miercuri, 26 martie 2014

Ceai de flori de gălbenele



Gălbenelele sunt plante care au numeroase calităţi curative atât intern, cât şi extern, este un bun antiinflamator şi antibacterian, fiind folosit chiar şi în unele forme de cancer. Au în compoziţia lor vitamina C, acid malic, săruri minerale şi substanţe proteice. Ele pot fi folosite sub formă de ceaiuri, infuzie, decoct, comprese, spălături, măşti şi produse cosmetice. Nu este indicat femeilor gravide.

Mod de preparare al infuziei: se pun două linguriţe pline de floare uscată în 350 de ml de apă clocotită, după care se lasa 15 minute cu un capac deasupra. Această infuzie se bea înainte de masă cu jumătate de oră, de 3 ori pe zi.

Ceaiul de gălbenele calmează durerile mestruale şi reglează ciclul menstrual deoarece are proprietatea de a îmbunătăţi circulaţia sângelui.

Infecţiile şi inflamaţiile gingivale sunt se reduse şi vindecate. Este utilizat des în grăbirea vindecărilor plăgilor din urma extracţiilor dentale.

Ceaiul de galbenele este un bun tratament în gastrită, ulcer gastric, colecistită şi enterocolită.
În urma unei intervenţii chirurgicale, ceaiul ajută la detoxifierea corpului.

Ochii sunt trataţi de conjunctivită prin spălarea cu ceai.
Gălbenelele calmează pielea iritată dacă se aplică comprese pe pielea inflamată. Datorită efectului său cicatrizant, se aplică în cazul degerăturilor, plăgilor şi arsurilor.
La fel şi acneea, dar tratamentul cu comprese durează o saptămână.

Se pot face inhalaţii cu ceai de gălbenele în problemele de congestie nazală, iar gargara cu acest ceai ameliorează durerile de gât.

Pentru afecţiuni vaginale ca leucoreea, tricomoniaza şi candidoza se utilizează spălăturile cu ceai de gălbenele, cremele sau supozitoarele. Vindecă chiar şi hemoroizii.

Georgiana Nistor
Photo: Ceai de flori de gălbenele

Gălbenelele sunt plante care au numeroase calităţi curative atât intern, cât şi extern, este un bun antiinflamator şi antibacterian, fiind folosit chiar şi în unele forme de cancer. Au în compoziţia lor vitamina C, acid malic, săruri minerale şi substanţe proteice. Ele pot fi folosite sub formă de ceaiuri, infuzie, decoct, comprese, spălături, măşti şi produse cosmetice. Nu este indicat femeilor gravide.

Mod de preparare al infuziei: se pun două linguriţe pline de floare uscată în 350 de ml de apă clocotită, după care se lasa 15 minute cu un capac deasupra. Această infuzie se bea înainte de masă cu jumătate de oră, de 3 ori pe zi.

Ceaiul de gălbenele calmează durerile mestruale şi reglează ciclul menstrual deoarece are proprietatea de a îmbunătăţi circulaţia sângelui.

Infecţiile şi inflamaţiile gingivale sunt se reduse şi vindecate. Este utilizat des în grăbirea vindecărilor plăgilor din urma extracţiilor dentale.

Ceaiul de galbenele este un bun tratament în gastrită, ulcer gastric, colecistită şi enterocolită.
În urma unei intervenţii chirurgicale, ceaiul ajută la detoxifierea corpului.

Ochii sunt trataţi de conjunctivită prin spălarea cu ceai.
Gălbenelele calmează pielea iritată dacă se aplică comprese pe pielea inflamată. Datorită efectului său cicatrizant, se aplică în cazul degerăturilor, plăgilor şi arsurilor.
La fel şi acneea, dar tratamentul cu comprese durează o saptămână.

Se pot face inhalaţii cu ceai de gălbenele în problemele de congestie nazală, iar gargara cu acest ceai ameliorează durerile de gât.

Pentru afecţiuni vaginale ca leucoreea, tricomoniaza şi candidoza se utilizează spălăturile cu ceai de gălbenele, cremele sau supozitoarele. Vindecă chiar şi hemoroizii.

Georgiana Nistor

luni, 24 martie 2014

Salvia, floarea Maiciii Domnului


De mii de ani, cea mai mare atenţie a persoanelor preocupate de sănătatea celor din jur a fost îndreptată spre planta Salvia officinalis, considerată „iarbă sfântă“ la greci, şi „simbolul sănătăţii“, la orientali. Pentru romani devenise un panaceu universal, care vindeca toate bolile umane sau planta celor 1.000 de virtuţi terapeutice. De altfel, denumirea speciei derivă de la cuvântul latin „salvare“ - a salva, a vindeca, având multiple întrebuinţări terapeutice.
 
salvie1_1

Un vechi dicton păstrat din Roma Antică formula categoric: „Cum să moară omul dacă are salvie în grădină?“ Într-o carte foarte veche se arăta că proprietăţile vindecătoare ale acestei plante se datoresc Fecioarei Maria, care fugea cu pruncul Iisus în braţe fiind urmărită de soldaţii regelui Irod. Când Maria a rugat florile de pe câmp să o ascundă, prima plantă care i-a sărit în ajutor a fost salvia, care a adăpostit-o în bogăţia sa de frunze şi a scăpat-o de urmăritori. Atunci Maica Domnului a spus: „De azi înainte şi până în veci, tu vei fi floarea preferată a oamenilor. Îţi dau puterea să vindeci pe om de toate bolile şi să-i salvezi de la moarte, aşa cum ai făcut tu pentru mine.“ De atunci, salvia înfloreşte în fiecare an pentru salvarea şi ajutorarea oamenilor, fiind ocrotită de mâinile Sfintei Fecioare.
Medicii greci şi romani atribuiau salviei proprietăţi multiple: diuretice, întăritoare, hemostatice şi antibronşitice. Salvia a pătruns de timpuriu în Europa prin intermediul călugărilor benedictini, mai ales din mânăstirea St. Gallen. Walafried Strabo, stareţul mânăstirii Reichen a lăudat salvia în poemul său „Hortulus“.
În Evul Mediu, salvia a avut un rol deosebit atât în medicină, cât şi în arta culinară, ceea ce a permis preotului Konrad von Megenberg să o considere drept „hrana zeilor“.
Acest semiarbust peren, cu înălţime până la un metru, originar din regiunea mediteraneană, a ocupat suprafeţe tot mai mari în Grecia, Spania, Italia, Turcia şi, treptat, în Germania, Franţa, Anglia şi coasta Dalmaţiei.
În România, salvia găseşte condiţii bune de cultură, îndeosebi în judeţele din sudul ţării, mai ales pe terenuri pietroase şi calcaroase, expuse la soare, unde îşi menţine foarte bine coloritul frunzelor şi parfumul. Frunzele argintii sau alb-cenuşii, păroase, se recoltează la începutul înfloririi şi apoi de încă 2-3 ori în decursul verii şi toamnei, pe timp însorit. Se usucă în poduri, şoproane şi în camere bine aerisite, în locuri umbrite pentru a nu pierde din uleiul eteric, uşor volatilizabil.

MULTIPLE PROPRIETĂŢI BIOACTIVE
Puţine plante medicinale sintetizează în frunze o diversitate atât de mare de compuşi organici, cu însuşiri bioactive aşa cum se constată la savie.
În primul rând mirosul plăcut, aromatic, specific odorant, camforaceu, lemnos şi ierbaceu precum şi gustul condimentat, puţin amărui, derivă dintr-un ulei eteric complex (0,4 % în frunze proaspete şi 1-2,5% în frunze uscate).
În afara uleiului eteric, frunzele conţin şi alţi compuşi organici care diversifică şi măresc valoarea terapeutică (taninuri, saponine, gume, mucilagii, flavonoide, acid rosmarinic, camfor, vitamine (B1, C, PP) şi principii amare (picrosalvină).
Dacă în Antichitate se constatau efectele vindicative ale salviei numai pe baza experienţei, în prezent, prin analizele biochimice efectuate, ne explicăm modul de acţionare a acestei plante în prevenirea şi combaterea multor afecţiuni maladive, fapt respectat de atâtea secole în medicina tradiţională la majoritatea popoarelor din Europa.

POTENŢIALUL CURATIV AL SALVIEI
Principalale proprietăţi curative în care intervine în mod benefic sunt:
- digestive, carminative, coleretice, astringente, antiinflamatoare, antidiareice, antiseptice, bacteriostatice, aperitive şi tonic-amare;
- expectorante, antispastice, bronşice, antifebrile, antisudorifice;
- calmante ale sistemului nervos, antinevralgice, uşor sedative;
- uşor hipoglicemiante.
În tratamente externe are efecte cicatrizante, vulnerare, astringente, antiseptice, emoliente şi calmante.
Salvia opreşte transpiraţia nocturnă la bolnavii de tuberculoză.
Atât frunzele, cât şi vârfurile înflorite, se utilizează în stare uscată în prevenirea multor afecţiuni.
Din cele mai vechi timpuri, salvia a fost apreciată ca cel mai bun remediu în oprirea transpiraţiei nocturne la bolnavii de tuberculoză (mai ales în amestec cu flori de lavandă). De asemenea, intervine în bronşite cronice, astm bronşic, angină, catar pulmonar, expectoraţii, tuse, laringite, amigdalite şi stări de slăbiciune care însoţesc alte boli de piept.
Tot din Antichitate datează practica tratamentelor în unele afecţiuni feminine: tulburări dureroase în timpul ciclului menstrual, dismenoree, metroanexită, metrită, ulceraţii, vaginită atrofică, bufeuri de căldură în timpul menopauzei. În plus, are bune efecte în restabilirea tonusului uterului după naştere. De reţinut, că nu se recomandă la femeile care alăptează deoarece micşorează cantitatea de lapte, efectul fiind benefic numai la mamele care îşi înţarcă copilul şi doresc reducerea lactaţiei. Să nu se uite că salvia favorizează fecundaţia, combate sterilitatea şi impotenţa sexuală.
În cazul apariţiei unor afecţiuni la nivelul organelor digestive nu poate fi neglijată această plantă minune. Cunoscutul fitoterapeut, părintele Sebastien Kneipp, prezenta efectele salviei în reglarea funcţiilor stomacului şi ale ficatului, în inflamaţii gastrointestinale, indigestii, colici, spasme şi dureri ale stomacului. Ceaiul de salvie înlătură greţurile, diareea (mai ales la sugari), intensifică secreţiile vezicii biliare, vindecă dischinezia biliară, balonările şi flatulenţa la stomac şi intestine, halena, lipsa poftei de mâncare.
Datorită proprietăţilor antiseptice, salvia reduce ritmul fermentaţiilor intestinale, mai ales cele provocate de microbii implicaţi în infecţiile intestinale, curăţind mucoasele şi eliminând mucozităţile.

CEAIUL DE SALVIE REGLEAZĂ GLICEMIA DIABETICILOR
La persoanele cu diabet zaharat, ceaiul de salvie are efecte bine cunoscute în reducerea glicemiei între limite normale.
Acţiuni remarcabile ale tratamentelor cu salvie au fost înregistrate contra stărilor de nervozitate, oboseală mentală, pierderea memoriei, migrene, dureri de cap, astenie nervoasă, surmenaj, depresii psihice, tremurături ale membrelor (boala Parkinson), epilepsie, paralizie şi stări de slăbiciune, mai ales la copiii debili şi la convalescenţii după operaţii sau după boli prelungite.

BUN TONIC PENTRU VÂRSTNICI
La vârstnici, salvia întreţine vitalitatea întrucât acţionează ca un distrugător al radicalilor liberi care declanşează unele boli grele şi grăbesc îmbătrânirea.
Tratamentele cu salvie au dovedit eficacitate şi în bolile reumatismale, cardio-vasculare, gută atonică, circulaţie defectuoasă a sângelui, prevenirea infarctului, reglarea tensiunii arteriale şi fortificarea organismului.
În utilizări externe, planta este indicată sub formă de gargară în abcese dentare cu puroi, gingivite sângerânde, paradontoze, afte şi ulceraţii bucale, stomatite şi amigdalite. La mulţi copii ar putea fi evitată operaţia de amigdalită, dacă ar bea zilnic ceai de salvie.
Uleiul de salvie este cicatrizant în răni sângerânde sau purulente, în ulceraţii ale pielii, degerături, transpiraţii excesive la mâini şi picioare, hemoroizi, acnee, seboreea feţei, dezumflarea nasului, întărirea vederii şi a auzului.

MODALITĂŢI DE ADMINISTRARE
În majoritatea afecţiunilor menţionate mai sus se recomandă infuzia din flori şi frunze uscate de salvie (1-2 linguriţe la 250 ml apă clocotită care se infuzează acoperit timp de 15 minute) consumându-se câte 2 ceaiuri pe zi, băute prin înghiţituri rare.
În cazuri speciale se utilizează şi alte forme de administrare, atât intern cât şi extern.
- Tinctură (20 g frunze macerate 10-14 zile în 100 ml alcool) din care se iau câte 15-20 picături de 3 ori pe zi în caz de acnee, orgelet şi alopecie.
- Vin de salvie (80 g frunze uscate şi mărunţite, macerate în 1 litru de vin alb timp de 10-14 zile) din care se iau 2-3 linguri după mese în cazuri de astenie nervoasă, impotenţă sexuală, surmenaj fizic, psihic şi intelectual.
- Pulbere din frunze uscate şi măcinate (se iau 3 capsule pe zi) în caz de tulburări menstruale, bufeuri şi transpiraţii excesive la menopauză.
- Inhalaţii cu infuzie în caz de sinuzită.
- Gargară cu apă de salvie sau cu o soluţie din 200 ml infuzie de salvie, 25 ml glicerină ,10 ml tinctură de lavandă şi 30 g clorură de sodiu folosită în caz de halenă (miros neplăcut al gurii).
- Spălături cu infuzie concentrată (100 g frunze la 1 litru apă clocotită) făcute de 2 ori pe zi pentru metroanexită şi metrite ulcerate.
- Supozitoare cu extract hidroalcoolic din frunze de salvie pentru refacerea uterului infantil, reglarea fluxului menstrual, favorizarea concepţiei şi păstrarea sarcinii.
- Băi de salvie preparat din 2 pumni de frunze macerate la rece peste noapte; a doua zi se încălzeşte până dă în clocot, iar extractul se toarnă în apa de baie având bune efecte la femei cu tulburări abdominale, la persoane cu depresii psihice şi la copii debili.
- Cataplasme din frunze uscate şi măcinate, amestecate cu unt şi plasate pe suprafaţa gâtului în caz de amigdalite şi alte inflamaţii.
- Cataplasme din frunze proaspete şi mărunţite, aplicate pe locul înţepăturilor de insecte.
- Pulbere din frunze de salvie presurată pe peria de dinţi cu care se freacă dinţii pentru albire, întărirea gingiilor şi împrospătarea mirosului din gură.
Constantin I. Milică, profesor, Iaşi
– articol preluat după ziarul Lumina –

miercuri, 19 martie 2014

Nu atragem realitatea pe care ne-o dorim, ci ceea ce suntem!


omul devine ceea ce gandesteMintea umană poate fi comparată cu o grădină, ce poate fi cultivată inteligent sau lăsată în paragină. Indiferent dacă este cultivată sau neglijată, ea dă însă fructe. Chiar dacă omul nu cultivă seminţe utile, există destule seminţe inutile de buruieni care vor cădea, se vor acumula şi vor da roade.
Aşa cum un grădinar îşi cultivă lotul de pământ, semănând florile şi fructele pe care le doreşte şi desţelenind buruienile, noi trebuie să ne îngrijim grădina minţii, să smulgem „buruienile” gândurilor impure, nedemne, inutile şi incorecte, şi să cultivăm gânduri frumoase, nobile, curate şi utile, tinzând astfel către per­fecţiune. Prin acest proces, vom descoperi mai devreme sau mai târziu că suntem stăpânii propriului nostru suflet şi ai vieţii noastre. Mai mult, ajungem să descoperim legile gândirii şi să înţelegem din ce în ce mai clar cum funcţionează forţele-gânduri şi elementele minţii în modelarea caracterului, circumstanţelor şi destinului nostru.
Gândurile şi caracterul sunt acelaşi lucru. Aşa cum caracterul se relevă numai prin manifestarea lui în circumstanţele exterioare, aceste circumstanţe depind întru totul de starea noastră interioară de spirit. Asta nu înseamnă că anumite circumstanţe prin care trecem exprimă întregul nostru caracter, ci doar că ele sunt intim conectate cu anumite gânduri pe care le emitem, fiind indispensabile pentru dezvoltarea noastră ulterioară.
Indiferent în ce etapă ne aflăm, aceasta corespunde întru totul legii existenţei noastre, respectiv gândurilor care ne structurează caracterul. Nimic din viaţa noastră nu este întâmplător, totul fiind rezultatul legii, care nu poate da greş. Acest lucru este valabil în egală măsură pentru cei nemulţumiţi de mediul exterior şi pentru cei încântaţi de acesta.
Circumstanţele ne copleşesc doar atât timp cât avem convingerea că suntem sclavii condiţiilor exterioare. Atunci când ajungem să înţelegem că noi suntem înzestraţi cu o putere creatoare şi că deţinem controlul asupra solului nostru interior şi a seminţelor pe care le cultivăm în el, din care se nasc apoi circumstanţele exte­rioare, noi devenim stăpânii destinului nostru. Orice om care a cultivat o vreme purificarea interioară şi autocontrolul ştie că circumstanţele exterioare derivă din gândurile sale, căci observă că modificarea acestora este direct proporţională cu transformarea stării sale mentale. De aceea, atunci când facem efortul sincer de a ne remedia defectele de caracter, cu scopul de a progresa rapid, noi trecem în mod automat printr-o suită de vicisitudini.
Sufletul atrage realitatea pe care o găzduieşte în gândurile sale, în egală măsură lucrurile pe care le iubeşte şi cele de care se teme. El se poate înălţa până la nivelul aspiraţilor sale supreme, dar poate cădea la fel de uşor pe nivelul dorinţelor sale neîmplinite. Modalitatea prin care el primeşte cea ce merită reprezintă circumstanţele exterioare.
Orice sămânţă-gând cultivată sau care ajunge întâmplător în minte tinde să prindă rădăcini aici, să producă roade, să înflorească mai devreme sau mai târziu sub forma acţiunilor şi să genereze oportunităţi şi circumstanţe similare esenţei sale. Gândurile bune generează roade pozitive, iar cele rele roade negative.
Lumea exterioară a circumstanţelor se modelează în funcţie de cea interioară a gândurilor. Din acest punct de vedere, atât circumstanţele plăcute cât şi cele neplăcute servesc în egală măsură binelui suprem al individului, căci noi culegem ceea ce semănăm şi învăţăm atât din suferinţe cât şi din bucurii.
Prin urmărirea dorinţelor, aspiraţiilor şi gândurilor noastre, în măsura în care ne lăsăm dominaţi de ele (fie de imaginaţia noastră impură, fie de gândurile noastre elevate şi pure), noi ajungem să culegem în sfârşit roadele pe care le-am semănat, sub forma condiţiilor exterioare din viaţa noastră. Acestea corespund legilor creşterii spirituale şi adaptării la mediu.
Fiind stăpânii propriilor noastre gânduri, noi ne făurim singuri destinul, caracterul şi mediul exterior. Nici chiar condiţiile naşterii pe care le atrage sufletul nu sunt întâmplătoare, iar cu fiecare nou pas pe care îl face în acest pelerinaj terestru, el continuă să atragă acele combinaţii de condiţii care îi reflectă propria puritate sau impuritate, propriile puteri şi slăbiciuni, adică propria sa faţă (la fel ca o oglindă).
Noi nu atragem realitatea pe care ne-o dorim, ci ceea ce suntem. Poftele şi ambiţiile noastre apar şi dispar la fiecare pas, dar gândurile şi dorinţele noastre cele mai profunde sunt alimentate de propria noastră hrană, care poate fi nutritivă sau nu. „Divinitatea care ne modelează destinul” se află în interiorul nostru, fiind chiar sinele nostru. Noi suntem cei care ne întemniţăm singuri, iar gândurile şi acţiunile noastre sunt păzitorii Destinului. Ele ne pot deveni temniceri dacă sunt impure, dar şi îngeri păzitori dacă sunt pure şi nobile. Noi nu primim lucrurile pe care ni le dorim şi pentru care ne rugăm, ci cele pe care le merităm. Divinitatea nu ne răspunde la dorinţe şi rugăciuni decât dacă acestea se armonizează cu gândurile şi cu acţiunile noastre.
Ce înseamnă, aşadar, în lumina adevărului, să „lupţi împotriva circumstanţelor”? Înseamnă să te revolţi împotriva unui efect exterior, în timp ce în sinea ta îi alimentezi singur cauza prin gândurile pe care le cultivi în inima ta. Această cauză poate lua forma unui viciu conştient sau a unei slăbiciuni subconştiente, dar indiferent cum se manifestă, ea îţi blochează eforturile conştiente şi te sileşte să găseşti un remediu.
Toţi oamenii îşi doresc să îşi îmbunătăţească circumstanţele exterioare, dar puţini îşi doresc să se perfecţioneze. De aceea, ei continuă să rămână înlănţuiţi.
Să luăm exemplul unui om sărac lipit. El îşi doreşte cu disperare să îşi îmbunătăţească mediul exterior şi confortul personal, dar în acelaşi timp îşi bate joc de munca sa şi se consideră îndreptăţit să îşi înşele patronul sub pretextul salariului insuficient pe care i-l plăteşte acesta. Un astfel de om nu înţelege nici măcar rudimentele acestor principii care stau la baza adevăratei prosperităţi, aşa că nu numai că nu are nicio şansă de a ieşi din sărăcia în care se zbate, dar chiar atrage o sărăcie încă şi mai mare prin indolenţa şi gândurile sale negative, impure şi mincinoase.
Să luăm acum exemplul unei femei bogate care este victima unei boli dureroase şi persistente datorate lăcomiei sale. Ea este dispusă să plătească oricât pentru a se vindeca, dar nu renunţă la dorinţele sale lacome. Cu alte cuvinte, ea şi-ar dori să se bucure în egală măsură de poftele sale nefireşti şi de o sănătate perfectă. Din păcate pentru ea, această femeie nu are nicio şansă să se vindece, căci nu a învăţat care sunt principiile unei vieţi sănătoase.
Un alt exemplu pe care îl putem da este cel al unui angajator care încearcă să evite plata salariului minim impus de stat, reducând salariile angajaţilor săi cu scopul de a-şi maximiza profitul personal. Acest om nu merită să se bucure de prosperitate, iar când se trezeşte falit şi cu reputaţia pătată, el dă vina pe circumstanţele exterioare, fără să îşi dea seama că le-a atras singur prin comportamentul său.
Exemplele de mai sus nu fac decât să ilustreze adevărul că fiecare om îşi generează singur circumstanţele exterioare (ce-i drept, cel mai adesea inconştient). Deşi încearcă să îşi îmbunătăţească aceste circumstanţe, atât timp cât gândurile şi dorinţele sale nu se armonizează cu scopul său, el nu are nicio şansă să şi-l atingă şi se va simţi în permanenţă frustrat. Exemplele de mai sus pot fi multiplicate şi variate la infinit, dar acest lucru nu este necesar, căci tu poţi urmări acţiunea legilor gândirii în propria ta minte şi în propria ta viaţă. Simpla urmărire a circumstanţelor exterioare nu este suficientă pentru a te ajuta să înţelegi aceste lucruri, şi cu atât mai puţin să îţi modifici în bine aceste circumstanţe.
În realitate, nimeni nu poate declara cu certitudine că suferinţele sale sunt consecinţa calităţilor sale pozitive, şi nu cea a viciilor sale, atât timp cât nu şi-a eliminat chiar şi ultimul gând impur din minte şi chiar şi ultima pată de pe suflet. Oamenii aflaţi în drumul către Perfecţiune, dar încă departe de aceasta, sunt nevoiţi să suporte consecinţele Marii Legi, care este întotdeauna absolut dreaptă, neoferind niciodată lucruri bune pentru gânduri rele şi invers. Cine ajunge la această cunoaştere îşi poate privi retroactiv viaţa, dându-şi seama că aceasta a fost dintotdeauna ordonată corect, toate experienţele sale din trecut – deopotrivă cele plăcute şi cele neplăcute – fiind consecinţa echitabilă a gândurilor emanate de sinele său încă insuficient de evoluat (deşi aflat în plin proces de evoluţie).
Gândurile şi acţiunile bune nu pot produce niciodată rezultate rele, la fel cum gândurile şi acţiunile rele nu pot produce niciodată consecinţe benefice. Suferinţa este întotdeauna efectul gândurilor negative. Ea arată că nu suntem în armonie cu noi înşine, şi deci cu Legea Vieţii. Unicul scop al suferinţei este purificarea, respectiv arderea gândurilor inutile şi impure. În cazul oamenilor puri, suferinţa nu poate exista. Odată arse impurităţile minereului, aurul nu mai trebuie ars. În mod similar, o fiinţă perfect pură şi iluminată nu are de ce să sufere.
Circumstanţele asociate cu suferinţa sunt rezultatul lipsei de armonie interioară (la nivel mental). Cele asociate cu binecuvântarea sunt rezultatul armoniei interioare. Măsura gândurilor corecte este starea de binecuvântare, nu posesiunile materiale. În mod similar, măsura gândurilor incorecte este nefericirea, nu lipsa posesiunilor materiale. Binecuvântarea nu se asociază cu bogăţia materială decât atunci când atunci când din urmă este folosită în mod just şi cu înţelepciune. La rândul lui, omul sărac nu devine nefericit decât dacă este nemulţumit de destinul său, considerându-l nedrept. Cele două extreme ale negativităţii sunt sărăcia şi excesul. Ele sunt la fel de nefireşti şi sunt consecinţa unui dezechilibru interior. Indiciile armoniei sunt fericirea, sănătatea şi prosperitatea. Aceste indicii sunt consecinţa adaptării echilibrate a mediului interior la cel exterior, respectiv a integrării noastre armonioase în mediul înconjurător.
Noi nu putem deveni maturi decât atunci când încetăm să ne mai plângem şi să mai dăm vina pe alţii, respectiv când începem să căutăm justiţia ascunsă care ne guvernează viaţa. Pe măsură ce ne adaptăm mintea ţinând cont de acest factor, noi renunţăm să îi mai acuzăm pe ceilalţi pentru propriile noastre circumstanţe şi începem să ne construim gânduri nobile şi ferme. Nu ne mai revoltăm împotriva condiţiilor exterioare, ci începem să ne folosim de acestea pentru a progresa mai rapid şi pentru a ne descoperi puterile ascunse şi posibilităţile acumulate înlăuntrul nostru.
Principiul care prevalează în univers este legea, nu confuzia. Sufletul şi substanţa vieţii este justiţia, nu injustiţia. Forţa care pune în mişcare şi guvernează lumea este dreptatea, nu nedreptatea. Ce-i drept, pentru a putea observa că universul este drept, noi trebuie să devenim noi înşine drepţi, adică să ne armonizăm. De-a lungul acestui proces, vom constata că pe măsură ce ne modificăm gândurile în raport cu alţi oameni şi cu diferite situaţii, gândurile oamenilor faţă de noi şi situaţiile se schimbă la rândul lor.
Dacă ne vom modifica în mod radical gândurile, vom rămâne uimiţi de transformarea rapidă a condiţiilor materiale în care trăim. Unii îşi imaginează că gândurile pot fi ţinute secrete, dar nu pot. Ele se cristalizează rapid în obiceiuri, iar obiceiurile se solidifică în circumstanţe exterioare.
Gândurile animalice se cristalizează în obiceiuri precum alcoolismul şi desfrâul, care se solidifică în degradare şi boală.
Gândurile impure de orice fel se cristalizează în obiceiuri degradante şi confuze, care se solidifică în circumstanţe adverse şi în dificultăţi.
Gândurile de teamă, îndoială şi indecizie se cristalizează în obiceiuri ce conduc la slăbiciune şi inconstanţă, care se solidifică în circumstanţele specifice eşecului, sărăciei şi dependenţei (similară sclaviei).
Cele de lene se cristalizează în obiceiuri precum necinstea şi indecenţa, care se solidifică în circumstanţe precum grosolănia şi cerşitul.
Gândurile de ură şi resentiment se cristalizează în obiceiuri precum acuzaţiile şi violenţa, care se solidifică în circumstanţe precum rănile şi persecuţiile.
Gândurile egoiste de toate felurile se cristalizează în obiceiuri egocentrice, care se solidifică în circumstanţe dintre cele mai neplăcute.
Pe de altă parte, gândurile frumoase de toate felurile se cristalizează în obiceiuri pline de graţie şi de bunătate, care se solidifică în circumstanţe geniale şi însorite.
Gândurile pure se cristalizează în obiceiuri precum cumpătarea şi autocontrolul, care se solidifică în circumstanţe precum liniştea şi pacea interioară.
Gândurile de curaj, independenţă şi decizie se cristalizează în obiceiuri puternice, care se solidifică în circumstanţe asociate cu succesul, abundenţa şi libertatea.
Cele pline de energie se cristalizează în obiceiul curăţeniei şi al muncii asidue, care se solidifică în circumstanţe ce asigură protecţia şi securitatea.
Gândurile pline de iubire şi de altruism se cristalizează în obiceiul iertării de sine şi faţă de ceilalţi, care se solidifică în circumstanţe precum prosperitatea şi bogăţia.
Mai devreme sau mai târziu, orice gânduri cultivate cu perseverenţă (deopotrivă bune sau rele) generează rezultate similare asupra caracterului şi circumstanţelor exterioare. Nimeni nu îşi poate alege direct circumstanţele, dar orice om îşi poate alege gândurile, modelându-şi indirect circumstanţele exterioare.
Natura ne ajută dăruindu-ne gânduri încurajatoare şi prin prezentarea unor oportunităţi care scot la suprafaţă gândurile similare asociate cu ele.
Dacă vom renunţa să mai emitem gânduri păcătoase, întreaga lume se va purta mai frumos cu noi şi va fi gata să ne ajute.
Dacă vom renunţa la gândurile de slăbiciune şi de boală, în viaţa noastră vor apărea oportunităţi vindecătoare.
Dacă vom cultiva gânduri bune, soarta nu ni se va mai părea crudă şi nu ne va conduce niciodată către circumstanţe care ne vor umple de ruşine.
Lumea este caleidoscopul nostru personal, iar diferitele combinaţii de culori pe care ni le prezintă în fiecare clipă sunt proiecţii colorate ale propriilor noastre gânduri.
James Allen – Omul devine ceea ce gândeşte
http://drumuricatretine.wordpress.com/2014/01/12/nu-atragem-realitatea-pe-care-ne-o-dorim-ci-ceea-ce-suntem/ 

miercuri, 12 martie 2014

Ceaiul de muşeţel


Ceaiul de muşeţel – tratează numeroase afecţiuni şi ajută la topirea grăsimilor

Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii foloseau ceaiul de muşeţel pentru a se trata de o gamă largă de afecţiuni. Se prepară simplu: se pun două linguriţe de flori de muşeţel la o cană de apă fierbinte, după care vasul se ţine acoperit 10 minute. Se beau trei căni pe zi, înainte se masă.

Ameliorează tulburările digestive (gastrite, ulcere, flatulenţă, balonări), fiind un laxativ uşor. Pentru tratarea stomacului se bea câte o cană pe stomacul gol în fiecare dimineaţă, pe o perioada de două, trei luni. Acest ceai se poate utiliza chiar şi pentru tratarea colicilor la sugari.

Ceaiul de muşeţel întăreşte sistemul imunitar şi luptă împotriva infecţiilor şi a gripei. Ameliorează rinita alergică.

Este un bun remediu pentru spasmele musculare, durerile de cap şi durerile menstruale.

Ceaiul de muşeţel se foloseşte pentru relaxarea nervilor, menţinând un sistem nervos sănătos. Este probabil cel mai utilizat ceai pentru proprietăţile sale sedative.

Acţionează eficient împotriva reumatismului şi artritei.
Durerile de spate sunt ameliorate de muşeşel.

Are un efect excelent în reducerea inflamaţiilor.

Funcţiile ficatului sunt îmbunătăţite prin consumul de ceai.

Este un bun aliat împotriva cancerului şi al diabetului.

Aburii inhalaţi tratează inflamaţiile căilor respiratorii.

Extern, ceaiul de muşetel se foloseşte pentru a trata tenul si pielea (zonele uscate de piele, iritaţii, psoriasis), spălarea şi dezinfectarea gurii (aftelor), anumitor tipuri de conjunctivite sau ochi roşii, tratarea anumitor plăgi şi răni prin favorizarea cicatrizării, calmarea iritaţiilor zonei genitale şi a hemoroizilor.

Deoarece în urma sărbătorilor am acumulat două-trei kilograme, ceaiul de muşeţel ne va ajuta să scăpam de ele. Cum ziceam mai sus, întreţine o digestie uşoară, iar pe lângă asta, elimină surplusul de apă din organism, ajută la topirea depozitelor adipoase şi reduce aspectul inestetic al celulitei. Ceaiul de muşeţel se consumă înaintea fiecărei mese, astfel ne ajută să mâncăm mai puţin deoarece ne induce o stare de saţietate. Dacă vreţi într-adevăr să slăbiţi, este nevoie să aveţi grijă şi ce mâncaţi. Eliminaţi grăsimile şi dulciurile din alimentaţie şi ceaiul vă va ajuta să slăbiţi mai repede prin accelerarea de ardere a grăsimilor. Este de preferat să îl consumaţi neîndulcit şi să adăugaţi lămâie.

Georgiana Nistor


Photo: Ceaiul de muşeţel – tratează numeroase afecţiuni şi ajută la topirea grăsimilor

Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii foloseau ceaiul de muşeţel pentru a se trata de o gamă largă de afecţiuni. Se prepară simplu: se pun două linguriţe de flori de muşeţel la o cană de apă fierbinte, după care vasul se ţine acoperit 10 minute. Se beau trei căni pe zi, înainte se masă.

Ameliorează tulburările digestive (gastrite, ulcere, flatulenţă, balonări), fiind un laxativ uşor. Pentru tratarea stomacului se bea câte o cană pe stomacul gol în fiecare dimineaţă, pe o perioada de două, trei luni. Acest ceai se poate utiliza chiar şi pentru tratarea colicilor la sugari.

Ceaiul de muşeţel întăreşte sistemul imunitar şi luptă împotriva infecţiilor şi a gripei. Ameliorează rinita alergică.

Este un bun remediu pentru spasmele musculare, durerile de cap şi durerile menstruale.

Ceaiul de muşeţel se foloseşte pentru relaxarea nervilor, menţinând un sistem nervos sănătos. Este probabil cel mai utilizat ceai pentru proprietăţile sale sedative. 

Acţionează eficient împotriva reumatismului şi artritei.
Durerile de spate sunt ameliorate de muşeşel.

Are un efect excelent în reducerea inflamaţiilor.

Funcţiile ficatului sunt îmbunătăţite prin consumul de ceai.

Este un bun aliat împotriva cancerului şi al diabetului.

Aburii inhalaţi tratează inflamaţiile căilor respiratorii.

Extern, ceaiul de muşetel se foloseşte pentru a trata tenul si pielea (zonele uscate de piele, iritaţii, psoriasis), spălarea şi dezinfectarea gurii (aftelor), anumitor tipuri de conjunctivite sau ochi roşii, tratarea anumitor plăgi şi răni prin favorizarea cicatrizării, calmarea iritaţiilor zonei genitale şi a hemoroizilor.

Deoarece în urma sărbătorilor am acumulat două-trei kilograme, ceaiul de muşeţel ne va ajuta să scăpam de ele. Cum ziceam mai sus, întreţine o digestie uşoară, iar pe lângă asta, elimină surplusul de apă din organism, ajută la topirea depozitelor adipoase şi reduce aspectul inestetic al celulitei. Ceaiul de muşeţel se consumă înaintea fiecărei mese, astfel ne ajută să mâncăm mai puţin deoarece ne induce o stare de saţietate. Dacă vreţi într-adevăr să slăbiţi, este nevoie să aveţi grijă şi ce mâncaţi. Eliminaţi grăsimile şi dulciurile din alimentaţie şi ceaiul vă va ajuta să slăbiţi mai repede prin accelerarea de ardere a grăsimilor. Este de preferat să îl consumaţi neîndulcit şi să adăugaţi lămâie. 

Georgiana Nistor

vineri, 7 martie 2014

Ceaiul de echinaceea – o minune a naturii



Consumul de echinaceea previne orice fel de boală, asta spun studiile ultimei perioade de timp. Această plantă se află printre cele mai eficiente și mai sănătoase plante din lume.

Ceaiul se prepară astfel: la o cană de apă fierbinte se pun 2 lingurițe de plantă, după care se lasă la infuzat 5-10 minute.
Consumul acestui ceai de către persoanele care suferă de boli grave ale sistemului imunitar este strict interzis înainte de a cere sfatul unui medic. Copiiilor sub 12 ani nu le este recomandat, de asemenea.

Întărește imunitatea, previne și tratează infecțiile, gripele și răcelile. Reduce intensitatea bolilor, mai ales când este combinată cu vitamina C sau usturoiul.

Echinaceea are proprietăți anti-tumorale. Efectele sale imuno-consolidare, ajută la relaxarea durerilor și a suferințelor pacienților afectați.

Candidoza cronică este combătută cu ajutorul ceaiului de echinaceea. Sunt cunoscute, de asemenea, și proprietățile sale hormono-reglatoare.

Proprietățile sale puternic antivirale elimină bacteriile care cauzează infecțiile urinare, reducând inflamația și durerea.

Extern, ceaiul de echinaceea este cel mai eficient remediu pentru tratarea hemoroizilor. Se stoarce pliculețul de ceai călduţ și se poziționează pe țesutul inflamat. Se îndepărtează după 10-15 minute.

La fel se procedează și pentru a vindeca rănile, eczemele sau psoriazisul. Pentru inflamații și piele dureroasă sunt indicate băile fierbinți în care se adaugă câteva pliculețe de ceai.

Georgiana Nistor

marți, 4 martie 2014

Martie in ghivece


3 Lamai - pusi in toamna 2013


Frunze de patrunjel ~ seminte puse in primavara 2013 - transplantat din gradina in toamna


Macris pus in toamna 2013 in pamant


Salvia am daruit-o azi unei prietene. Ce se vede verde sunt frunze de morcov, am pus doar capacul de la morcov care se taie cand folosim morcov la mancare- cu gandul ca va face seminte,poate va si creste. In spate ce-i uscat sunt vinete care nu s-au facut si s-au uscat peste iarna, deci nu incercati sa faceti vinete peste iarna ca nu se fac.


Rozmarin cumparat din Kaufland, transplantat

Cel verde langa bat este Tarhon, am primit de la o vecina, toata iarna a fost doar un bat uscat, imi pierdusem sperantele, insa am avut surpriza placuta in ianuarie sa vad verde...


Oregano, pus din martie-aprilie 2013, toata iarna a fost verde, da mai putine frunze, insa e o bunatate de gust in mancare


Menta, patrunjel frunze si surpriza urzica :) care nu am pus-o


Cel mai mare cu frunze verzi deschise e pelin de ceai, cel care e pe pasune nu-i bun. Frunzele verzi mai inchise roinita.


Roinita in alt ghiveci


Samanta pusa in vara si in toamna l-am transplantat in ghiveci 


Lamai - 2 ani



Lamai 1 an - nu stiu ce nu ii place de au ingalbenit frunzele, voi stiti?


Avocado, in vara implineste un an. Voi sititi de ce au inceput frunzele sa se maroneasca?

Dafin, primit anu trecut batul cel mai gros, fara frunze era batul

Flori, nu stiu cum se numeste, este de ghiveci planta.
Daca voi stiti cum se numeste va rog sa imi scrieti.



Inainte de a inflori cu boboci, asa arata frunzele-carnoase, a suferit ger afara si i-au cazut o parte din ele 

Am primit aceasta floare frumoasa. Daca stiti cum se numeste sa imi spuneti si mie. Se ofileste oare ce nu ii convine?


Rasaduri de rosii, nu am pozitie de facut o poza, sper sa va prindeti. A fost o surpriza cand am vazut cate au iesit.

Va multumesc pentru calatoria in ghivecele mele.