadie curata ficatul, bila si rinichii

articolul il gasiti aici: http://lataifas.ro/medicina_naturista_alternativa/7127/ceaiul-de-papadie-curata-ficatul-bila-si-rinichii/

Rugaciune scurta




*O:-) angel


 " Prea sfinte  Dumnezeule, Tatăl nostru care esti in ceruri, vino in casa mea şi-mi ia toate grijile si bolile mele si ale familiei mele, binecuvanteaza-ne si ocroteste-ne, ajuta-ne ca gandurile si faptele noastre sa fie placute Tie. Te rog să mă ierti, sa ma calauzesti pretutindeni şi sa-mi vindeci rudele, prietenii, si cunostintele mele si pe dusmanii mei sa-i binecuvantezi, sa-i ocrotesti si sa-i vindeci. Mantuieste-ne pe noi toti si adu iubirea in inimile noastre, pacea si armonia. Aproprie-ne cu mai multa caldura, acceptare si compasiune fata de cei dragi si de prietenii nostri ! Curateste cugetul, inima si sufletul nostru, adu lumina si iubirea ta peste tot unde este intuneric, in noi si pretutindeni. Iti multumesc din suflet Doamne ! In Numele lui Iisus!  Amin. "
Această rugăciune este foarte puternică. Trimite-o la cine vrei. Se spune ca o binecuvântare va veni la tine, poate un răspuns la ceva (o rugăciune, o cerere), care au fost atât de aşteptate. Ar fi bine sa trimiti acest mesaj mai departe.  Rugaciunea facuta cu credinta, face minuni. Crezând profund si puternic , vazând roadele strigatelor tale spre cer, vei exclama: " Doamne, multumesc gandurile mele s-au schimbat, credinta mea a crescut !"

sâmbătă, 21 decembrie 2013

Răcituri cu tapioca


pentru 4 - portii
Se pune de cu seara 150g boabe de soia la înmuiat, dimineața se schimbă apa și se pune la fiert  după 20 de min de fierbere se adaugă legumele, un cartof, 3-4 morcovi, cateva cuburi țelină, un pătrunjel rădăcină etc apoi se pune sarea, când toate sunt aprope fierte se adaugă 2-3  linguri de ulei sau unt și cuburile sau șnițele de soia plus câteva condimente, piper, un cățel de usturoi, coriandru, ghimbir, dafin etc se fierb 10 min și se scot toate rămânând doar zeama. Acum la final se adaugă tapioca 150g (care a fost pusă la înmuiat  40 de min în apă, se acoperă tapioca cu un deget de apă) cu tot cu apa în care a fost pusă la înmuiat și se fierbe până la deplina transparență,  va rezulta un aspic aromat.După ce boabele de tapioca au devenit complet transparente se adugă restul de condimente și usturoiul!  Zarzavaturile din supă şi cuburile de soia fierte cu usturoi vor constitui partea consistentă a răciturilor din tapioca. Le vom pune în farfurii și vom turna peste ele supa !
Dietoterapie
Tapioca este un produs obtinut prin prelucrarea rădăcinii plantei Manioc - MANIHOT ESCULENTA. Acest produs este usor digerabil si datorita continutului bogat in principii active, are calitati antiseptice, cicatrizante si dezinfectante. Este recomandat consumul acestui produs in cazurile de gastrita hiperacida, colita, ulcer gastrointestinal. Conţinutul este bogat în hidraţi de carbon : glucide: 85,3% si lipide 0,2%, substante minerale: Ca, Fe, Mg, si Zn, vitamine: A, B1, B2 si C. Valoare energetica 354 kcal/100 gr boabe tapioca.Important este faptul ca tapioca nu contine gluten, deci este un aliment de baza in nutritia celor care sufera de enteropatie glutenica (boala celiaca). Deasemeni este bine tolerat de copii, batrani si convalescenti. Tapioca este comercializata sub forma de granule sau faina si intra in componenta multor preparate culinare. Se foloseste la prepararea aspicurilor, supelor, sosurilor, pana la cele mai variate retete de creme şi deserturi.

luni, 30 septembrie 2013

Ketchup de ardei gras si ardei iute

Ingrediente
  • 4 ardei grasi rosii, feliati si desamantati
  • 350 ml otet de vin rosu
  • 2 cepe, curatate si taiate
  • 2 mere, desamantate, decojite si taiate
  • 2 ardei iuti, desamantati si taiati
  • 1 frunza de dafin
  • 1 praf de cimbru
  • 8 linguri de zahar tos
  • sare si piper proaspat macinat
  • sticle sterilizate cu sistem de sigilare
Numar de portii: 700 ml.

Mod de preparare
1. Puneti ardeii grasi pe un gratar, cu coaja in sus, si gatiti-i pana cand aceasta se increteste. Luati-i de pe gratar si puneti-i frigider, intr-o punga, pentru racire. Va fi mai usoara decojirea lor. Indepartati coaja si taiati pulpa ardeiului.
2. Puneti pulpa ardeiului intr-o cratita mai mare impreuna cu otetul, ceapa, merele, ardeii iuti (puteti adauga si seminte de ardei iute daca va place gustul mai picant de ketchup), frunza de dafin si cimbrul. Turnati 600ml de apa in cratita. Dati la foc moderat si fierbeti. Reduceti focul si fierbeti pentru 30-40 de minute pana cand legumele s-au inmuiat.
3. Indepartati frunza de dafin si cimbrul din cratita si pisati legumele sau amestecati-le intr-un blender. Presati amestecul prin sita si indepartati pulpa.
4. Puneti piureul format intr-o cratita curata si adaugati zaharul tos si condimentele. Fierbeti pentru 45-60 de minute, deasupra unui foc mic pana cand ketchup-ul s-a ingrosat.
5. Luati cratita de pe foc si folositi palnia pentru a turna ketchup-ul in sticle. Lasati-l sa se raceasca inainte de a sigila sticlele. Se poate pastra la loc intunecat si racoros pana la 3 luni. Odata desigilat, pastrati-l in frigider.

vineri, 27 septembrie 2013

Gutuia - medicament pentru o multime de boli

Marturii despre viturtile terapeutice ale gutuilor dateaza de acum 4.000 de ani. Grecii si romanii le foloseau pentru marirea potentei si imunitatii. Grecii credeau despre gutui ca sunt fructele dragostei, fericirii si le duceau Afroditei ca jertfa. Azi, cercetarile au aratat proprietatile extraordinare ale acestor fructe in domeniul medicinei. Intr-un singur fruct, exista depozite impresionante de vitamine, minerale, carbohidrati si fibre!

Gripa si raceala, hepatite
Se recomanda consumarea zilnica a unui pahar cu suc proaspat de gutui timp de o saptamana in cazul gripei si de o luna pentru a ajuta ficatul in caz de hepatita. Datorita cantitatii mari de vitamina C, sucul de gutui este si un bun tratament pentru bolile pulmonare, dar si cand ne curge nasul sau tusim.

Pancreatita, insuficienta pancreatica
Tot sucul de gutui face minuni in vindecarea acestor boli foarte greu de tratat prin metode conventionale. Se bea de trei ori pe zi o ceasca cu suc de gutui diluat cu ½ pahar de suc de mere, timp de trei saptamani.

Boli canceroase
Anumite substante din gutui, in special vitamina B17, ajuta organismul sa distruga celulele maligne, fara a le afecta pe cele sanatoase. Se bea 1-2 pahare cu nectar pe zi (preparat cu tot cu coaja).

Enterocolite, colon iritabil, constipatie
Sucul de gutui este un excelent tonic al intestinelor, cu efect antiinflamator. Daca suferi de constipatie, hemoroizi sau colon iritabil, se recomanda consumul zilnic a 500 ml de suc de gutui, iar daca entecolita este cauza suferintei tale, bea zilnic 1½ litri de decoct, preparat din ½ gutuie si 250 ml de apa - se fierbe cinci minute si se bea caldut.

Greata si arsuri, dureri de stomac
Se bea dimineata, pe stomacul gol, un pahar cu suc de gutui. Opreste imediat varsaturile, alunga greata si, in timp, ajuta stomacul sa-si refaca mucoasa.

O gutuie pe zi
Mananca dimineata, pe stomacul gol, o gutuie! Este un mijloc natural de a-ti intari gingiile, remineraliza dintii, dar si sa elimini toxinele din organism si sa alungi oboseala.

Sursa: http://ro.stiri.yahoo.com/gutuia-medicament-pentru-o-multime-boli-115015267.html

joi, 26 septembrie 2013

Sos acrisor de rosii cu ardei

Ingrediente:
3 kg rosii
2 kg ardei rosu
3 catei usturoi
1 ceapa
700 ml ulei
2 lingurite cimbru uscat
4 linguri sare
2 linguri piper negru
2 linguri busuioc uscat
300 ml otet balsamic

Incepeti mai intai cu ardeiul, pe care trebuie sa il coaceti. Tineti acoperit vasul in care puneti ardeii copti, ca sa inmoaie coaja si sa fie usor de curatat. Operatiunea de curatare este, intr-adevar, migaloasa dar rezultatul o sa va multumeasca. Cum spuneam, dupa ce coaceti ardeii si ii curatati (ajutati-va de un bol cu apa, ca sa va curatati mainile de cojitele ardeilor) ii puneti in robotul de bucatarie si ii tocati marunt. Cu rosiile procedati in felul urmator: le puneti un minut in apa clocotita iar apoi le scoateti si le puneti in apa rece. Astfel le veti decoji cu usurinta. Taiati rosiile in doua si le puneti in robot pentru a le marunti.
Intr-o oala mai mare, care nu lipeste, puneti uleiul la incins si caliti ceapa si usturoiul, tocate marunt. Adaugati ardeiul si rosiile si amestecati. Presarati sarea si piperul, cimbrul si busuiocul, turnati in fir subtire otetul balsamic. Amestecati bine si lasati la foc mic o ora si jumatate, pana ce sosul isi schimba culoarea si devine omogen.
Turnati sosul, fierbinte cum este, in borcanele pe care le-ati tinut in cuptorul incalzit. E de ajuns sa porniti cuptorul pentru jumatate de ora, la 160 grade, il opriti, iar apoi tineti borcanele inauntru. Borcanele, evident, sigilate bine. Sosul va rezista astfel mai mult. Trebuie doar sa va decideti cu ce o serviti. Aveti grija sa o pastrati la frigider dupa aceea.

Acest sos acrisor de rosii cu ardei este ideal pentru a-l adauga peste diverse gustari: cartofi prajiti, aperitive cu branza, salate reci cu paste.

Sursa:http://ro.stiri.yahoo.com/sos-acrisor-rosii-cu-ardei-120413878.html

miercuri, 25 septembrie 2013

Otet de mere cu miere

Produs 100% natural, obtinut prin fermentatie naturala, otetul din mere si miere de albine detine calitati nutritive si terapeutice. Otetul din mere si miere este alternativa sanatoasa pentru otetul realizat prin procedee chimice care dauneaza organismului uman.
Otetul din miere nu are doar un gust excelent dar si efecte terapeutice incredibile, spunandu-se despre otetul de mere si miere ca vindeca 100 de boli.
100 de boli vindecate de otet:
anemie, intoxicatii, afectiuni renale, hipocolesterolemie, indigestie, litiaza renala oxalica si fosfatica(pietre la rinichi), pielite, cistite, nevroze, migrene, hipercorticism, nevralzii, sterilitate, antibacterian, reumatism, obezitate, migrene.

Aici gasesti otetul de mere cu miere:

 http://www.cufarulnaturii.ro/produse/310-otet-de-meremiere-950ml.html?s=0646708

http://www.cufarulnaturii.ro/produse/2984-otet-de-mere-cu-miere-500-ml.html?s=0646708

marți, 24 septembrie 2013

Planta sufletului : Sunatoarea

august 2013 By
Cup of Tea and St John's Wort Plant
Puterea alchimica a plantelor este spectaculoasa. Dumnezeu ne-a lasat tot ce avem nevoie in natura. Iar unul din remediile pentru suflet este “banala” sunatoare,. Aceasta planta minunata reface solaritatea ajutand in procesul interior de refacere al sufletului. Iata si un articol interensant din Formula As pe care vi-l prezint in continuare.
“In urma cu cativa ani, in Germania a avut loc un experiment care avea sa bulverseze comunitatea stiintifica si, totodata, sa dea o raza de speranta pentru milioanele de oameni care sufera de boala secolului XXI: DEPRESIA. Experimentul de care vorbim a cuprins peste 3000 de suferinzi, de la tineri de nici 20 de ani, la varstnici de peste 80 de ani, cu totii luand extract de sunatoare, vreme de patru saptamani. In termenii seci ai statisticilor, experimentul a fost unul reusit – peste 80% dintre participanti au observat imbunatatiri semnificative ale starii psihice, si doar mai putin de 5% s-au confruntat cu efecte adverse, de regula minore, incomparabil mai reduse decat in cazul antidepresivelor de sinteza. Privind insa lucrurile dincolo de statistici si de cifre, extractul din aceasta modesta planta s-a dovedit un adevarat miracol. El a alinat si a dat o nesperata mana de ajutor sutelor de oameni care nu-si mai gaseau un loc in lume pentru ca sufereau de un pesimism si de o tristete devastatoare, bietilor nefericiti care noapte de noapte nu reuseau sa adoarma din cauza suferintei psihice, ori celor care se indreptau spre sinucidere, in urma depresiei. Niciodata, in istoria moderna, nu se inregistrase pana atunci vreun remediu natural, experimentat la o asemenea scara, si care sa dea asemenea rezultate, intr-o afectiune de o mare gravitate si cu o raspandire foarte larga. Mai in gluma, mai in serios, unul dintre cei 633 de medici care au fost angrenati pentru efectuarea acestui experiment a spus ca ceea ce au insemnat antibioticele pentru secolul XX va insemna sunatoarea pentru secolul XXI, cand depresia incepe sa fie mai raspandita decat infectiile. Ar fi insa nedrept sa credem ca eficienta sunatoarei se limiteaza doar la cazul depresiei. Atat intern, cat si extern, ea are virtuti vindecatoare in multe alte afectiuni. Sa vedem in continuare despre ce este vorba, afland mai intai cateva lucruri practice despre administrarea si prepararea ei.
Sunatoarea se culege pe soare …
Sunatoarea (Hypericum perforatum) este o planta care creste spontan, in toate zonele tarii, din regiunile sub-montane si pana la campie. Este perena (radacina sa intra in hibernare iarna, pentru ca din ea sa rasara primavara o noua tulpina), crescand pana la un metru inaltime, dar cel mai frecvent avand 40-50 de centimetri. Cu florile sale galbene, cu frunzele cu puncte rosietice-ruginii, este incofundabila. Efectele terapeutice cele mai puternice le au varfurile sale inflorite, care contin cateva substante care atunci cand sunt macerate in apa sau in alcool le dau acestora o culoare rosiatica foarte caracteristica.
Preparate pe baza de sunatoare
Extractul de sunatoare
Este genul de remediu pe care persoanele care sunt supuse la un stres psihic intens, care au tulburari de somn sau care au o meteosensibilitate accentuata este bine sa il aiba mereu la indemana.
… si se usuca la umbra
Se obtine din tinctura de parti aeriene de sunatoare, din care se evapora complet alcoolul, ramanand o pulbere brun-rosiatica, extrem de concentrata in principii active, cu un miros specific: extractul de sunatoare. El contine de cateva ori sau zeci de ori mai multe principii active decat simpla pulbere sau decat tinctura. Mai mult, aceste principii active sunt asimilate integral de organism, si nu doar in proportie de 15-25%, ca in cazul simplei pulberi. Ca atare, extractul este “medicamentul” cel mai concentrat care se poate obtine din sunatoare, asa incat nu este de mirare ca toate studiile la care vom face referire in cele ce urmeaza au folosit aceasta forma de administrare. La noi in tara, extractul de sunatoare se gaseste combinat in proportii egale cu pulberea de iarba de sunatoare, sub forma unor capsule, cu o eficienta terapeutica remarcabila. Asocierea la extract a pulberii ajuta pacientul sa beneficieze de proprietatile naturale, originare ale plantei, eficientizand tratamentul. Dozele necesare de capsule cu extract vor fi precizate la fiecare tip de afectiune in parte.
Pulberea de sunatoare
Se macina foarte fin, cu rasnita electrica de cafea, tulpinile uscate de sunatoare, dupa care se cern printr-o sita fina (cum ar fi cea pentru faina alba). Depozitarea pulberii obtinute astfel se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 15 zile (deoarece substantele active se oxideaza relativ repede). De regula, se administreaza de 4 ori pe zi cate o lingurita rasa, pe stomacul gol, la orele 7, 13, 19 si 22.
Infuzia combinata de sunatoare
In jumatate de litru de apa se pun la macerat vreme de 8-10 ore 3-4 linguri de sunatoare maruntita, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata de sunatoare, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi).
Uleiul de sunatoare
In jumatate de litru de ulei de masline, de samburi de struguri sau de susan, se pun 10 linguri de flori de sunatoare uscata si maruntita nu foarte fin. Se lasa amestecul sa macereze la soare, vreme de 2 saptamani, dupa care se filtreaza, iar preparatul obtinut se trage intr-o sticla inchisa la culoare, care se pastreaza in locuri intunecoase si reci.
Tratamente preventive
Diabetul - ultimele teorii despre aparitia diabetului arata ca de multe ori la baza acestei afectiuni se afla un dezechilibru emotional. Se pare ca oamenii supusi la stres, la emotii de tipul dezamagirii, tristetii, disperarii ajung sa aiba tulburari ale functiei pancreasului, care, repetate in timp, conduc la imbolnavire. Zaharul rafinat si dulciurile concentrate consumate in exces duc, si ele, la diabet, fiind cel mai la indemana drog, pentru a determina eliberarea unor substante (neurotransmitatori) in organism, care sa compenseze pe moment starile psihice negative.
Pulberea se pastreaza in borcane bine inchise
Asadar, daca nu vrem sa devenim diabetici, trebuie sa ne tinem stresul sub control, cu mijloace naturale, iar sunatoarea este, poate, cel mai la indemana. Se administreaza pulberea cate 3 lingurite pe zi, in cure de 2-4 saptamani, in perioadele cu stres ridicat ori in care ne confruntam cu o tensiune emotionala pronuntata.
Indigestia, dispepsia, sindromul colonului iritabil - persoanele care sunt predispuse la aceste afectiuni ar trebui sa faca, de 2-3 ori pe an, o cura cu infuzie combinata de sunatoare si busuioc (Ocimum basilicum). Se administreaza cate un litru pe zi, in cure de 30 de zile. Acest remediu este un tonic digestiv bland, previne tulburarile gastrice si intestinale datorate stresului, regleaza apetitul.
Atacurile de panica - mai multe studii de caz arata ca o cura cu extract de sunatoare (cate 800-1200 mg pe zi), facuta vreme de 4 saptamani, ajuta la prevenirea acceselor paroxistice de teama. Extractul din aceasta planta ajuta la tinerea sub control a emotiilor negative, amelioreaza fobiile si induce o stare de tonus psihic si mental care ajuta pacientul sa isi controleze frica.
Tromboflebita - o clasa de substante active, numite cumarine, continute de sunatoare ajuta la prevenirea formarii cheagurilor de sange si a migratiei acestora. Ca atare, se recomanda capsulele cu extract de sunatoare, cate 4-6 pe zi, in cure de 30 de zile, urmate de 15 zile de pauza, pentru a preintampina aparitia acestei afectiuni. Acelasi extract de sunatoare este un foarte bun adjuvant pentru cei care vor sa se lase de fumat, in conditiile in care acest viciu este un factor de risc important pentru tromboflebita.
Tratamente interne
Meteosensibilitatea - mai multe studii arata ca pacientii care se confrunta cu stari de neliniste, dureri de cap, tulburari de somn si de concentrare, din cauza fenomenelor meteorologice, beneficiaza din plin de pe urma tratamentului cu sunatoare. Cel mai bine raspund la tratament pacientii care sufera din cauza vremii mohorate, cu ceata si lumina redusa, sunatoarea inducand o stare de tonus psihic, vioiciune si optimism. Se administreaza extractul de sunatoare, cate 800-1000 mg pe zi, in cure de maxim 6 saptamani, urmate de 2 saptamani pauza.
Tulburarile obsesiv-compulsive - se administreaza capsulele cu combinatia de pulbere si extract de sunatoare, cate 4-6 pe zi, in cure de doua luni, urmate de o luna de pauza. Numerosi pacienti care au luat sunatoare pentru a se trata de alte afectiuni au remarcat efectele pozitive ale sunatoarei in cazul acestor tulburari. Studiile oficiale facute pe aceasta tema sunt deocamdata putine si contradictorii, dar pe baza observatiilor practice facute de medici se poate afirma cu siguranta ca in unele cazuri, cu ajutorul sunatoarei, se pot obtine rezultate pozitive pentru eliminarea acestor tulburari sau macar pentru reducerea intensitatii si frecventei lor.
Anxietatea - este un domeniu in care sunatoarea nu este atat de eficienta ca in cazul depresiei, dar sunt numerosi pacientii care au obtinut rezultate incurajatoare, folosind aceasta planta. Se recomanda alternarea administrarii de sunatoare (cate 4-8 capsule pe zi) cu passiflora (Passiflora incarnata), in cure de cate patru saptamani fiecare.
Obezitatea si ingrasarea pe fondul dezechilibrelor emotionale - este necesar sa spunem in acest context ca, de fapt, nu exista practic persoana care sa se confrunte cu probleme de greutate si care sa nu aiba o problema afectiva care sa stea la baza acestei tulburari de apetit alimentar. De aceea, multi medici din Germania si din Statele Unite au obtinut rezultate remarcabile, tratand pacientii obezi cu sunatoare. Conferind o stare de tonus psihic si de vigilenta, reducand simtitor suferinta produsa de reducerea cantitatii de hrana, creand dispozitia pentru o viata activa si pentru sport, sunatoarea este o adevarata planta anti-obezitate. Prin tratamentul cu ea nu se urmareste doar pierderea catorva kilograme, care se pun la loc la prima criza afectiva compensata cu mancare din belsug, ci se ajunge mult mai aproape de radacina problemei, care este stilul de viata. Se administreaza extractul de sunatoare, cate 1-1,2 grame pe zi, luate fractionat, in reprize, cu 30-60 de minute inainte de masa.
Colita de fermentatie - se administreaza pulberea de sunatoare, cate o lingurita rasa, de patru ori pe zi, in cure de 30 de zile, urmate de 21 de zile de pauza. Sunatoarea se ia pe stomacul gol, inainte de masa, ori la minim doua ore dupa ce am mancat. Principiile active ale plantei reduc numarul de bacterii de fermentatie din intestin, regland astfel flora, refac epiteliile si elimina inflamatia. De asemenea, tratamentul cu sunatoare ajuta la controlul stresului psihic, care este printre principalii factori care conduc la aparitia, agravarea sau la recidiva colitei de fermentatie.
Uleiul de sunatoare se macereaza la soare
Hepatita virala, cronica si acuta - mai multe studii arata ca unele substante active din sunatoare (hipericina si hiperforina in special) ataca virusii care produc hepatita de tip B si C. Testele de medicina experimentala facute in acest sens sunt promitatoare, insa studiile clinice inca nu au fost terminate. Ceea ce se poate spune insa cu siguranta in momentul de fata este ca sunatoarea, fie si doar ca adjuvant, e de un real folos in tratamentul hepatitei. Ea reduce ritmul de evolutie a bolii, ajuta la tinerea sub control a tensiunilor emotionale, care sunt foarte periculoase in cazul celor cu probleme hepatice, protejeaza ficatul de procesele destructive. Se recomanda extractul de sunatoare, cate 1 gram pe zi, in cure de 6 saptamani, urmate de alte 3 saptamani de pauza.
Insomnie - in mai multe studii facute in institute din Canada, din Germania si din Marea Britanie s-a analizat felul in care influenteaza sunatoarea somnul. S-a constatat, astfel, ca sunatoarea nu ne ajuta sa adormim mai repede, in schimb, mareste perioada de somn profund fara vise (faza cea mai odihnitoare a somnului), mareste productia de melatonina (hormonul somnului odihnitor), face trezirea de dimineata mai usoara. Se administreaza extractul de sunatoare, cate 400 mg, de 3 ori pe zi, ultima doza la ora 22. Este un tratament simplu, care va face somnul mai odihnitor si mai regenerant, chiar daca nu va mari semnificativ perioada de timp in care dormim.
Dependenta de alcool si de nicotina - animalele de experienta tratate cu sunatoare, dupa ce li se indusese dependenta de alcool sau de nicotina, au prezentat mult mai putine simptome negative, odata ce aceste droguri au fost sistate brusc. In practica s-a constatat ca pacientii care au hotarat sa se lase de aceste vicii au sanse mult mai mari de reusita, daca urmeaza un tratament cu sunatoare, care pe de o parte reduce suferinta perioadei de adaptare, iar pe de alta parte ajuta la mobilizarea resurselor psihice, pentru a depasi acest moment. Cu alte cuvinte, desi nu tine locul drogurilor si nici nu este un substitut de vointa, sunatoarea este de un real folos pentru depasirea pragului dependentei. Se administreaza extractul de sunatoare, cate 1,5 grame in prima saptamana de tratament, reducandu-se in urmatoarele saptamani doza, pana la 1 gram pe zi. O cura dureaza 6 saptamani si va fi urmata de alte 3-4 saptamani de pauza, dupa care tratamentul se reia.
Sindromul premenstrual - observatiile facute pe paciente, de catre medicii americani Bratman (1997) si Rosenthal (1999), arata ca dispozitia psihica a femeilor cu sindrom premenstrual este mult imbunatatita cu ajutorul sunatoarei. Sunt reduse simptome cum ar fi iritabilitatea psihica, depresia, deficitul de atentie si de concentrare, hiper-excitabilitatea psihica, toate corelate cu perioada de dinaintea menstrelor sau chiar din timpul menstrelor. Aceiasi medici au remarcat efecte similare ale sunatoarei in cazul tulburarilor de premenopauza. Se administreaza pulberea de sunatoare, cate o lingurita de patru ori pe zi, in cure de 28 de zile, cu 10-14 zile de pauza.
Aplicatii externe
Arsuri de gravitate mica si medie - la prima aplicatie se face o spalare cu un tampon de vata foarte bine umezit cu tinctura de sunatoare. Imediat dupa ce se usuca pielea, se aplica ulei de sunatoare din belsug. Zilnic se fac 2-3 asemenea aplicatii, avand grija ca 24 de ore dupa folosirea preparatului cu sunatoare pielea sa nu fie expusa la soare.
Vanatai - se tine o compresa cu tinctura de sunatoare pe zona afectata. Va fi diminuata senzatia de durere, leziunea se va vindeca mai rapid si va fi mai putin evidenta in diferitele faze ale vindecarii.
Rani deschise - se face o spalare cu tinctura de sunatoare, dupa care se lasa rana la aer, pentru a se cicatriza rapid. Se fac 2-3 asemenea aplicatii pe zi. Reduc durerea, previn infectia si accelereaza procesul de vindecare si de cicatrizare.
Dermatita atopica - se fac de trei ori pe zi aplicatii cu ulei de sunatoare, pana la vindecarea completa. Mai multe studii au confirmat actiunea vindecatoare a sunatoarei in aceasta afectiune.
Reactii adverse la tratamentul cu sunatoare
Dat fiind faptul ca deja exista milioane de utilizatori constanti ai sunatoarei, efectele adverse ale acestei plante sunt foarte bine cunoscute. Toate studiile facute pana acum arata ca procentajul celor care au reactii adverse este foarte redus (sub 5% la sunatoare, fata de 31% la medicamentele alopate), iar aceste reactii sunt minore. Cel mai frecvent apare sensibilitatea excesiva a organismului la lumina (fotosensibilitatea), in special la lumina solara, care poate produce arsuri pe piele, disconfort ocular, dureri de cap. De aceea, persoanele care fac tratament cu sunatoare nu se vor expune la soare intre orele 11 si 18. Alte posibile efecte adverse ale tratamentului intern si extern cu sunatoare sunt uscarea gurii, ameteli temporare, eruptii pe piele si mancarimi temporare, foarte rar dificultate in adormire, tulburari gastro-intestinale. In literatura de specialitate sunt mentionate si cateva cazuri izolate (raportate la milioane de ulitizatori) de agravare a tahicardiei, a simptomelor anxietatii, a tulburarilor de concentrare, a depresiei celor care deja luau medicatie chimica pentru aceasta afectiune.
Precautii si contraindicatii la tratamentul cu sunatoare
Prima contraindicatie la aceasta planta este pentru cei care in paralel iau medicamente de sinteza contra depresiei si anxietatii, contra insomniei, contra epilepsiei, contra infectiei cu HIV.
Exista posibilitatea sa aveti alergie la aceasta planta, motiv pentru care la inceput veti lua sunatoare in doze mici (o zecime din doza normala), marind treptat doza, pana la cea prescrisa. Alergia la sunatoare se manifesta prin eruptii pe piele, dureri sau senzatie de jena gastro-intestinala.
De regula, un tratament dureaza intre una si trei luni, dupa care se face o pauza de 2-4 saptamani, iar apoi tratamentul se poate relua. Respectati cu strictete aceasta recomandare! In caz contrar, pot aparea nevralgii, tulburari de somn, iritatii ale tegumentelor si alte simptome. Sunatoarea nu da dependenta, iar studiile arata ca efectele sale se mentin pe o durata de timp considerabila, dupa incetarea tratamentului.
Extractul de sunatoare si depresia
Studiul pe care l-am mentionat la inceputul articolului si care a fost coordonat de catre profesorul doctor H. Woelk este doar unul dintre zecile care probeaza valoarea extractului de sunatoare in tratamentul depresiei. Multe alte cercetari, de o amploare mai mica sau mai mare, confirma faptul ca sunatoarea este extrem de eficienta in lupta cu diferite forme ale depresiei, precum si cu complicatiile sale psiho-emotionale. Din acest motiv, extractul de sunatoare a ajuns sa fie medicamentul cel mai administrat in Uniunea Europeana, contra acestei afectiuni. Chiar si in refractara America, unde industria chimico-farmaceutica are o influenta covarsitoare, prescriptia acestei plante sub forma de extract a ajuns sa fie prima optiune terapeutica pentru multi psihiatri cu pacienti depresivi. Ce face extractul de sunatoare mai exact? In primul rand, determina scoarta cerebrala sa elibereze anumiti neurotransmitatori, niste substante naturale, care ne induc stari emotionale pozitive: optimism, entuziasm, tonus. Apoi, aceasta planta atenueaza, prin mecanisme neurologice doar partial cunoscute, sentimentele de pesimism, de gol interior, de vinovatie paralizanta. Studiile facute pe pacienti depresivi, care au luat sunatoare, au aratat ca deja dupa doua saptamani de cura, cei mai multi depaseau starea de astenie, capatau incredere in fortele proprii, incepand sa renunte la acea auto-evaluare negativa, care este una dintre caracteristicile principale ale acestei afectiuni. In timpul curei de sunatoare se administreaza extractul asociat, pentru un efect mai bun si pentru evitarea reactiilor adverse, cu pulberea de planta, in proportii egale. Doza zilnica de extract va fi cuprinsa intre 600 si 1200 mg, administrata in trei reprize, pentru o perioada de 4-6 saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza, dupa care administrarea se poate relua.”

Ilie Tudor

luni, 23 septembrie 2013

Ardei iuti sau ardei bulgaresti in otet


  • Ingrediente

    500g ardei iuti, 500 ml otet 9%, 500 ml apa, 1 lingura zahar,1 lingura sare,1 lingura boabe de mustar
  • Mod de preparare

    Ardei iuti in otet sunt foarte gustosi. Ardeii iuti se spala in 2-3 ape, apoi se indeasa bine in 2 borcane de 800 ml. Separat se amesteca apa si otetul, boabele de mustar, zaharul si sarea, apoi se toarna in borcan. Daca este nevoie se mai completeaza cu apa si otet in proportie de 1:1, astfel incat ardeii iuti sa fie complet acoperiti cu solutie.
    Se inchid borcanele si se pastreaza intr-un loc racoros si intunecos.

  • Mod de servire

    Ardei iuti in otet se servesc la ciorbe, borsuri, saramure de peste, sarmale, etc.

duminică, 22 septembrie 2013

Ardei capia sau ardei grasi copti la borcan

Ingrediente:
10 kg ardei capia sau 10 kg ardei grasi(putem sa ii si combinam, adica 5 kg kapia si 5 kg ardei grasi),
800 ml apa,
200 ml otet,
200 g zahar,
3 linguri sare fara iod (la vrac),
1 lingurita salicil (1 plic si jumatate praf conservant),

Preparare:
Coacem ardeii ii saram cu sare si ii lasam pentru circa 30 minute la odihna. Ii curatam, apoi de pielita, indepartam codita si semintele si ii asezam  in borcane de 800 ml. Fiind asezati in borcane ne putem apuca de preparat siropul ce il vom turna peste ei.
Punem intr-o oala la fiert 800 ml apa cu 200 g zahar, 3 linguri sare, si 200 ml otet. Cand da in clocot oprim focul, tragem oala deoparte si adaugam 1 lingurita salicil (sau 1-1/2 plic de praf conservant), amestecam ca acesta sa se topeasca apoi turnam acest sirop in fiecare borcan peste ardei pana se umple. Inchidem cu capace si asezam borcanele cu ardei la dunst uscat intre paturi pana a doua zi.
Aceasta cantitate de sirop data este de ajuns pentru 6 borcane de 800 ml. 

Sursa: http://www.bucatareselevesele.ro/retete-culinare/conserve-si-muraturi/ardei-capia-sau-ardei-grasi-copti-la-borcan.html

  De aici poti cumpara sare grunjoasa:

http://www.cufarulnaturii.ro/produse/2623-sare-de-mare-grunjoasa-neiodata-500g.html

joi, 19 septembrie 2013

PELINUL


PELINUL
(Artemisia absinthium)

Planta extrem de populara printre romani, pelinul e prezent nu doar in medicina sateasca, ca leac sigur pentru stomac si ficat, ci si in poeziile populare, unde gustul lui extrem de amar este un etalon pentru suferintele vietii. Cunoscut din vremuri stravechi, folosit frecvent ca planta de leac la daci, la romani si la greci, primele mentiuni scrise despre pelin se afla in niste papirusuri egiptene datand din anul 1600 inainte de Hristos. Planta "sfanta", purtata de preoti la brau ca sa ii apere de duhurile rele, ea a intrat si in ritualurile grecesti si romane, pentru ca in Evul Mediu sa devina o planta de baza a medicinii manastiresti. Preotulgerman Sebastian Kneipp dadea urmatorul sfat: "Cine sufera de stomac sau ficat, in loc sa intinda mana dupa tutun, sa ia de doua, trei ori pe zi cate o priza de pelin uscat, pe care sa-l presare cu doua degete peste prima lingura de supa sau sa-l puna in mancare, ca pe piper".

Purificarea organismului

Pelinul alb sta la baza uneia dintre cele mai vechi si puternice retete de purificare a organismului. Vindecatorii satelor tratau cu ea aproape toate bolile asociate cu procesul inflamator: afectiunile tractului gastro-intestinal, ale rinichilor si vezicii urinare, dermatitele si problemele ginecologice, in special cele provocate de tricomonade. Prezenta ciupercilor parazite de pe tractul gastro-intestinal se ghicea si in functie de aspectul exterior al bolnavului: acnee, seboree, asprimea pielii, pete maronii sau de alte culori, riduri sau chelie prematura, papiloame, calcaie crapate, exfolierea unghiilor. Datorita faptului ca infestarea cu ciuperci parazite scoate din functiune sistemul de autoreglare si autoaparare al organismului, infectiile respiratorii, amigdalita, polipii se tin scai de persoanele in cauza. Amar si aromat, pelinul lupta cu succes cu tricomonadele, hlamidiile, herpesul, candida, giardia si alti musafiri nedoriti cu care suntem infestati.
O cura de curatare terapeutica cu pelin dureaza 7 zile si se face de doua ori pe an, primavara si toamna, incepand din a 3-a zi dupa luna plina. Aveti nevoie de pelin uscat (in jur de 100 g), care se administreaza sub forma de pulbere. Inainte de folosire, pelinul se rasneste, ca sa obtineti o pulbere fina. In timpul verii, se folosesc si floricelele proaspete. Cand pelinul este uscat bine, se freaca intre palme si se cerne prin sita. Partile lemnoase ce raman in sita se folosesc pentru clisme si spalaturi.
Mod de administrare: In primele 3 zile se inghite cate 1/4 de lingurita de pulbere, cu 100-150 ml de apa, la fiecare 2-2,5 ore, indiferent de timpul mesei, inclusiv pe timp de noapte. Inainte de inghitire, pelinul se tine cateva secunde in gura, se amesteca bine cu saliva. Urmatoarele patru zile se administreaza aceeasi cantitate, de 6 ori pe zi.
Concomitent cu tratamentul intern, in fiecare seara se fac clisme cu infuzie de pelin si spalaturi vaginale. Se prepara infuzie dintr-o lingura rasa de pelin, intr-un litru de apa clocotita, si se pune la infuzat in vasul acoperit cu capac. Cand apa se raceste la aproximativ 40 de grade, se strecoara, se pun separat 100 ml de infuzie, iar cu 900 ml se face o clisma. Inainte de culcare, cu 50 ml infuzie (din cei 100 ml ramasi) se face o microclisma in colon folosindu-se o pompita mica pentru copii, in asa fel incat lichidul sa fie absorbit complet in colon, iar cu 50 ml ramasi, femeile fac spalaturi vaginale, in vreme ce barbatii introduc infuzia in uretra.
Specialistii recomanda ca femeile sa stea in pozitia de lumanare (culcate pe podea, cu spatele si picioarele ridicate in sus) atunci cand fac spalaturi vaginale, cel putin 5 minute, pentru ca infuzia sa actioneze mai mult timp.
Femeile cu probleme ginecologice mari pot pune un tampon vaginal, imbibat cu infuzie de pelin, care se lasa pana dimineata. Procedura pentru barbati este mai complicata: cu o mana se strang marginile uretrei in jurul varfului de pompita, iar cu cealalta mana se apasa hotarat pompita. Este foarte bine ca infuzia sa ajunga pana la vezica urinara. In caz de prostatita evoluata, nedepistata, sau de uretrita, in ziua a 3-a sau a 4-a se incepe eliminarea puroiului. Inainte de folosire, infuzia se incalzeste pana la 37-38 de grade.
Spalaturile tractului urinar, la femei si la barbati, in cazuri mai grave, se fac de doua ori pe zi, pana la disparitia infectiei.
PELINULAmareala pelinului ajuta si la slabit

Cei cu imunitate slaba, raceli dese sau guturai picura cate 7-10 picaturi de ceai de pelin in fiecare nara.
Toate procedurile se fac timp de 7 zile, fara pauza, si se tine un regim alimentar strict. Din meniu se elimina categoric carnea, pestele, lactatele, ouale, produsele de patiserie, iar alcoolul si fumatul sunt interzise. Se consuma legume, fructe, nuci, cereale, uleiuri vegetale. E greu? Nu cred, mai ales atunci cand miza este un organism purificat, sanatos, intinerit. Cantitatea de paine se reduce la 200 g, cu conditia sa nu fie proaspata, cel mai bine sa fie putin uscata. Fara o dieta speciala nu se obtin rezultatele dorite. In timpul curei, sunt posibile stari de slabiciune, acutizarea simptomelor la afectiunile existente sau inca nedescoperite, dureri in articulatii sau in zona ficatului, provocate de eliminarea toxinelor in cantitati mari. Daca se elimina pietricele si provoaca dureri, se iau doua pastile de No-Spa si una de Papaverina.
Intre cure, puteti inghiti floricele de pelin, in prima zi cate una la fiecare 2 ore, apoi cate 3-4, in special in caz de intoxicatie alimentara, dupa evenimente cu mese abundente si nesanatoase, balonari, constipatie sau diaree.
Cei care nu pot suferi gustul amar al pelinului pot sa-l amestece cu putina dulceata sau miere de albine.
Terapia cu pelin le este contraindicata femeilor insarcinate. In caz de supradozare pot aparea reactii adverse: voma, vartej.



Alte tratamente cu pelin

* Afectiuni ale rinichilor, ficatului, pancreasului, dischinezia cailor biliare. O lingurita cu varf de flori si frunze de pelin amar se infuzeaza 30 de minute in apa fierbinte, se strecoara si se stoarce bine. Se beau timp de 21 de zile cate 50 ml, de 3 ori pe zi, inainte de masa.
* Hepatita infectioasa (icter virotic, boala Botkin). 1. Se amesteca cate 5 g de pelin si rostopasca cu o lingura de usturoi pisat si se pun la fiert in 500 ml de vin alb, pana la primul clocot. Se infuzeaza in termos sau in vasul in care a fiert, invelit in prosop flausat, timp de 1,5 ore. Se dau bolnavului 1-2 linguri de vin strecurat, dimineata, pe nemancate, timp de 7 zile.
2. Se macereaza jumatate de pahar de pelin in 500 ml de otet de mere, timp de 7 zile. O lingurita de otet se dizolva in 150 ml de apa si se bea cu 30 de minute inainte de pranz, timp de 7 zile.
* Tuberculoza si alte boli infectioase. Se spala bine cateva radacini de pelin si se toaca marunt. O lingura de radacini se fierbe in 500 ml de vin alb, pe foc mic, timp de 10 minute. Se infuzeaza 2 ore si se strecoara. Se bea cate o lingura de ceai, de trei ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa, indulcit cu o lingurita de miere de albine.
PELINULPelinul e planta toxica. Respectati dozele

* Prevenirea balonarii. Infuzie din flori si frunze (o lingurita cu varf la 400 ml apa), cate 50 ml, de trei ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa.
* Tusea, raceala. Se prepara tinctura alcoolica din 2 linguri de pelin pline varf, care se macereaza in 500 ml de tuica, timp de 3 zile. Se dizolva 30 de picaturi in 75 ml de apa. Se beau de 3 ori in timpul zilei si o data inainte de culcare, in total 120 de picaturi in 24 de ore.
* Epilepsie, convulsii. 15 g radacina de pelin negru se pun pe foc cu 250 ml de bere intr-un vas emailat. Se aduce pana la punctul de fierbere si se lasa pe flacara mica 5 minute. Se bea cate o lingura, de 3 ori pe zi, intre mese, sau seara, in pat, daca apare durerea in muschi sau in gat.
* Cancer de esofag. Pe masa bolnavului trebuie pus un borcanel cu floricele si frunzulite tinere, ce se culeg inainte de luna plina, amestecate cu putina miere de albine, cel mai bine cu fagure. In timpul zilei, se tine in gura cat mai des posibil cate 1/2 lingurita de amestec pana se absoarbe toata mierea, dupa care se inghite pelinul ramas. Daca din diferite motive mierea este contraindicata, pelinul se amesteca cu ulei nerafinat.

EXTERN

* Insomnie. Se pune la fiert o lingura de pelin in 250 ml apa si se lasa sa fiarba 5 minute. Un prosop de bumbac se inmoaie in decoctul strecurat, se stoarce putin si se infasoara cu el capul, inainte de culcare.
* Dureri de cap, migrena. Se toaca parti egale de pelin si leustean si se aplica pe locurile dureroase, pe frunte sau pe tample. Se tine 30-40 de minute. Metoda diminueaza durerea, dar nu elimina cauza, de aceea trebuie facut si un tratament specific.
* Rani, taieturi, traume ale pielii. Pelinul proaspat se piseaza sau se toaca marunt, se imbiba un prosopel cu sucul stors si se aplica pe rana, lovitura sau vanataie, acoperindu-se cu celofan, ca sa nu se usuce. Pansamentul se schimba de 5-6 ori pe zi. Cand frunzele sunt suculente, se strivesc si se aplica fara stoarcerea sucului.
* Transpiratia abundenta. Pe timp de vara, se fac bai pentru tot corpul, sau bai locale, pentru talpi sau palme, cu scoarta de stejar si crengute de pelin. Dupa procedura, corpul emana o aroma deosebit de placuta.
PELINULClopotei aurii

* Varice, tromboflebita. Un pahar de frunze proaspete de pelin se mixeaza, pana se obtine o pasta, ce se amesteca cu 500 ml de lapte prins sau chefir. Amestecul se unge pe o fasie de bumbac, se aplica pe locurile afectate, si se acopera cu celofan. Se panseaza si se sta culcat timp de 30-40 de minute, cu picioarele ridicate pe o perna.
* Dureri de picioare. Taranii care poarta incaltaminte de cauciuc sufera, adesea, de dureri provocate de inflamarea periostului. Pe o bucata de tesatura de in (de ex. un prosop de bucatarie), intinsa pe fundul unei oale, se pun crengute subtiri de pelin, intr-un strat de 5 cm, si se toarna deasupra apa clocotita, cat planta sa fie acoperita. Se tine sub capac pana se raceste la 50 de grade. Se stoarce carpa si se aplica pe locul bolnav, in asa fel ca articulatia sa fie acoperita in totalitate cu pelin. Deasupra prosopului se infasoara o tesatura de lana naturala sau se incalta sosete din lana de tara. Se inveleste piciorul apoi cu o patura, ca sa pastreze caldura mai mult de 30 de minute. Procedura se repeta zilnic, pana la imbunatatirea starii bolnavului.
* Hemoragie retiniana. Se confectioneaza un tampon dintr-o lingurita de frunze tocate, invelite in 2 straturi de tifon. Se scufunda in apa clocotita, se raceste pana la o temperatura suportabila si se aplica pe ochiul cu probleme, pentru 15 minute, de 3-4 ori pe zi.

Tinctura de pelin

Se utilizeaza contra parazitilor intestinali si pentru remedierea gastritei hipoacide.
Se prepara o tinctura din: 100 g de pelin tocat marunt, macerat in 500 ml de alcool dublu rafinat (sau de 70 de grade), tinut la intuneric timp de 3 saptamani. Dimineata, pe nemancate, se dizolva 10-15 picaturi (in functie de greutatea corporala) in 50-75 ml de apa si se bea timp de 30-40 de zile. Intre timp, vor disparea senzatiile neplacute la nivelul stomacului ce apar dupa masa, ca si senzatia de greata ce apare dimineata, dupa trezire. Tinctura se foloseste si ca o componenta in curele de slabire.

Sucul de pelin

In medicina populara, gasim si retete cu suc de pelin. Frunzele si florile spalate sub un jet de apa calda si zvantate bine se dau prin masina de tocat carne. Sucul se stoarce manual, printr-un ciorap sintetic sau prin panza topita. La un kilogram de celuloza ramasa, se adauga 150 ml de apa distilata. Se amesteca bine, se lasa o ora si se mai stoarce o data, dupa care se amesteca cu sucul stors. Ca sa se pastreze mai bine, sucul se amesteca in proportie de 1:1 cu miere de albine si cu alcool dublu rafinat (10% din cantitatea totala).
Intrebuintari: Sucul de pelin se bea pentru prevenirea sau vindecarea crampelor, in caz de epilepsie, astm bronsic, dureri de cap. De 3-4 ori pe zi se dizolva 1-2 lingurite (in functie de greutatea corporala) de suc in 75 ml de apa si se bea timp de 2-3 saptamani.
PELINUL
Sucul amestecat cu alcool dublu rafinat se bea in cazuri de pietre la rinichi, insomnie, se foloseste pentru tamponarea ranilor.
Nu mariti doza recomandata!
* Afectiuni cronice sau toxice ale ficatului (hepatite, intoxicatii alcoolice sau chimice). Timp de o saptamana, se bea cate o lingurita de suc, diluata in 50 ml de apa, de 3 ori pe zi, inainte de masa, apoi se beau cate 2 lingurite, timp de 2 saptamani, si cate o lingura, inca 3 saptamani. Dupa 6 saptamani, doza de suc se inlocuieste treptat cu sucuri de patlagina, papadie, coada-calului.
* Insomnie. In 150 ml de apa calda se adauga o lingura de suc de pelin si 1-2 lingurite de miere de albine. Se bea cu 30 de minute inainte de culcare.
* Afectiuni ginecologice, mastopatie, nevroza. O lingura de suc de pelin se amesteca cu suc de menta si talpa-gastei, cate o lingura de fiecare. Cantitatea obtinuta se imparte in trei si se consuma in trei reprize, in timpul zilei, intre mese, timp de trei saptamani.
* Convulsii, crize epileptice, excitatie nervoasa, astm bronsic, dureri de cap. Se beau cate 1-2 linguri de suc diluat in 75 ml de apa, de 3-4 ori pe zi, dupa masa, timp de 2-3 saptamani.

Uleiul de pelin

Se rasnesc sau se piseaza in piulita seminte de pelin si se amesteca pulberea obtinuta cu ulei nerafinat, in proportie de 1:4. Se macereaza la caldura, timp de 12-24 de ore. In cazuri de insomnie, dureri sau spasme ale tractului gastro-intestinal, se picura 1-2 picaturi pe un cubulet de zahar si se tine in gura, pana la dizolvare. Se foloseste si extern, in dermatologie.

Vinul de pelin

Un pumn de frunze de pelin se pun la macerat, vreme de o saptamana, intr-un litru de vin dulce. Se strecoara si se tine in sticla cu dop. Se ia cate o lingura, de trei ori pe zi, dupa mesele principale. Se recomanda in durerile de stomac si alte dereglari ale tubului digestiv.

Contraindicatii

Nu uitati ca pelinul este toxic! In nici un caz sa nu mariti dozele recomandate! Folosirea excesiva, supradozarea de preparate cu pelin, inclusiv de bauturi alcoolice ce il contin, sau folosirea pe termen lung duce la intoxicarea organismului, cu dereglari in activitatea sistemului nervos central, halucinatii, spasme musculare. Intre cure, se face obligatoriu o pauza, in medie de doua luni. Pelinul le este contraindicat femeilor insarcinate.

Pelinul in bucatarie
PELINUL

Pelinul proaspat, dar si uscat, se asociaza excelent cu multe alimente. Stramosii nostri, facand popas dupa un drum lung si obositor, scoteau paine sau mamaliga, taiau felii de slanina, si pe fiecare felie puneau un condiment aromat: 2-3 frunzulite tinere de pelin.
Florile pelinului pot inlocui piperul negru in sosuri, gratare si alte preparate culinare. Treptat, folosirea pelinului pe post de condiment va deveni o obisnuinta utila si va va ajuta sa scapati de diverse probleme de sanatate.

Pelinul in uz casnic

Pelinul proaspat, cules de pe deal, este un luptator renumit cu "oaspetii nepoftiti" din casele noastre: gandaci de bucatarie, plosnite, capuse, iar aroma lui puternica curata aerul din casa. Planta are o energie pozitiva, calda, deoarece acumuleaza in florile sale energia solara, de aceea trebuie neaparat folosita in timpul curateniei, ca sa dezinfectam si sa asanam atmosfera si "spiritul" casei. Cu infuzia obtinuta din 5 litri de apa si 50 de grame de pelin se spala sau se sterg geamurile, peretii, dusumeaua si mobila. O sa scapati nu numai de praf, dar si de energiile negative.
* Batranii afumau locuintele cu pelin amar in perioadele de epidemie.

Pelinul si bolile de stomac

* Hiperaciditatea, refluxul gastric, arsurile, gastritele *

Bolile de stomac sunt foarte frecvente in societatea moderna de azi. Fiecare al cincilea cetatean al lumii sufera de stomac, uneori ani la rand. Cele mai frecvente afectiuni stomacale sunt: hiperaciditatea, refluxul gastric, arsurile. Acestea nu sunt boli independente, ci simptome ale unor tulburari nervoase sau stomacale. Daca nu se iau masuri contra excesului de acid din stomac, se ajunge la gastrite si chiar la ulcer.
* Simptome: pacientul cu aciditate gastrica sporita are o senzatie de apasare si de arsuri in zona stomacului, cel mai adesea, la o ora sau doua dupa ce a mancat. Alte manifestari sunt: refluxuri gastrice acre, inghitituri dificile, arsuri pe esofag, greata, diaree, limba incarcata, halena, lipsa poftei de mancare, dureri de stomac, mai ales in partea stanga, pofta de dulce si acru, constipatie cronica.
PELINUL

* Cauze. Putine alte suferinte sunt atat de intim legate de stilul de viata personal ca bolile tractului digestiv. Alimentatia, regimul de munca si de odihna si apasarile psihice au o influenta nemijlocita asupra organelor digestive. Excesul de acid din stomac e adesea legat de starea sufleteasca a bolnavului, mai ales la oamenii care nu au ventil prin care sa elibereze stresul, ura, oboseala, grijile, emotiile. Un domeniu care pune cu claritate in evidenta legatura stransa dintre sanatate si starile sufletesti. In afara de cauzele nervoase, bolile de stomac pot fi produse si de deprinderile alimentare: mancat lacom si grabit, mestecat insuficient, muscatura gresita, feluri prea iuti sau prea sarate, exces de alcool, cafea, tutun, mancaruri prea fierbinti sau prea reci, exces de grasimi, mancare nevariata, dulciuri in exces, mese neregulate si abuz de medicamente.
* Masuri gresite - simptomele descrise mai sus nu sunt luate, din pacate, in serios, si boala se agraveaza. Adesea se recurge la administrarea de bicarbonat, crezandu-se, astfel, ca raul e rezolvat. E adevarat ca dupa administrarea unor remedii alcaline, acidul gastric se neutralizeaza, dar cauzele nu se inlatura, pentru ca acidul gastric se formeaza din nou, se apeleaza din nou la medicamente si se creeaza astfel un cerc vicios.
* Tratamente corecte - aciditatea gastrica necesita tratarea stilului de viata al bolnavului de stomac, constrans sa renunte la deprinderile gresite, la grijile in exces si la stres. E necesara o dieta de crutare ce trebuie tinuta mult timp, dublata de mese regulate si odihna. Alcoolul, cafeaua si tutunul sunt strict interzise. Ca masuri de prim-ajutor se recomanda: administrarea de argila (o lingurita diluata intr-un pahar de apa), o cura de boabe de ienupar, o lingurita de tinctura de ghintura diluata in apa, sau mestecatul de migdale sau mere crude. Bolnavii cu exces de acid gastric trebuie sa tina o dieta de crutare, cu multe legume proaspete, fierte sau calite usor, branza de vaci, feluri sarace in grasimi, supe de fulgi de ovaz, terci de cartofi. Ca bautura dietetica se recomanda sucul de cartofi, neplacut la gust, dar extrem de eficient. Mesele sa nu fie rare si abundente, ci dese si usoare.
Aciditatea gastrica poate fi atenuata si cu cataplasme calde cu flori de fan, cartofi fierti si zdrobiti, seminte de in sau ceai de musetel. Dupa mese se impune o jumatate de ora de digestie linistita.

Din farmacia cu plante
Ceai pentru aciditate gastrica

Se ia cate o lingurita din urmatoarele plante: pelin, radacina de angelica, frunze de melisa si menta. Se amesteca bine. De trei ori pe zi, se opareste o lingura de amestec cu o cana de apa clocotita. Se infuzeaza 5 minute, se strecoara. Se bea neindulcit, inghititura de inghititura, dupa mesele principale.
 

duminică, 15 septembrie 2013

Zacusca de vinete


Ingrediente zacusca de vinete:
  • 3 kg. de vinete (alegeti-le pe cele cu coaja neagra si lucioasa, usor pufoase la atingere)
  • 2 kg. de ardei rosii, re preferinta gogosari, care sunt mai dulci, dar merge si cu ardei capia sau ardei grasi rosii
  • 1 kg. de ceapa
  • 1 litru de bulion de rosii de consistenta potrivita (nu pasta)
  • 500 de ml. de ulei
  • 3-4 foi de dafin
  • 1 lingurita de sare
  • 1 ligurita de piper negru macinat sau 1 lingurita de piper boabe
Preparare:
Daca, in cazul ardeilor, se pot folosi la zacusca si cruzi, peste coptul vinetelor nu e cu putinta sa se sara, asa ca acesta va fi primul pas: se coc vinetele pe gratar, pe disc, pe plita, pe orice exista posibilitatea, doar sa vina in contact direct cu o suprafata incinsa. E bine sa intepati vinetele inainte de a le pune la copt pentru a evita accidentele care se pot produce prin explozia acestora. Se coc de jur imprejur pana cand coaja se carbonizeaza pe alocuri iar miezul este moale. Vinetele coapte se scot intr-o stracuratoare asezata deasupra unui vas in care sa se colecteze lichidul amar pe care vinetele coapte il vor lasa si se acopera cu un capac, astfel se vor aburi si se vor decoji mai usor.
vinete pe gratar, vinete la copt, preparare zacusca vinete
Intorcandu-ne la ardei: dupa cum spuneam, este posibil sa se faca zacusca folosind ardeii cruzi, dati prin masina, dar in acest caz va dura mai mult sa se gateasca si va fi mai greu de digerat, continand pielita indigesta a ardeilor. Recomandarea mea este sa se coaca si ardeii, tot prin contact direct cu o suprafata incinsa.
ardei copti 1
Deindata ce ardeii sunt copti (coaja lor prezinta urme de carbonizare de jur imprejur) se scot intr-un vas cu capac si se lasa sa se abureasca acolo pana se racesc atat cat sa ii putem atinge.
In niciun caz nu se foloseste apa la curatatul vinetelor si ardeilor copti, legumele se spala inainte de a se coace si dupa aceea nu e indicat sa mai vina in contact cu apa pentru ca isi vor pierde gustul bun, de copt.
Vinetele si ardeii se decojesc cu grija dupa ce s-au racit, iar in cazul ardeilor, se curata si cotorul cu seminte.. Daca in cazul vinetelor, lichidul care se scurge nu are ce sa caute in niciun preparat, fiind amar, lichidul pe care il lasa ardeii copti va fi dulce si foarte gustos, asa incat se poate pastra (eu asa fac).
ingrediente zacusca
Vinetele se toaca marunt cu un obiect nemetalic (de lemn sau de ceramica), pentru a nu se inegri.
Ceapa se da prin masina de macinat, la fel si ardeii copti.
1. Se pune ceapa, uleiul (tot deodata) si 1 lingurita de sare intr-o oala care se aseaza pe foc (poza 1). Se adauga sare de la inceput pentru a extrage apa din ceapa, ceea ce va face ca ceapa sa se inabuse, nu sa se prajeasca.
E bine ca oala in care se gateste zacusca sa aiba un fund gros si sa nu se aseze direct pe flacara aragazului, eu obisnuiesc sa pun o plita de fonta intre flacara si fundul oalei.
2. Se gateste ceapa pana se inmoaie (cam 7-8 minute), apoi se adauga ardeii copti macinati sau tocati fin (poza 2). Se amesteca bine si se da in clocot.
3. Se adauga vinetele tocate (poza 3).
4. Se adauga bulionul, piperul si foile de dafin (poza 4). Se amesteca bine, se reduce focul si se acopera oala cu un capac tras la o parte, asa incat aburii sa aiba loc sa iasa dar si oala sa fie acoperita, pentru ca in timpul fierberii zacusca fiind vascoasa improasca totul in jur.
5. Se fierbe 1 ora, timp in care se verfica si se amesteca cu grija la fiecare 10 minute (maximum, se poate verifica zacusca si mai des), insistand pe fund. Nu e nevoie sa se fiarba mai mult, toate ingredientele fiind deja gatite (ardeii copti, vinetele la fel, bulionul fiert).
6. In final, zacusca trebuie sa aiba o consistenta omogena, pastoasa (poza 5).
preparare zacusca de vinete
Se potriveste gustul cu sare si piper si, daca se doreste sa se accentueze dulceata naturala a ardeilor si cepei, se poate adauga si o lingura de zahar.
Zacusca se toarna fierbinte in borcane sterilizate, asezate pe o tava metalica (despre cum trebuie pregatite borcanele pentru a conserva alimentele peste iarna am scris mai multe la reteta de compot de pere). Se capacesc borcanele si se dau cu tava cu tot la cuptorul preincalzit la 100 de grade Celsius, timp de 1 ora, dupa care se stinge cuptorul si se lasa borcanele sa se raceasca complet in cuptor, inainte de a le depozita in camara. O alta varianta ar fi sa asezati borcanele umplute cu zacusca fierbinte intr-un cuib captusit cu mai multe straturi de paturi groase, sa le inveliti bine si sa le lasati sa se raceasca lent.
In final, as vrea sa va spun ca cantitatile acestei retete sunt oarecum orientative, in sensul ca matusile mele pregatesc aceeasi reteta folosind 1 litru de ulei, pe care eu l-am redus la jumatate, parandu-mi-se mult si inutil, iar zacusca a iesit la fel de bine. La fel, daca asteptati mai multa aciditate de la zacusca voastra, adaugati un pic de bulion in plus, ca nu se va intampla nimic rau, doar va fi mai acrisoara. Daca aveti o vanata in plus fata de cele 3 kilograme indicate, nu o lasati orfana, puneti-o si pe ea ca nu va influenta in rau reteta. :) Deasemenea, daca gustul vostru simte nevoia de a adauga un condiment in plus fata de cele clasice indicate, nu va abtineti sa o faceti, doar sa pastrati simtul masurii, adaugand cate putin, amestecand bine de tot si gustand dupa fiecare transa adaugata (inspiratiunea mea vrea un pic de praf de chimen in zacusca, de exemplu :P, si nu s-a plans nimeni vreodata).
zacusca de vinete, reteta de zacusca 2
Spor la conservat si pofta buna!

joi, 5 septembrie 2013

Salvia - planta care salveaza viata



     "Dorinta salviei este sa-i faca pe oameni nemuritori" , se spunea in Evul Mediu. O credinta straveche, inscrisa chiar in numele plantei. "Salvia" vine din latinescul "salvare" - a fi sanatos, a vindeca, a salva. La romani, era o planta sacra, culeasa cu protocol.      Despre aceasta planta extrem de aromata, cu frunze verzi, albicioase, si flori rozalbe si violete, se spunea in Antichitate ca este sacra, fiind adusa pe pamant chiar de zei. "Cine are salvie in gradina nu lasa batranetea sa se apropie" - spune un vechi proverb chinezesc.
     Medicii greci si romani - Galen, Plinius, Dioscoride - elogiaza si ei salvia, considerand- o o regina a ierburilor tamaduitoare, cu efecte protectoare magice. In Roma antica, salvia era considerata o planta sacra, fiind adunata cu un intreg ritual. Cel care oficia ceremonialul aducea drept jertfa paine si vin, imbracat intr-o tunica alba. Romanii interziceau folosirea obiectelor de metal, considerand ca devin otravitoare in contact cu salvia.
  
     Mai ales la trecerea dintre iarna si vara, salvia era un remediu nelipsit, fiind folosita ca detoxifiant, protector impotriva diverselor infectii care apar in aceasta perioada, tonic nervos si psihic, reintineritor. Se credea ca acela care va consuma salvie inca de la inceputul primaverii va intineri si el odata cu natura.
     Exista multe mituri terapeutice legate de aceasta planta sacra, mituri pe care stiinta moderna se straduieste sa le inteleaga si sa le dea o utilitate practica.
     Salvia este o planta cercetata intens, careia medicina ii descopera tot mai multe aplicatii practice. Ea nu este doar un medicament natural cu multiple aplicatii, ci si un leac excelent pentru mentinerea sanatatii.
    
     Si in medicina traditionala romaneasca, salvia are numeroase intrebuintari. Avand o mare sensibilitate la ingheturile din timpul iernii, ea este o planta care necesita ingrijiri speciale si, ca atare, nu creste spontan, ci doar cultivata, mai ales in zonele sudice ale tarii. De la ea se folosesc frunzele si partile aeriene inflorite, care sunt foarte bogate in uleiuri volatile, avand un gust puternic aromatic si astringent. Gasim aceasta planta sub forma de ceai in practic toate magazinele specializate de tip Plafar, la fel ca si anumite preparate pe baza de salvie, cum ar fi tinctura.
                         Cateva retete pe baza de salvie

     Pulberea      Se obtine prin macinare cat mai fina cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de salvie se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum doua saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol.     Tinctura      Se pun intr-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de salvie, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata va fi pusa in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza cate o lingurita diluata in putina apa, de patru ori pe zi. Este folosita ca echilibrant nervos si hormonal, stimulent al activitatii cerebrale si al memoriei.     Vinul stimulent de salvie

     Frunze uscate de salvie. Foarte aromate si picante, se folosesc si in bucatarie
      Intr-un litru de vin natural alb se pun douazeci de linguri de pulbere de salvie si se lasa sa se macereze vreme de trei saptamani, dupa care se strecoara. Se iau cate 3 linguri din acest vin, inainte sau dupa masa. Administrat inainte de masa, vinul de salvie stimuleaza apetitul si invioreaza. Luat dupa ce am mancat, vinul de salvie - spune medicul francez Jean Valnet - este un extraordinar remediu contra surmenajului si a asteniei, contra astmului, contra distoniei neuro-vegetative. Potrivit aceluiasi medic, vinul cald de salvie este un excelent profilactic pentru raceala si gripa.     Otetul de salvie      Era foarte mult folosit de catre calugarii benedictini, care il considerau un elixir pentru nervi si digestie. Iata reteta sa de preparare: intr-un litru de otet natural de mere (sau de mere cu miere) se lasa sa se macereze, vreme de doua saptamani, 50 de grame de frunze de salvie maruntita. Va rezulta un otet foarte aromat,
cuefecte tonice digestive, carminative (reduce balonarea), invioratoare, un excelent adaos la salatele de primavara. Extern este folosit cafrectie impotriva racelii, a durerilor reumatice, a starilor de oboseala fizica si psihica.

     Decoctul combinat      Se pun 3-4 linguri de salvie maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca o jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern, sub forma de comprese si bai.     Cataplasma cu salvie      O mana de frunze maruntite de salvie se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 de grade Celsius). Dupa trecerea acestui interval de timp se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa vreme de o ora.                              Boli interne, tratate cu salvie     Bronsita, astmul, rinita, sinuzita, bolile respiratorii cu secretii
abundente- pulberea de salvie, administrata constant vreme de o luna, cate o jumatate de lingurita de 4 ori pe zi, reduce cantitatea de secretii si are efecte antiinfectioase puternice. Este recomandata mai ales in perioada de primavara, inclusiv bolnavilor cronici, pentru ca are efecte detoxifiante puternice, actionand asupra cauzelor profunde ale acestor boli.     Indigestia, balonarea- se ia inainte de masa un sfert de lingurita de pulbere de salvie. Aceasta planta stimuleaza digestia si echilibreaza apetitul, avand calitatea de a impiedica formarea gazelor in intestin. In lumea araba, salvia este numita "iarba beduinilor" , decoctul combinat de salvie fiind un remediu celebru pentru tratareatuturor problemelor digestive, mai ales a diareei, a colitei de fermentatie si a diferitelor infectii ale tubului digestiv. Pentru tratarea acestor afectiuni se iau 2-3 cani de decoct combinat de salvie pe zi.     Ciclu menstrual neregulat, foarte abundent
sau dureros, sterilitate feminina- se administreaza o jumatate de lingurita de salvie, de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Un tratament va dura trei luni si va avea efecte ample de armonizare la nivel hormonal, influentand atat productia glandelor endocrine, cat si receptorii diferitilor hormoni.


     Florile - asemanatoare cu gura-leului, sunt mici, de culoare roz-violeta si, mult mai rar, alba

     Tulburari de menopauza- contra acestor probleme, tinctura de salvie este un adevarat elixir,reducand transpiratia, rarind aparitia bufeurilor, avand un puternic efect de reintinerire. Se administreaza cate o lingurita de tinctura (intotdeauna diluata in apa) de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Efectele terapeutice apar dupa 4 saptamani. Contra hemoragiilor care apar la debutul menopauzei se foloseste pulberea de salvie, administrata in acelasi mod ca mai sus. Un studiu realizat in Italia in 1998, pe 30 de femei, a aratat ca dupa 3 luni de tratament cu salvie, s-au rarit sau chiar au disparut bufeurile nocturne, precum si transpiratia abundenta. De altfel, impotriva transpiratiei excesive sau cu miros neplacut, salvia are efecte extraordinare, fiind un adevarat deodorant cu administrare interna, asa cum vom vedea in continuare:
     Transpiratia excesiva - studii facute in paralel in Anglia, Germania si Statele Unite au aratat fara dubiu casalvia reduce puternic sudoratia, inclusiv cea care apare pe fondul unor dezechilibre la nivelul glandelor cortico-suprarenale . Se administreaza in acest scop sub forma de tinctura, cate 4 lingurite pe zi, sau de decoct combinat, din care se bea 1 cana pe parcursul unei zile (are un gust neplacut, dar este foarte eficient).     Diabetul de tip II - salvia sporeste foarte mult receptivitatea (cu pana la 2-3 ori) organismului la insulina - este concluzia unui studiu german pe aceasta tema. In acest scop, se administreaza decoctul combinat de salvie, cate o cana pe zi.     Astenie de primavara, surmenaj- se iau 50 de picaturi de tinctura de salvie de 3-4 ori pe zi. Efecte mai puternice se obtin daca aceasta tinctura se ia diluata in ceai rece de roinita (melisa).     Cancer la colon, tumori pe tubul digestiv- in medicina
traditionala araba, decoctul combinat de salvie, din care se administreaza 2-3 cani pe zi, in cure de minimum 3 luni, este un remediu redutabil impotriva acestor afectiuni. Acelasi lucru il sustine terapeuta de origine austriaca Maria Treben, care adauga faptul ca salvia este un minunat ajutor in toate formele de cancer, citand un faimos dicton din Evul Mediu: "De ce sa moara omul, daca in gradina creste salvia?" .                       Boli externe, tratate cu salvie     Rani care se vindeca greu- se aplica pe locul afectat o cataplasma cu frunze maruntite de salvie (preparata dupa metoda prezentata anterior). Tratamentul se face zilnic, cate o ora, vreme de minimum 3 saptamani.     Eczeme infectioase - se fac spalaturi cu decoct de salvie, apoi se aplica o cataplasma cu salvie, care se tine vreme de 1-3 ore, dupa care locul tratat se lasa sa se zvante. Frunzele de salvie contin principii cu puternice efecte antibacteriene
si antifungice (combat ciupercile parazite).
     Pentru revigorare- se fac bai cu decoct de salvie (5 litri la o cada de apa) de doua ori pe saptamana. Baile cu salvie confera o stare de tonus psihic si vioiciune, inlatura oboseala, dau corpului un miros placut.
                          Retete de frumusete

      Pentru mentinerea culorii naturale si a stralucirii parului, dupa spalatul obisnuit cu sampon, se face ultima clatire cu decoct combinat de salvie, preparat dupa reteta pomenita anterior. Pentru parul negru, se recomanda un decoct preparat in acelasi mod, dar dintr-un amestec in parti egale de ceai negru si salvie. Salvia e buna si pentruingrijireapar ului carunt, pe care
il intareste si caruia ii inchide culoarea.     Pentru tenul cu pori dilatati, patat, ofilit - se fac spalaturi, in fiecare dimineata si seara, cu decoct combinat de salvie. Suplimentar, se pune pe obraji, seara, o compresa cu acest preparat, care se tine vreme de un sfert de ora.     Dintii frecati cu frunze de salvie devin albi si stralucitori.
                           Precautii      Administrarea plantei la persoanele extrem de sensibile poate produce convulsii digestive. Planta este contraindicata in general epilepticilor. In cazul diabeticilor insulino-dependenti , in timpul administrarii salviei, glicemia va fi strict supravegheata. Femeile care alapteaza nu vor folosi aceasta planta, care este recunoscuta pentru efectul sau foarte rapid de oprire a lactatiei.                                 Salvia si varsta a treia      Inca din Evul Mediu se spunea despre salvie ca are un puternic efect intineritor, ajutand mai ales mentinerea nealterata a facultatilor intelectuale si emotionale, pana la varste inaintate. Studii facute recent intr-un centru medical din New Castle (Anglia) au confirmat din plin acest lucru, punand in evidenta trei elemente extrem de importante:      - salvia ajuta la mentinerea tineretii celulelor din
care este formata scoarta cerebrala (prin efectul antioxidant)      - salvia actioneaza asupra receptorilor unor hormoni importanti in mentinerea tineretii organismului      - salvia inhiba formarea unor enzime care blocheaza procese extrem de importante la nivelul creierului, cum ar fi: memorarea, asocierea, sinteza. De altfel, aceasta planta actioneaza printr-un mecanism similar celor mai noi tratamente ale Alzheimer-ului.


     Administrarea de 4 ori pe zi a unei lingurite de tinctura de salvie are, in consecinta, efecte extrem de benefice pentru prevenirea senilitatii, a proceselor de degradare care apar la nivelul sistemului nervos central, odata cu varsta. Mai mult, salvia stimuleaza capacitatea de memorare, favorizeaza activitatea intelectuala si imbunatateste performantele intelectuale, atat la cei in varsta, cat si la tineri. Primele rezultate in acest sens se vad dupa patru saptamani de administrare constanta, un tratament complet durand intre 2 si 3 luni (putand fi facut de 3 ori pe an).

marți, 3 septembrie 2013

Plantele toamnei: CRĂIŢELE (Tagetes patulaia)

Numele Tagetes vine de la zeul etrusc Tages, întruchipare a frumuseţii şi puterii. Originară din Mexic, planta a fost adusă în Europa în secolul al XVI-lea. Ajunsă şi în România, ea a fost adoptată rapid, atât pentru frumuseţea, cât şi pentru virtuţile ei terapeutice. Popular, crăiţelor li se mai spune Buzduci, Ţigănuşe şi Văzdoage

În perioada rece a anului, Crăiţele ocupă un loc de frunte pe rafturile farmaciei naturii. Planta este folosită ca leac popular încă din stră­ve­chime, deşi puterile i-au fost dovedite ştiinţific abia recent. Minune! Florile galben-portocalii, viu colorate, absorb din pământ şi depozitează în petale aurul şi cu­prul - microelemente aşa de importante pentru func­ţionarea organismului.

Tinereţe fără bătrâneţe

Condiţia obligatorie pentru o tinereţe veşnică şi o sănătate de fier este metabolismul bun şi ficatul să­nă­tos, iar Crăiţele vesele tocmai asta fac, ne ajută să pu­nem o bază trainică longevităţii. În medicina populară, sunt multe metode de folosire a preparatelor din această plantă:

Decoct de Crăiţe

Un litru de apă de izvor se aduce până la fierbere. Se intro­duc în apă 8 flori de mări­me ma­re şi se ţin pe foc 3-4 minute. Se in­fuzează 15 minute. Lichidul se strecoară, iar peste flori se toarnă încă 600 ml de apă clocotită şi se ţine pe foc timp de 6 minute. Se amestecă primul lichid cu al doi­lea. Se beau câte 200 ml, dimi­neaţa şi seara, înainte de masă. Se fac două cure a câte 30 de zile, cu o pauză de 7 zile între ele.

Tinctură de Crăiţe

Se prepară dintr-un pahar de inflorescenţe tăiate mărunt, cu foarfeca, şi 500 ml de ţuică. Se lasă la ma­cerat timp de 14 zile. Se beau câte 5 picături, de 4 ori pe zi, cu 50 ml de apă sau ceai din plante.

Ulei de Crăiţe

Metoda rapidă. Se toacă mărunt 100 g flori de Crăi­ţe (se poate şi în amestec cu 4-5 frunze), se ames­tecă cu un litru de ulei nerafinat şi se lasă 12 ore la ma­cerat, în borcan închis etanş. Se ţine borcanul pe baie de abur 30 de minute, la 60-70°C. Se răceşte, se strecoară şi se stoarce bine prin pânză topită.
Metoda lentă. Un borcan de 500 ml se umple, fără presare, cu flori de Crăiţe. Deasupra se toarnă ulei ne­ra­finat, presat la rece. Se lasă la macerat închis bine, timp de 14 zile, la întuneric. Se strecoară şi se stoarce bine. Se păstrează în frigider. Folosit în terapia afec­ţiu­nilor aparatului respirator, uleiul de Crăiţe neutra­lizea­ză fenomenele de stază, uşurează secreţia de mucus, di­minuează tusea, contribuie şi la resorbţia hematoa­me­lor.
În aromaterapie, se recomandă pentru cazuri de nervozitate crescută, deoarece are efect calmant, rela­xant şi ajută pe cel în cauză să vadă partea pozitivă a evenimentelor. Se consumă 2 picături de ulei, ameste­cate cu o linguriţă de miere de albine, de 2-3 ori pe zi.

Tratamente interne

Plantele toamnei: CRĂIŢELE (Tagetes patulaia)
 
Afecţiunile pancreasului - atât pentru trata­mente, cât şi profilactic, se face o infuzie dintr-o flo­ri­cică tocată şi 200 ml de apă clocotită, care se bea în 4 re­prize, între mese. Ceaiul este benefic pentru toate bo­lile ce apar din cauza disfuncţiei pan­crea­tice, cum ar fi vitiligo, psoriazis, neurodermite, căderea pă­rului, ve­dere slabă.

Diabet zaharat. Se pun la macerat, vreme de o săptămână, 50 de inflorescenţe, în 500 ml de ţuică. Se strecoară, se storc bine şi se beau câ­te 15-25 de picături, de 3 ori pe zi, înainte de ma­să. Tinctura se diluează în 100-150 ml de ceai, preparat din părţi egale de crăiţe, troscot, fructe de ienupăr şi cicoare.
Unul din pericolele asociate cu diabetul este în­răutăţirea vederii, mai ales atunci când per­soana afec­tată este nevoită să petreacă mult timp în faţa cal­culatorului, la maşina de cusut sau cu orice altă acti­vitate ce necesită încordarea ochi­lor. O măsură pre­ven­tivă constă în consumul zilnic a câte 2-3 flori­cele proas­pete, înainte de masă sau adău­gate în salată.

Dureri în muşchi şi articulaţii. Cu ajutorul preparatelor din Crăiţe putem să diminuăm durerile în articulaţii şi muşchi, cauzate de artrite, miozite şi en­tor­se. Se pune la fiert un litru de apă. Când dă în clo­cot, se adaugă frunze de mesteacăn, rozmarin, salvie, flori de gălbenele, soc şi albăstrele (câte o lingură de fiecare). Se răceşte infuzia până ajunge la 80 de grade, când se introduc în vas 20-25 de flori proaspete sau 5 linguri de flori uscate de Crăiţe. Se înveleşte vasul într-o pla­pu­mă şi se infuzează până la răcire (sau 6 ore în ter­mos). Se beau câte 1-2,5 litri de infuzie pe zi, în loc de apă. Durata trata­mentului este de 1,5-3 luni, iar efectul poate să dureze 6-12 luni. Dacă dure­rile reapar, cura se repetă.

Hipertensiune. Iată un leac stră­vechi, dar sigur: se amestecă părţi egale de flori de crăiţe, gălbenele şi mentă. O lin­gură de amestec se infu­zează în 250 ml de apă fier­bin­te, 15-25 de minute. Se bea toa­tă cantitatea, o dată pe zi, cu 30 de minute înainte de masă, amestecată cu o linguriţă de miere de albine. Periodic, se controlează tensiunea şi se scade canti­ta­tea de infuzie, în funcţie de valorile ei, dar nu se renunţă brusc. Se beau doar câte 100 ml, de 2-3 ori pe săptă­mâ­nă, pentru fixarea rezultatelor.

Hemoragii diverse. Pentru întărirea pereţilor vaselor sanguine, se infu­zează într-un litru de apă fierbinte 3 linguri flori de Crăiţe, 2 linguri de creţuşcă, 2 linguriţe traista-cioba­nului. Obţinem doza pentru 2 zile. Se beau zilnic 500 ml de ceai, în 3 sau 4 reprize, înainte de masă.

Afecţiunile aparatu­lui respirator. Pentru tra­ta­rea lor, avem nevoie de plan­te proaspete sau uscate şi de ulei de crăiţe, cumpă­rat de la plafar sau preparat în casă. Rezultatul apare mai repede, dacă combinăm diferite me­tode din terapia naturistă. Iată cum puteţi organiza un tratament com­plex, dacă aţi răcit, v-aţi molipsit de gri­pă, aveţi febră, bronşită, guturai sau sinuzită, vi s-au inflamat amig­dalele. Opăriţi 8-10 inflorescenţe de Crăi­ţe cu un litru de apă clocotită. Lăsaţi-le să se infu­zeze o oră în ter­mos şi beţi câte 150-200 ml (în funcţie de greutatea corporală), cu 30 minute înainte de masă. În ceai se adaugă şi 1-2 picături de ulei din aceeaşi plantă.
Când apare şi guturai sau sinuzită, se fac inhalaţii cu flori de vâzdoage, frunze de eucalipt şi salvie sau so­vârf. Se opăresc 5 linguri de amestec din părţi egale de plante cu 500 ml apă, se lasă 5 minute acoperite etanş, se adaugă 3-5 picături ulei de crăiţe şi se inha­lea­ză prin pâlnie. Inspiraţia se face pe gură, iar expi­raţia pe nas, apoi se schimbă ordinea şi se inspiră pe o nară, se expiră pe gură sau pe cealaltă nară.

Helmintiază. Adulţi­lor le este recomandat să consume seara, înainte de culcare, câte cinci inflores­cenţe de mărime mică, iar copiilor - câte 1-3, în func­ţie de vârstă. În timpul zilei, se bea ceai preparat din 2 linguri de amestec din flori de crăiţe, trifoişte de baltă, sunătoare şi vetrice în pro­por­ţie 2:2:1:1. Doza pentru copii este de 4-7 linguriţe pe zi (în funcţie de vârstă), câte o linguriţă pe oră, iar adulţii beau câte 2 linguri, de 4-5 ori pe zi, timp de 7 zile.


Hepatita C. Pentru o cură este nevoie de apro­xi­mativ 300 de flori colorate intens-purpuriu, proas­pete sau uscate. Efectul ei sporeşte, în combinaţie cu alte plante. Se toacă o floare de Crăiţă, de mărime me­die sau mare, se amestecă cu 10 flori de gălbenele, o cren­guţă de peliniţă cu floricele (aproximativ 5 cm lungi­me), o linguriţă rasă de rostopască şi o lingură de men­tă. Plantele se pun pe foc într-un litru de apă rece. După ce dau în clocot se mai lasă pe foc mic, încă 2-3 minute, acoperite cu capac. Se strecoară după răcire. Decoctul se bea în timpul zilei. Primul pahar se bea călduţ, di­mineaţa pe nemâncate, eventual cu o lingu­riţă de miere de albine.
Condiţia principală a tratamentului: să nu mâncaţi nimic timp de 2 ore după prima administrare!
Cantitatea rămasă se bea după masă sau între mese, câte 150-200 de ml, cu miere de albine sau neîndulcită. Cura durează 3-6 luni. După fiecare 10 zile de admi­nis­trare, se face o pauză de 3 zile, în care se bea ceai din lăstari de prun (ce cresc de la rădăcina copacului). În alimentaţie se renunţă la grăsimile animale, marga­rină, prăjeli, zahăr alb. Se consumă mult dovleac, sfe­clă, lactate degresate.

Boli ginecologice, afecţiuni ale prostatei, întă­rirea şi energizarea organismului slăbit. Seara, se pun 5 flori intens colorate de Crăiţe şi 3-5 flori de al­băs­trele în 500 ml de apă rece de izvor. Dimineaţa se pune vasul pe foc, se aduce până la clocotire şi se fier­be pe un foc foarte mic, 3-5 minute. După răcire, se bea în 3 reprize, cu 15 minute înainte de mesele prin­cipale. O cură du­rează 2-3 luni, cu o pauză de 7 zile după fiecare lună.

Schemă de tratament pentru tumori maligne şi benigne

Plantele toamnei: CRĂIŢELE (Tagetes patulaia)
 
Dimineaţă. Se consumă, pe rând, 2 linguri de mie­re de albine, ţinându-se în gură o cantitate mică, până se dizolvă aproape în totalitate. Nu se bea nimic! După 30 de minute, se beau 100 ml infuzie de Crăiţe, ca­re se prepară din 5 inflorescenţe tocate mărunt, de cu­loare portocalie, şi 400 ml de apă fierbinte. Florile proaspete se infuzează timp de o oră, învelite într-un prosop flauşat.

Prânz. Cu o oră înainte de masă, se mănâncă o linguriţă de polen proaspăt, cu 150 ml suc de struguri proaspăt stors. Se pune pe limbă o cantitate mică de polen, se ţine 15-20 de secunde, apoi se bea o înghiţi­tură de suc. Cu 30 minute înainte de masă, se beau 150 ml infuzie din flori de Crăiţe, preparată după reţeta precedentă.

Cină. Cu 10 zile înainte de începerea trata­men­tu­lui, se pun la macerat într-un litru de apă de izvor, fiar­tă şi răcită, 25 de căţei de usturoi zdrobiţi şi 100 g rădăcină de pătrunjel dată pe răzătoarea cu orificii mici. Borcanul se păstrează 10 zile la rece, închis etanş. Cu o oră înainte de cină, se bea o lingură de ma­cerat şi se mănâncă încet, mestecând mult timp, 10 stafide uscate sau înmuiate în puţină apă caldă. Nu se beau alte lichide! Cu 30 de minute înainte de cină, se bea infuzia de flori de Crăiţe rămasă.
Pentru o cură, care durează 2 luni, aveţi nevoie de 300 de inflorescenţe de vâzdoage, 120 linguri de miere de albine, 250 g (60 de linguriţe) de polen şi 9 litri suc de struguri. După o pauză de 30 de zile, cura se repetă. Nu uitaţi de controlul medical periodic şi nu cădeţi în depresie. Gândirea pozitivă, optimistă, este condiţia obligatorie a victoriei.


Tratamente externe

Pişcături de insecte. Apicultorii bătrâni cunosc o metodă simplă pentru diminuarea durerilor şi a in­fla­maţiilor provocate de înţepăturile albinelor. E suficient să rupi o crenguţă şi să ungi locul cu pricina cu o pi­cătură de suc.

Escare, piodermită, iri­­taţii cutanate, înăsprirea pielii pe coate, genunchi, căl­câie. Dimineaţa şi seara locurile afectate se tampo­nează sau se spală cu infuzie preparată din 2 linguri de flori de vâzdoage tocate, ames­­­tecate cu 2 linguri de amestec din frunze de mes­tea­căn, pelin, vetrice sau den­tiţă şi 500 ml de apă fier­binte. Vasul cu apă şi plante se ţine pe un foc slab 3-5 minute şi se infuzează timp de o oră. După uscare lo­cu­rile afectate se ung cu uleiul descris mai sus. Din plan­tele rămase se confecţionează pernuţe învelite în tifon care se aplică pe locul bolnav şi se pansează strâns înainte de culcare.

Reacţii adverse. Persoanele alergice la polen trebuie să consulte medicul de familie înainte de a bea ceai sau a face gargară şi inhalaţii cu Crăiţe. La femeile însărcinate se poate dezvolta, uneori, alergie la aroma uleiului eteric, de aceea nu se recomandă folosirea lui pe perioada de sarcină. Nu folosiţi flori de culoare gal­benă, alegeţi-le pe cele colorate intens în porto­caliu şi purpuriu. Cele galben-deschis provoacă uneori vomă şi diaree.

Crăiţa în bucătărie

Efectul pozitiv al Crăiţelor în digestie (activează funcţia intestinelor, fereşte de crampe şi balonări) a făcut să fie preluate şi în bucătăria asiatică şi europea­nă. În Turcia, crăiţele se adaugă în bucate, pentru condi­mentarea lor, împreună cu busuioc, coriandru şi leuş­tean. În Georgia, se spune că ai risipit fără tâlc produ­sele alimentare dacă n-ai adăugat în bucatele puse pe masă condimentul din Crăiţe, pe care ei îl numesc "şo­franul imretin”. Florile portocalii, adăugate în borca­nele cu compot de fructe, îl fac deosebit de aromat şi îi oferă calităţi terapeutice, iar macerate în oţet sau ulei, oferă o savoare deosebită salatelor şi sosu­rilor. Con­di­mentul se adaugă în cantităţi mici, deoarece mirosul este puternic şi aco­peră alte arome.

Crăiţe sărate. În 500 ml de apă caldă se dizolvă 60 g de sare grunjoasă când dă în fiert şi se adaugă 1 kg de flori de Crăiţe. Se lasă să mijotească încă 5 minute după primul clocot. După răcire, se pun în borcănele sterilizate cu filet şi se păstrează la rece.

Crăiţe marinate. Un kg de flori se fierbe timp de 5 minute în 500 ml de oţet amestecat cu 40 g de sare şi 1/2 linguriţă de piper negru sau ardei iute. După răcire, se pune în borcănele, se presează cu o lingură de lemn şi se închide etanş. Se păstrează la rece. Se consumă alături de mâncare de fasole, carne fiartă sau prăjită, pilaf şi sosuri.

Frumuseţe cu Crăiţe

Plantele toamnei: CRĂIŢELE (Tagetes patulaia)
 
Loţiune pentru ten gras - Două linguri de flori de Crăiţe tocate mărunt se infuzează timp de 8 ore în termos în 200 ml de apă fierbinte. În lichidul strecurat şi răcit se adaugă câte o lingură de rachiu şi suc de lă­mâie. Se şterg faţa şi decolteul de 3-4 ori pe zi. Se păs­trează la rece.
Loţiune pentru ten iritat - Două linguri de flori şi frunze tocate de Crăiţe se pun într-un vas cu 350 ml apă caldă. Se lasă să dea în clocot, se trage vasul deo­parte şi se in­fuzează acoperit, timp de 3-4 ore. În de­coctul strecurat stoar­ceţi sucul dintr-o frunză mare de aloe şi turnaţi 2 linguri de apă minerală. Balsamul se foloseşte pentru comprese sau tamponarea periodică a locurilor iritate de pe faţă şi mâini.

Comprese calmante pentru ten cu acnee şi erup­ţii. Se prepară o loţiune din părţi egale (câte o lin­guriţă) de flori de crăiţe, gălbenele sau muşeţel, frunze de salvie, roiniţă şi sunătoare sau rostopască. Plantele se infuzează 2-3 ore, în 500 ml de apă fierbinte, în ter­mos, sau într-un borcan învelit în prosop flauşat. Se foloseşte pentru comprese sau ca loţiune.

Balsam pentru buze. Vânturile nemiloase de toam­­nă ne usucă buzele, provoacă crăpături inestetice şi du­re­roase. Folosirea balsamului de Crăiţe ne ajută să le păs­­trăm moi şi sănătoase, chiar şi în condiţii nefa­vo­ra­bi­le. Amestecaţi 1/3 pahar de ulei de măsline cu o lin­gu­ră de ulei din sâmburi de caise sau de struguri, încor­po­raţi 2 linguri de flori de Crăiţe tocate mărunt şi o frun­­ză de patlagină (dacă aveţi). Amestecul se pu­ne 14 zile la macerat, la întuneric, după care uleiul se strecoară, plan­­tele se storc bine şi se folosesc pentru comprese pe coa­te sau călcâie. Cu uleiul se ung buzele de 3-4 ori pe zi.