vineri, 19 decembrie 2014

Ceaiuri pentru raceli

Racelile si gripele sunt cele mai frecvente afectiuni care apar in sezonul rece.
Pe langa tratamentul medicamentos pe care medicul il recomanda, este indicat sa consumi cat mai multe lichide, in special ceaiuri din plante.


Consumate calde si proaspete, indulcite cu miere si servite cu scortisoara si felii de lamaie, ceaiurile din plante te vor ajuta sa te simti bine si sa te vindeci mai repede.

Ceaiul de busuioc scade febra si energizare

Ceaiul de busuioc este calmant, tonifiant si reconfortant pentru sistemul nervos. Are proprietati antibiotice, antimicrobiene, antitusive si expectorante si este foarte util in tratarea febrei, tusei si a durerilor de gat.

Poate fi folosit si ca diuretic, antiseptic si antiinflamator si este benefic in tratamentul disfunctiilor stomacale, insomniilor sau migrenelor.

Pentru raceala, toarna apa clocotita peste o lingurita de busuioc uscat si lasa la infuzat cateva minute. Se bea cald. Pentru durerile de gat este indicat sa nu se bea fierbinte, deoarece irita gatul si intarzie vindecarea.

In ceaiul de busuioc mai poti adauga si putina menta si cateva cuisoare.








Administrat tot sub formă de ceai cald cu miere, busuiocul revitalizează rapid organismul şi ne înviorează, ajutându-ne să stopăm viroza. Se bea cald, înghiţind lent şi lăsându-l să alunece pe gât, abţinându-ne să mâncăm în timpul tratamentului. O doză de soc constă în 6-7 căni cu infuzie de busuioc îndulcit cu miere, băute la intervale de 15-30 de minute una de alta.

Ceaiul de soc alunga raceala

Florile de soc au proprietati dieuretice, laxative, galactogoge si antinevralgice si provoaca transpiratie abundenta, ajutand asfel la scaderea temperaturii.

Ceaiul de soc este util in tratarea racelilor, gripelor si bronsitelor. Impiedica curgerea nasului si a ochilor si este recomandat a fi consumat la debutul racelii.

Ceaiul de flori se soc se prepara dintr-o lingurita de flori uscate peste care se toarna apa clocotita. Se lasa la infuzat timp de 10 minute si apoi se bea cald, cate o cana la fiecare ora. Plantele nu se fierb in apa, deoarece pot deveni toxice.


Infuzia de prepară dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se lasă 5 minute şi se bea cald, câte 2 căni zilnic, timp de 10-12 zile sau mai mult, până la dispariţia răguşelii.

Ceaiul de maghiran elimina toxinele

Maghiranul este o planta bogata in vitaminele A si C si uleiuri volatile. Stimuleaza digestia, ajuta la eliminarea gazelor, mareste pofta de mancare si combate insomniile.

Are proprietati tonice, calmante si expectorante si este util in tratarea gstritelor, anorexiei, circulatiei periferice defectuoase, durerilor musculare, gripelor si racelilor. In cazrui de raceala, stimuleaza transpiratia si elimina toxinele din organism.

Pentru a prepara ceaiul, adauga apa clocotita peste doua lingurite de planta uscata si lasa la infuzat cateva minute. Se bea caldut, indulcit cu miere. In acest ceai se poate adauga si putina scortisoara.

Pentru a alunga răceala, ai nevoie de un organism puternic şi detoxifiat. Infuzia de maghiran se prepară astfel: la o cană de apă clocotită se pun între o linguriţă şi jumătate şi patru linguriţe de pulbere de maghiran. Se lasă vasul acoperit 15-20 de minute, după care se strecoară. Îndulcit cu miere, ceaiul se bea întotdeauna cald.

Ceaiul de macese intareste organismul

Ceaiul de macese previne infectiile respiratorii si racelile si stmuleaza apetitul. Este bogat in vitamina C care intareste imunitatea organismului.

Contine substantel active care au un efect de decongestionare si eliberare a cailor respiratorii. Ajuta la imbunatatirea rapida a starii de sanatate a organismului.

Ceaiul de macese se prepara dintr-o lingurita de fructe care se fierb in apa clocotita timp de 5- 10 minute. Se bea apoi caldut, indulcit cu miere. Poti adauga si felii de lamaie.

Ceaiul de patlagina indeparteaza tusea

Ceaiul de patlagina este util pentru tratarea febrei, a tusei, raguselilor si bolilor cailor respiratorii. Patlagina este bogata in vitaminele A, C si K, uleiuri volatile si substante antibiotice.

Ceaiul este util si pentru eliminarea secretiilor bronhice si are proprietati emoliente si laxative.

Pentru raceala, ceaiul se prepara dintr-o lingura de frunze maruntite peste care se toarna apa clocotita. Se lasa la infuzat 20 minute, dupa care se bea indulcit cu miere.

Dacă afecţiunea a apărut deja, atunci trebuie să folosim antitusive, cum ar fi: nalba-mare, potbalul, pătlagina. Putem să le preparăm ca şi infuzii, folosind o lingură de frunze de plantă, la o cană de apă clocotită. Se îndulceşte şi se beau 2 căni treptat în cursul unei zile. Plantele pot fi folosite separat sau un amestec în părţi egale.

Ceaiul de tei are efect de calmare
O infuzie caldă de tei are efecte diuretice, ajutând la eliminarea toxinelor din organism. Astfel, răceala sau gripa deja instalate pot fi înlăturate mai uşor. Mai mult, calmează şi relaxează. Pentru prepararea infuziei se foloseşte o lingură de flori la o cană de apă. Se beau trei căni de ceai pe zi în caz de indigestie, stres, dureri de cap, anxietate.

Ceaiul verde grăbeşte vindecarea
Numai bun de savurat, ceaiul verde nu ajută doar la topirea grăsimilor. Datorită antioxidanţilor conţinuţi, ceaiul verde grăbeşte recuperarea după o răceală sau gripă, previne apariţia reacţiilor alergice.

Cimbrul şi cimbrişorul sunt iarăşi două plante extrem de benefice în cazul răcelilor şi gripei. Se folosesc sub formă de ceaiuri şi infuzii. Thimolul, substanţa activă conţinută de cimbrişor, acţionează ca un antiseptic natural, fiind de ajutor împotriva viruşilor. Pentru stările febrile, asociate uneori cu tuse, se recomandă ceaiurile de flori de soc, măceşe sau ciuboţica cucului, ultima plantă, prin substanţele active conţinute, având efect de decongestionare şi eliberare a căilor respiratorii.

Ceaiul de mere pentru febră
Dacă vă simţiţi rău din cauza răcelii, preparaţi un ceai calmant din cojile uscate de mere. Acesta alungă eficient febra şi aduce somnul.

Surse: http://www.ele.ro/sanatate/tratamente-naturiste/5-ceaiuri-antiraceala-4225

http://www.gorjeanul.ro/sanatate-2/ceaiuri-care-te-scapa-de-raceala#.VJMiyNeOW8Z

marți, 9 decembrie 2014

Vindeca cele Sapte Chakre cu Plante

Plantele au fost folosite ca medicamente de mii de ani pentru a vindeca diverse afectiuni. Ele ne ofera intelepciune si ne ajuta sa ne conectam cu natura. Exista scripturi din 2500 i.Hr. despre diverse plante si proprietatile lor curative. In india, exista cateva "Vedas" care mentioneaza puterea plantelor si a ierburilor in vindecarea bolilor. Plantele au o frecventa de vibratie care este in ton cu corpul si psihicul nostru. Aceste calitati vibrationale ale plantelor pot ajuta la echilibrarea, vindecarea, energizarea celor sapte chakre majore. Componentele plantelor interactioneaza cu sistemul nostru energetic si elimina elementele toxice din sangele nostru, imbunatateste circulatia sangelui si reglementeaza fluxul de oxigen. In cazul in care utilizarea plantelor se face corespunzator, va puteti mentine starea de echilibru a mintii, corpului si spiritului. In acest articol veti gasi plante comune asociate cu cele sapte chakre.

Prima Chakra - Originea Chakra Originii este situata la baza coloanei vertebrale. Ea ne conecteaza cu pamantul, deoarece asa primim toate substantele nutritive vitale si esentiale pentru supravietuirea noastra si de asemenea este corpul in care toxinele sunt eliberate. Chakra originii nu ne macina fizic, ea ne tine cu picioarele pe pamant prin mentinerea noastra in prezent. Daca aceasta chakra este dezechilibrata, poate duce la probleme la nivelul picioarelor, sistemului imunitar, depresie. S-a dovedit ca ceaiul din radacina de papadie este foarte eficient in tratamentul depresiei, vezicii biliare sau a hipertensiunii arteriale. Adaugarea in alimente cum ar fi: morcovi, cartofi, pastarnac, ridichii, ceapa si usturoi poate avea un efect calmant pentru aceasta chakra.

Cea de a 2-a Chakra - Centrul Sacral Aceasta chakra este situata mai jos de buric in apropierea abdomenului, la aproximativ 3 degete deasupra organului genital. Calitatea fundamentala a acestei chakre este creativitatea pura, atentia. Cand aceasta chakra este blocata poate duce la tulburari de alimentatie, probleme ale tractului urinar, tulburari de reproducere, dureri de cap ocazionale, febra si dezechilibre emotionale. Galbenelele sunt usor de crescut si este o planta care imbunatateste creativitatea in toate domeniile vietii. O alta planta care este benefica pentru chakra sacrala este gardenia. Radacinile si uleiul de gardenia au multiple beneficii, iar florile sale linesteste simturile fiind cunoscuta si sub denumirea de planta medicinala a fericirii. Lemnul de santal ajuta la vindecarea multor tipuri de infectii, deoarece ajuta la cresterea noilor celule. Puteti aplica ulei din lemn de santal pe corpul vostru inainte sa faceti dus sau il puteti folosi pentru aroma placuta pe care o lasa in casa. Alte plante si condimente care sunt benefice: coriandu, fenicul, lemn dulce, scortisoara, vanilie, boia de ardei dulce, seminte de susam, seminte de chimen. Cea de a 3-a

Chakra - Plexul Solar Cea de a 3-a chakra ori plexul solar este centrul de putere, de emotii si al controlului pozitiv de sine. Daca aceasta chakra este blocata avem tendinta sa ne simtim nevrednici si cu o stima de sine scazuta. Starea noastra emotionala este una de depresie si anxietate. Avem tendinta de a fi indoielnici si sa ne exprimam neincrederea fata de alti oameni. Acest lucru poate duce la o serie de probleme fizice: o proasta digestie, ulcer, diabet, probleme hepatice sau renale, anorexie, bulimie si chiar tumori intestinale. Pentru a debloca fluxul de energie, se poate folosi lavanda, bergamota sau ulei de rozmarin. Bergamotul este extraordinar pentru sistemul digestiv, deoarece accelereaza digestia. In zona mediteraniana, oamenii considera rozmarinul o planta esentiala pentru stomac si intestine. Se pot aduga frunze de rozmarin in mai multe feluri de mancare sau puteti folosi ulei de rozmarin pentru a gati mancarea. Marshmallow relaxeaza a treia chakra si inmoaie eforturile noastre de a controla viata. Aceasta va ajuta sa va relaxati diafragma si sa se reconecteze la respiratia noastra. Alte plante utile si condimente: anasonul, telina, scortisoara, ghimbir, menta, tumeric, chimion, fenicul.

 Cea de a 4-a Chakra - Inima Chakra Inimii este centrul energetic de iubire, compasiune si iertare al organismului nostru. Cand aceasta chakra este blocata, avem tendinta de a ne simti deconectati si avem o problema in a iubi alte persoane sau chiar pe noi insine. Avem tendinta de a experimenta o circulatie proasta la nivel fizic, lipsa de empatie la nivel emotional si lipsa de devotament la nivel spiritual. Multe probleme de iubire, durere, ura, furie, gelozie, teama de tradare, de singuratate, precum si de capacitatea de a ne vindeca sunt centrate in cea de a 4-a chakra. Un ceai sau tinctura de agrise (fructe de padure) creste increderea in procesul vietii si va incurajeaza sa va simtiti in siguranta. De asemenea, ajuta la intarirea inimii si a vaselor de sange. Pentru o inima sanatoasa puteti folosi iasomnie, levantica, trandafir, busuioc, salvie, cimbru, coriandru, patrunjel.

Cea de a 5-a Chakra - Gatul Chakra gatului este responsabila in mare masura pentru auto-exprimare si comunicare. Cand aceasta chakra este clara, discursul nostru devine inaltator, intelept si putem comunica foarte clar intentia noastra. O chakra a gatului dezechilibrata duce la probleme cu glanda tiroida, laringite la nivel fizic, o co-dependenta la nivel emotional, ganduri neclare cu privire la nivelul mental si insecuritate la nivel spiritual. De multe ori gandim fara sa gandim si cu dificultati in exprimare. De asemenea, este responsabila de nervozitate, teama si anxietate. Florile de trifoi rosu ne ajuta in a permite un flux liber de comunicare su de aut-exprimare. O ceasca de ceai de trifoi rosu poate debloca emotiile si gandurile care asteapta sa fie rostite. Un studiu realizat de Universitatea din Maryland, Centrul Medical ne arata ca balsamul de lamaie este capabil sa vindece mai multe boli, inclusiv tiroida. Uleiul de eucalipt este un alt ulei benefic pentru decongestionare, pur si simplu cateva picaturi pe gat o sa va ajute. Alte plante si condimente care va pot ajuta chakra gatului: menta, salvia.

 Cea de a 6-a Chakra - Al Treilea Ochi Cea de a sasea chakra sau al treilea ochi este asociat cu intuitia si glanda pineala. Cand aceasta chakra este blocata suntem lipsiti de imaginatie si intuitie si ne duce la luarea de decizii proaste si auto-amagire. Slabirea celui de al treilea ochi se poate manifesta prin probleme la ochi sau urechi, dureri de cap, migrene, insomnie si chiar cosmaruri. Menta, iasomnia, iarba ochilor sunt plante folosite pentru a deschide ce de a sasea chakra. Iarba ochilor ajuta pentru a vedea atat lumina cat si laturile intunecate ca parte a intregului si este folosita pentru a vindeca problemele de ochi. Menta a fost gasita utila in tratarea depresiei, migrenelor si pierderilor de memorie. De asemenea, creste conectatrea dintre minte si corp. Acestea sunt plante aromatice si mirodenii care pot energiza si vindeca orice dezechilibre ale aceste chakre: pelin, mac, rozmarin, lavanda si seminte de mac.

Cea de a 7-a Chakra - Coroana A saptea chakra ne conecteaza la energia divina universala. Aceasta chakra este asociata cu intelepciunea, iluminarea si transcedenta. Cand chakra coroanei este curatata si deschisa traim uniuni divine si iubiri cosmice pentru totdeauna. Frecventa noastra unica este in ton cu orchestra cosmica. Cand chakra coroanei este blocata sau inchisa, simtim o deconectare spirituala cum am trai fara nici un scop sau directie. La nivel fizic, ea poate duce la depresie, tulburari ale sistemului nervos, migrene, amnezie, iar in cazurile cele mai extreme iluzii cognitive si boli psihice. Florile de lavanda si lotus asista la deschiderea celei de-a saptea chakra. Lavanda te aduce in aliniere cu intelepciunea divina si este o planta populara pentru consolidarea meditatiei. In timp ce frunzele si tulpinile de lotus sunt utilizate in bucataria japoneza si chineza avand propriul sau set de beneficii. Lavanda este cea mai buna pentru ca functioneaza bine pe toate chakrele. Puteti include plante in viata voastra prin folosirea de ierburi sub forma de ceai sau printr-o baie sau aromaoterapie, putand sporii beneficiile cu calitatile lor vibrationale.


 Maya - Sursa: http://www.secretele.com/2014/10/vindeca-cele-sapte-chakre-cu-plante.html#sthash.Nh0gqZRx.9MmOrgJU.dpuf

vineri, 28 noiembrie 2014

Ayurveda

Ayurveda from Portal Dwapara on Vimeo.

Filmuletul de mai jos despre Ayurveda - stiinta medicala indiana cu o vechime de 5000 de ani - incepe cu o rugaciune din Atharva Veda (19.67) in care se explica ca motivatia oamenilor in decursul vietii trebuie sa fie preocuparea pentru sanatate pentru a atinge perfectiunea. Fie ca noi sa vedem timp de 100 de toamne, Fie ca noi sa traim timp de 100 de toamne, Fie ca noi sa cunoastem timp de 100 de toamne, Fie ca noi sa crestem si sa progresam timp de 100 de toamne. Fie ca noi sa prosperam timp de 100 de toamne, Fie ca noi sa existam (in adevarata noastra natura) timp de 100 de toamne, Fie ca noi sa devenim (fiinte perfecte) timp de 100 de toamne. Da, si chiar mai mult de 100 de toamne. Pentru mai multe informatii: portal-dwapara.ro/

joi, 20 noiembrie 2014

Vitamine si minerale pentru frumusete

Vitaminele:
Vitamina A / Beta caroten
Vitamina A este esentiala pentru un par si pentru ochi. Este de asemenea importanta in prevenirea si indepartarea infectiilor de la nivelul pielii. Vitamina A lupta impotriva pielii uscate, a matretii si a ridurilor. Ajuta la imbunatatirea circulatiei sangelui care confera stralucire pielii. Carentele de vitamina A duc la:
-eruptii cutanate, uscarea excesiva a pielii sau ridarea ei;
-par tern si uscat si la aparitia matretii;
-exfolierea unghiilor;
-acnee;
-oboseala vizuala.
Iata care sunt sursele naturale de vitamina A: produsele lactate, ouale, morcovii, legumele verzi, rosiile, papaia si pepenele.
Complexul de vitamine B
Vitaminele B sunt vitale pentru o piele curata si luminoasa, pentru un look tineresc si pentru intarzierea aparitiei parului carunt. Studiile au aratat ca 40% din cazurile de dermatite se datoreaza carentelor de vitamine B. Complexul de vitamine B contracareaza stresul care este un important factor perturbator al aspectului exterior.
Deficientele de vitamine B, duc la:
-un par gras;
-matreata;
-piele uscata;
-buze crapate;
-inrosirea si iritarea pielii;
-aparitia prematura a ridurilor;
-aparitia parului carunt;
-incetinirea procesului de crestere a parului;
Sursele naturale de vitamine B sunt urmatoarele: toate tipurile de cereale, nucile, legumele cu frunze verzi, melasa, drojdia de bere.
Vitamina C
Vitamina C, in combinatie cu proteinele, este necesara pentru producerea colagenului. Regularizeaza secretia glandelor sebacee, si ajuta tenul gras, previne liniile fine si ridurile, dar si spargerea venelor. Ajuta de asemenea, la prevenirea incurcarii si ruperii parului.
In concluzie, vitamina C este esentiala pentru: pentru sanatatea parului, ochilor si dintilor, pentru intarirea organismului si rezistenta la infectii, vindecarea ranilor si fermitatea tesuturilor.
Combinata cu bioflavonoidele, vitamina C previne aparitia petelor care apar in urma expunerii la soare; intareste capilarele; previne sangerarea gingiilor.
Sursele naturale de vitamina C sunt: legumele verzi, varza, broccoli, rosiile, fructele proaspete, precum lamaile, porticalele si grapefruitul, kiwi si capsuni, cartofii, iar stafidele, murele, grau negru, ciresele, si strugurii sunt surse importante de flavonoide.
Vitamina D
Vitamina D este importanta pentru sanatatea dintilor, oaselor si a unghiilor datorita faptului ca ajuta la asimilarea calciului si a fosforului in organism. Mentine sanatatea ochilor, a pielii.
Carentele de vitamina D duc la aparitia cariilor dentare.
Sursele naturale de vitamina D sunt reprezentate de: razele solare, lapte, unt, seminte incoltite.
Vitamina E
Vitamina E ajuta la formarea muschilor si a tesuturilor, la prevenirea ridurilor si a imbatranirii premature a pielii. Ajuta la prevenirea uscarii si deshidratarii pielii, petelor care apar datorita varstei, caderii parului sau prevenirea matretii. Ajuta la imbunatatirea circulatiei si la vindecarea cicatricilor. Cercetarile au aratat ca o cantitate dubla de vitamina E dubleaza reproducerea celulara care incetineste procesul de imbatranire si stopeaza aparitia ridurilor.
Precautii: a se consulta medicul inaintea inceperii unui tratament suplimentar cu vitamina E in caz de diabet, hipertensiune arteriala sau hipertiroidie.
Sursele naturale de vitamina E sunt: painea de grau, cerealele, germenii de grau, laptele, semintele crude, sparangelul, broccoli si varza de brussels, untul, galbenusul de ou, maslinele, soia, semintele de floarea soarelui, nucile si uleiurile vegetale.
Mineralele:
Calciul si fosforul
Calciul si fosforul actioneaza impreuna pentru sanatatea dintilor, parului, ungiilor si oaselor. Calciul ajuta pielea patata si revitalizeaza pielea obosita si terna. O alimentatie saraca in calciu duce la aparitia cariilor dentare si la probleme ale gingiilor.
Cele mai importante surse de calciu sunt: produsele lactate, graul integral, legumele verzi, soia, semintele de floarea soarelui, nucile, portocalele si lamaile.
Printre sursele importante de fosfor se numara: produsele lactate, galbenusul de oua, cerealele, alunele, sucurile de fructe.
Cromul
Cromul imbunatateste circulatia sangelui, iar sursele principale sunt: drojdia de bere, branza, uleiul de porumb, cereale.
Cuprul
Cuprul este important in producerea de pigmenti si in prevenirea pustulelor care apar sub piele datorita craparii venelor. Actioneaza impreuna cu celelalte substante nutritive pentru mentinerea elasticitatii peielii.
Sursele naturale de cupru sunt: legumele verzi, ciupercile, alunele, cerealele.
Iodul
Iodul ajuta la mentinerea sanatatii parului, unghiilor, pielii si dintilor, iar sursele naturale de iod sunt: sarea iodata, ceapa, uleiuri vegetale.
Fierul
Fierul este esential pentru sanatatea unghiilor, culoarea pielii su cresterea parului. El se gaseste in: galbenusul de ou, spanac, urzici si in cereale.
Magneziul
Magneziul este important pentru a preveni bolile de piele. El poate fi obtinut pe cale naturala prin consumul de : migdale, mere, caise, banane, porumb, lactate, smochine, citrice, soia.
Potasiul
Ajuta la mentinerea sanatatii pielii si previne balonarea. Sursele naturale de potasiu sunt: bananele, citricile, legumele proaspete, kiwi, arahidele, cartofii si ceaiul.
Seleniul
Mentine elasticitatea pielii si previne aparitia matretii. Se gaseste in: sparanghel, tarate, broccoli, galbenusul de ou, lapte, ceapa, rosii, cereale.
Sulful
Ajuta la mentinerea sanatatii parului, unghiilor si a peilii. De asemenea previne dermatitele, eczemele si psoriazisul. Sursele naturale de sulf sunt: taratele, varza de brussels, varza, branza, ouale, ciupercile, alunele, germenii de grau.
Zincul
Zincul ajuta la formarea colagenului. Este adjuvant in procesul de prevenire a ridurilor, previne pielii uscata si ajuta la vindecarea petelor de pe piele. Zincul previne caderea parului si exfolierea unghiilor. Fara o cantitate suficienta de zinc, pot aparea carente de vitamina A, chiar daca aportul de vitamina este suficient.
Zincul se gaseste in: drojdia de bere, oua, ciuperci, legume, laptele degresat, semintele de floarea soarelui si de dovleac, spanac si grau.

sursa

miercuri, 12 noiembrie 2014

Fitoterapia si stresul in viata omului modern

roinita1
In prezent, un mare numar de oameni sunt preocupati de descifrarea mecanismelor stresului si de identificarea influentelor acestuia asupra sistemului psihic, fizic si fiziologic. De asemenea, exista un mare interes pentru descoperirea unor modalitati de depasire a stresului si de contracarare a efectelor sale.

Stimuli stresanti
Potential, orice stimul extern sau intern care creste sau scade sub un anumit prag poate constitui un factor stresant, afectand starea fizica si psihica normala a unei persoane. Prin aceasta stresul, reprezinta o masura interna a organismului de mentinere a unor indicatori de echilibru functional.
Astfel, de exemplu, zgomotul poate fi stresant atunci cand creste peste un anumit nivel, dar si atunci cand scade sub un anumit nivel, sau cand lipseste cu desavarsire.
In general, cand este vorba de realizarea unei anumite performante, indiferent in ce domeniu, solicitarile de genul excesului sau deficitului produc un dezechilibru intre reactiile solicitate si capacitatea individuala de realizare a acestora.
Notiunea de stres subliniaza interdependenta organismului ca intreg. Stresul masoara de fapt unitatea anatomica, biochimica, energetica si psihica a fiintei individuale, precum si gradul de acordare a structurii individuale cu mediul in care se afla.
Situatii generatoare de stres
In general situatiile generatoare de stres pot fi de natura fizica (de exemplu, zgomot, temperatura, umiditate), psihica (de exemplu, frica, angoasa, bucurie brusca, tristete), psihologica (de exemplu, teama de esec, furie reprimata) sau sociala (de exemplu neadaptare sau excludere sociala).
Toti acesti factori actioneaza convergent asupra organelor corporale si totodata asupra punctelor-focar energetice ale organismului, generand felurite procese de reglare (de tip feed-back sau feed-before), care se desfasoara simultan atat la nivel nervos, cat si endocrin, biochimic, energetic, psihic si mental.
O alta clasa de stimuli capabili sa produca stres sunt cei care pot interveni brusc intr-un moment sau altul al vietii noastre cotidiene, producand modificari radicale. Sunt asa-numitele evenimente din viata, reprezentand circumstante de schimbare semnificativa in cursul obisnuit al vietii: promovarea profesionala, decesul unei persoane apropiate, divortul, imbolnavirea, casatoria, nasterea unui copil, pensionarea, problemele juridice, schimbarile locului de munca, schimbarile domiciliului, conflictele sociale sau conflictele din familie.
De asemenea, activitatea profesionala poate fi plina de evenimente care pot genera stari de stres. De exemplu, situatiile in care nu putem lua decizii sau cele care duc la suprasolicitarea capacitatii unui individ, conduc la stres. S-a observat ca cele mai predispuse la stres profesii sunt acelea care se caracterizeaza printr-o capacitate de control redusa corelata cu solicitari sau cerinte mari.
Un rol covarsitor in aparitia starilor de stres il are si mediul familial si social in care cel in cauza isi desfasoara activitatea. Astfel, performantele scolare sau profesionale nu sunt atat de mult legate de gradul de dotare al individului, ci mai ales de felul in care acesta se integreaza in mediu.
Efectele stresului
Stresul are un efect puternic perturbator, atat direct, cat si indirect, asupra integritatii fiziologice si psihologice a unei persoane. Consecintele situatiilor stresante asupra organismului sunt foarte variate. Insa exista mari diferente intre oameni in ceea ce priveste suportarea stresului si raspunsul la agentii stresanti.
Din punct de vedere fiziologic in situatiile de stres, in organism pot sa apara stari de tensiune musculara, intensificarea sudoratiei, tulburari de respiratie, modificari hormonale, cresterea presiunii sanguine, insomnie, tulburari digestive, infarct. Raspunsul fiziologic la stres este reglat de sistemul endocrin.
Reactiile emotionale la stres includ fenomene ca anxietatea, culpabilitatea, insingurarea. Functia de cunoastere este alterata, generand anxietate, dificultate in concentrare, uitare, suprasensibilitatea la critica, tulburari comportamentale, lentoare in gandire si vorbire.
Stresul si sanatatea
Sanatatea fizica si psiho-mentala a omului sunt corelate. Intre ele exista o relatie de reciprocitate. Factorii stresanti reprezinta principalii factori de risc in declansarea atat a bolilor somatice, cat si a celor psihice. Raspunsul la stres depinde de tipul constitutional si de temperamentul persoanei, de starea ei vitala, de specificul fazelor ciclice ale ritmului vital, precum si de multi alti factori de natura energetica. Tocmai de aceea, intelegerea propriilor stari de stres, precum si depasirea acestora reprezinta un complex proces de autocunoastere si auto-transformare binefacatoare.

Plante cu efect antistres
Acestea sunt:
- frunzele de roinita
- florile de craite
- florile de sulfina
- frunzele de patlagina
- radacina de valeriana

 sursa: ayurvedaromania.ro

Iata cateva produse naturiste realizate pe baza acestor plante, cu efecte minunate asupra sanatatii dumneavoastra:

- Ceai de roinita (Hofigal): Este utilizat ca supliment nutritiv sub forma de infuzie si ca tonic aperitiv, datorita substantelor amare continute de produsul vegetal. Produsul poate fi recomandat ca adjuvant fitoterapeutic in tulburari digetive (in special la copii) in colici, spasme, nevroze intestinale, dischinezie biliara, colite cronice, in infectii acute ale cailor respiratorii superioare, avand actiune sedativa, carminativa, stomahica, antivirala, coleretic-colagoga.
- Ceai de roinita (Stef-Mar): Carminativ, antispastic, antivomitiv, antidiareic, coleretic-colagog, stomahic, sedativ nervos, cicatrizant si antiseptic. Se recomanda in colici intestinale, colite de fermentatie, dischinezie biliara, colecistopatii, anxietate.
- Tinctura de craite (Hofigal): Actiune antispastica, hipotensiva, scade permeabilitatea capilara, amelioreaza viteza de adaptare oculara la schimbarea intensitatii luminii. Se recomanda in: miopie, hemelaropie diurna.
- Sulfina (Favisan): Este util in afectiuni gastrice, afectiuni vasculare, hepatita cronica, ateroscleroza, astm bronsic, insomnie, nevralgii.
- Sirop natural de patlagina (Santo Raphael): Emolient, antitusiv, calmant. Cicatrizante si emoliente, frunzele de patlagina sunt eficiente in afectiuni erozive si inflamatorii al mucoasei tractului digestiv, ulcer gastro duodenal, stomatite, afte. Actiunea expectoranta si antibiotica le face deosebit de utile si in afectiuni ale cailor respiratorii, laringite, traheobronsite insotite de tuse cu expectoratie. Este calmant si sedativ.
- Tinctura de valeriana (Dacia-Plant): Intern: anticonvulsiv puternic, antidepresiv bun, antidiabetic mediu-slab, antiepileptic bun, antifebril mediu, antispastic puternic, calmat al sistemului nervos puternic, carminativ slab, diuretic mediu, hipotensiv, sedativ, spasmotic foarte bun, timoleptic, tranchilizant (in doze mari), vermifug mediu.

sursa

marți, 4 noiembrie 2014

Ceaiurile părintelui Neamţu - leacuri sfinte

Toţi îl ştiau cu numele de Unchiul Mihai. Era un călugăr de prin părţile Ardealului de Nord, hărăzit de Dumnezeu cu puteri vindecătoare. A salvat mulţi oameni de la intervenţii chirurgicale, prin tratamente cu plante. Pe lîngă aceste ceaiuri de viaţă lungă, călugărul tămăduia suferinţa insuflînd credinţă. Cei care i-au urmat sfaturile au ajuns să se bucure de viaţă. Unchiul Mihai nu mai e în lumea pămîntească, dar ne-a lăsat reţetele lui miraculoase. Ingredientele sînt acestea: plante şi rugăciune. Aşa a reuşit el să vindece peste un milion de români.

O viaţă pentru cei suferinzi

Călugarul Mihai Neamţu s-a născut la 12 octombrie 1924 în satul Prilog, judeţul Satu-Mare. Şi-a dedicat întreaga viaţă credinţei creştine şi a suferit prigoana comunistă, fiind izgonit de la Mănăstirea Bixadului. Din 1970, a început să meargă din sat în sat să vindece oamenii cu ajutorul tratamentelor cu ceaiuri şi îndemnîndu-i la rugăciune. Cu timpul, vestea i s-a dus în toată ţara, şi au început să vină zilnic sute de oameni bolnavi la Prilog. Toţi cei care l-au căutat au fost primiţi. Dar călugărul vindecător refuza bani pentru binele pe care-l făcea celor suferinzi.
Programul de primire a celor bolnavi era de la ora 9 dimineaţa pînă tîrziu în noapte, astfel încît Unchiul Mihai, cum i se zicea, avea doar două pauze de masă pe zi. Chiar extenuat, continua să primească bolnav după bolnav. Nu se plîngea niciodată de nimic, ca şi cum el n-ar fi avut niciun necaz. La 23 iunie 2000, s-a stins din viaţă la Prilog. La înmormîntare au participat mii de pelerini, oameni care l-au iubit, l-au ascultat şi pe care i-a vindecat trupeşte şi sufleteşte. Aceşti credincioşi i-au ridicat Unchiului Mihai o biserică în grădina casei sale, sfinţită în 1997. Încă din timpul vieţii lui, biserica a devenit loc de pelerinaj pentru căutători de adevăr şi sănătate.

Minuni cu plante şi rugăciuni

Orice boală poate fi vindecată, cu excepţia bolilor aflate în ultimul stadiu. Aceasta era credinţa călugărului Mihai. El nu recomanda să se renunţe la terapia medicamentoasă aducătoare şi ea de efecte benefice. Spunea doar că medicamentele trebuie ajutate cu ceaiuri naturiste. În plus, îndemna la rugăciune. În modestia lui credea cu toată convingerea că orice om are în el o părticică de Dumnezeu, de aceea fiecare bolnav se poate vindeca. „Nu fiţi trişti, căci bucuria Domnului este Puterea voastră“, spunea el. Îi cunoştea bine pe toţi care îi călcau pragul. Le răspundea la întrebări legate de boală, de tratamente, la întrebari legate de viaţa de zi cu zi. Cine urmează terapia indicată de Unchiul Mihai trebuie să ţină cont de cîteva sfaturi generale. Ceaiurile se pot îndulci doar cu sirop natural de afine, lămîie, brad, zmeură, mure. Lichidele nu trebuie băute reci sau fierbinţi, la fel şi mîncarea. Periodic, bolnavul trebuie să facă analize şi controale medicale. Împărtăşania, luată conştient, conduce spre sănătate sufletească şi trupească.

Cele două ceaiuri de bază

Iată un ceai care este recomandat şi persoanelor sănătoase. Va revigora organismul şi va amelora toate suferinţele. Nu are nicio contraindicaţ ie. Se iau cîte trei linguri din fiecare plantă: frunze de alun, brusture, cicoare, coada-calului, coada-şoricelului, frunze de corn, frunze şi fructe de măr pădureţ, frunze de nuc, flori şi fructe de păducel, de porumbar, frunze de stejar, tătăneasă, flori de trifoi roşu, troscoţel şi urzică. Se pun într-un săculeţ de pînză subţire, deasă. Se fierb două minute în 4 litri de apă. Ceaiul se toarnă într-un cazan peste care se pun încă 8 litri de apă rece. Se stă cu mîinile şi picioarele în baia de ceaiuri timp de 20-25 de minute. În timpul băii se transpiră mult. Este preferabil să se facă seara înainte de culcare, produce somn profund. Plantele din săculeţ se pot folosi timp de 5 zile, după care se aruncă. Frunze de alun, cicoare, măceş, mentă, mur, muşeţel, mesteacăn, coada-şoricelului, pătrunjel, stejar şi trifoi roşu, cîte trei linguri, se pun în săculeţ. Se fierb două minute în 4-5 litri de apă. Se face gargară pentru afecţiuni ale gîtului, dinţilor şi ale corzilor vocale. Se fac băi de şezut într-un lighean timp de 10-15 minute pentru hemoroizi şi dereglări menstruale. Ceaiul se bea pentru vindecarea majorităţii afecţiunilor.

Ceaiul care „taie“ boala

Cele două ceaiuri de mai sus se folosesc în aproape orice suferinţă. În plus, călugărul recomandă şi tratamente ajutătoare. Contra căderii părului, se iau cîte trei linguri din fiecare plantă: cimbrişor de cîmp, coada-şoricelului, flori de trifoi sălbatic, salcie galbenă, salcie roşie, sunătoare, porumbar, urzică vie, alun, păducel, mur şi nuc. Amestecul se fierbe un minut în doi litri de apă. În fiecare seară se fac băi la cap. Nu se şterge părul, ci se înfăşoară capul cu un material din lînă de culoare albă (o căciulă) şi se ţine pînă a doua zi dimineaţa. Un alt ceai care „taie“ boala, acţionînd în sensul vindecării: se ia cîte o lingură rasă din: albăstrele, cătină, cicoare, ciuboţica-cucului, pătrunjel, patlagină, salcie, porumb, plop, lumînărică, soc, vişin, vîsc, trei-fraţi-pătaţ i, troscoţel, urzică moartă. Se pun în 1,5-2 litri de apă care fierbe. Se lasă aproximativ două minute la fiert, după care se stinge focul. După ce se răceşte, se strecoară şi se poate bea. În timpul tratamentului nu se bea apă. Nu se ia mai mult de şase zile la rînd. Ceai contra diareei: chimion, corn, grîu, iarbă mare, măceş, păducel, urzică vie, urzică moartă, dud, fasole, mesteacăn, răchitan, vîsc, volbură.

Ca să arăţi la 80 de ani ca la 50

Cu acest ceai, vom obţine o stare de linişte sufletească şi mai multă putere de muncă. Procesul de îmbătrînire este mult încetinit. Unchiul Mihai spunea că acest ceai băut permanent ajută persoana respectivă să ajungă la vîrsta de 80 de ani şi să arate ca la 50. Trebuie băut 21-22 zile pe lună. Gustul e bun, iar în caz de îndulcire, aceasta se face cu miere. Ceaiul conţine cătină, ciuboţioca-cucului, coada-calului, coada-şoricelului, cimbrişor, cireş, cruşin, dud, levănţică, muşeţel, măceş, mentă, mesteacăn, păducele. Se pune cîte o lingură în 2 litri de apă aflată la fiert. Se beau, din 30 în 30 de minute, cîte 50 mililitri sau se bea o ceaşcă de 250 de mililitri înainte şi una după masa de dimineaţă, de prînz şi de seară. O altă combinaţie cu acelaşi efect: păpădie, pătlagină, pătrunjel, pir, porumb, vîsc, volbură, traista-ciobanului, troscoţel, urzică moartă, vîsc, volbură, trifoi.

„Fumuri“ pentru pietrele de la rinichi

Pentru probleme de canal urinar şi blocaj urinar, călugărul recomandă ceai concentrat de carpen, mesteacăn, vîsc, scai vînăt, îndulcit cu miere sau sirop natural. Pentru coloana vertebrală dureroasă, se amestecă spumă de lapte fiert cu coada-şoricelului, muşeţel şi pătrunjel şi se fierb în apă. Se poate pune compresa 10 pe locurile dureroase. Pentru descompunerea pietrelor de la rinichi, ficat şi fiere: se ia cîte un bob de răşină de brad şi clei de cais, cireş, piersici, vişin, prun. Se pun pe o plită încinsă sau pe jar. Se pune o pîlnie de metal peste conţinut, cu ţeava în sus. Se trage o gură de fum plină şi se înghite. Bolnavul va tuşi de patru ori la rînd. Se iau patru guri de fum înainte de mîncare cu o oră, dimineaţa. După o jumătate de oră, se ia o linguriţă de ulei de măsline, apoi 100 ml de bere proaspătă şi 100 ml de apă cît mai sulfuroasă. După o jumătate de oră se poate mînca.

Un copac vindecă de cancer

Contra cancerului, se alege un trunchi de mesteacăn care să aibă scoarţă sănătoasă. Se taie trunchiul de la 5-10 cm deasupra solului. Trunchiul trebuie să aibă lungimea de 2 m. La înălţimea pe care o are bolnavul, trunchiul trebuie să aibă circumferinţa egală cu circumferinţa capului bolnavului. Pentru a se păstra bine pe durata tratamentului, partea inferioară a trunchiului se pune în apă. Se decojeşte lemnul, inelar, în formă de dreptunghiuri cît palma bolnavului. Se iau bucăţile de coajă şi se mărunţesc. Se pun la fiert 3 litri de apă. Se pun 7 linguri de grîu şi se fierb încet pînă ce grîul devine comestibil, adică plesneşte. Se adaugă coaja de mesteacăn mărunţită şi se mai fierbe încă două minute împreună cu grîul. Ceaiul se bea. La indicaţiile călugărului Mihai, la tratament se adaugă şi un trunchi de răchită care se alege şi se pregăteşte la fel.

Comprese de oblojit rănile

Pentru oprirea hemoragiei: se macină o lingură de cafea naturală prăjită, una de seminţe de chimion, alta de scorţişoară, alta de zahăr şi un vîrf de lingură de cuişoare. Se adaugă trei linguri de sare mare. Din amestec, se ia cîte o linguriţă la fiecare oră, după care se beau 100-200 ml lapte fiert şi răcit. Pentru cicatrizarea rănilor, se fierbe un litru de lapte în vas emailat. După ce se răceşte se toarnă în alt vas curat. Fierberea se repetă de cinci ori. Se curăţă un cartof roşu cu pieliţă groasă şi se taie cît se poate de mărunt cu un cuţit cromat sau de lemn de stejar uscat. Se introduce în lapte cînd fierbe a 5-a oară şi se amestecă pînă se face pastă. Se pune pe orice fel de rană, un cm grosime şi se leagă cu un tifon alb, sterilizat. Se păstrează legătura două zile şi două nopţi. În caz de puroi cu febră, călugărul Mihai recomandă comprese aşezate mai joc de locul care supurează. Se folosesc 4 bucăţi de pînză albă subţire şi deasă, îmbibate în lapte fiert, ţuică de prune de 50-55 grade, vin alb-cristalin şi vin roşu. Peste ele se aplică un strat subţire de frunză de sfeclă de zahăr sau o felie subţire de sfeclă tăiată în lung. În loc de sfeclă de zahăr se mai pot pune frunze de podbal sau brusture. Prima compresă, cea cu lapte trebuie să fie pusă pe piele, a doua peste prima, şi tot aşa, pînă la cea cu vin roşu.

Contra reumatismului şi prostatei

Pentru prostată, se ia un fier magnetizat, încălzit şi învelit într-o cîrpă cu vin şi se pune pe băşică. De cîte ori se încălzeşte fierul, se schimbă poziţia corpului. În timpul celor 20 de zile de tratament nu se bea apă, ci doar ceaiuri din ametec de pătlagină, scai vînăt, troscoţel, grîu, gălbenele, vîsc, volbură, cătină, pătrunjel, muşeţel, cruşin, fasole, traista-ciobanului, salcie. Ceaiul din cimbrişor, busuioc, mentă, mesteacăn şi măceş e bun pentru cei care vor să se îngraşe.
Ceai contra reumatismului: se pune la fiert un litru de apă. Se ia o lingură rasă din fiecare plantă (gălbenele, mesteacăn, carpen, cimbrişor, coada-şoricelului, coada calului, cireş, dud, măr pădureţ, mur şi mentă) şi se pun toate deodată în apa care fierbe. Se lasă aproximativ două minute la fiert. După răcire, se strecoară şi se poate bea.
Pentru slăbire, e bun ceaiul din frunze de nuc, talpa-gîştei şi păpădie. Se bea o ceaşcă înainte de fiecare masă.

Leacuri pentru tensiune şi probleme de vedere

Pentru anemie, se mănîncă în fiecare zi la fiecare masă un ou proaspăt cu coaja cît mai roşiatică şi o bucată de carne de vînat de mărimea unui ou. Apoi se bea un pahar de vin de butuc.
Pentru tensiune mare, se iau 6 boabe de fasole, se macină şi se amestecă cu apă. Se formează un fel de pastă. Se bea o linguriţă la fiecare 4 ore. Pentru deficienţe de vedere, să se privească lumina soarelui în apa curgătoare la răsărit şi la asfinţit. Se poate şi într-un lighean.
În caz de dezechilibru hormonal, se bea ceai din următorul amestec: flori de coada-şoricelului, coada-calului, coada-racului, mărul-lupului, urzică moartă, urzică vie, lăcrămioare, măr pădureţ, trifoi cu flori roşii, cătină, mesteacăn.
Pentru boli genitale, se bea şi se fac spălături cu infuzii de coada-calului, coada-racului, coada-şoricelului, iarbă mare, păpădie, pătlagină, osul-iepurelui, pătrunjel de cîmp, tătăneasă.

Ceaiuri şi frecţii pentru sănătatea minţii

Ceai pentru temători, pentru cei ce n-au încredere, n-au curaj şi sînt neliniştiţi: trifoi roşu, ştir de apă, osul-iepurelui. Se pun la fiert 400-500 ml de apă. Se ia din fiecare plantă cîte o jumătate de lingură şi se pune în apă. Se fierb două minute. Se masează, de la umăr, prin spatele urechii, pe deasupra urechii, pe frunte şi pe deasupra ochilor. Se începe o dată din stînga şi apoi din dreapta. Ceai pentru memorie: soc, muşeţel, pătrunjel, cimbrişor, albăstrele, flori de narcise. Se ia cîte o lingură din fiecare plantă şi se pun într-un litru de apă care fierbe. Ceaiul se toarnă în spirt sanitar şi se face frecţie. Nu se bea. Frecţia se face circular în partea de jos, sub buric şi la organele sexuale. Călugărul mai recomandă, pentru cei cu boli psihice ca, în fiecare an, în luna martie, să se bea sevă de mesteacan şi de carpen.

Pentru inimă şi plămîni

• Ceai pentru boli de inimă: păducel, troscoţel, trifoi cu foi roşii, trifoi cu foi albe, măcriş domnesc, nalbă mare, nalbă mică, talpa-gîştii, mesteacăn, cimbrişor de cîmp, mentă, măcriş de pădure, cicoare, muşeţel. Ceai pentru boli de plămîni: fenicul, muşeţel, alun, păr pădureţ, scai vînăt, anason, ovăz, salvie, păr de livadă, arnică, chimion, păducel, potbal, tătăneasă. Contra tusei convulsive: crenguţă de păr, ovăz, soc, frunze de alun, urzică moartă, scai vînăt. Se pune la fiert un litru de apă. Se ia o lingură rasă din fiecare plantă şi se pun toate deodată în apa care fierbe. Se lasă aproximativ două minute la fiert. Se beau 700-1.000 ml pe zi, o ceaşcă înainte de fiecare masă.

„Fiţi buni şi faceţi bine!“

• Pe lîngă reţetele de sănătate, Unchiul Mihai ne-a transmis şi învăţăturile lui pline de înţelepciune, care ne vor face viaţa mai bună.
„Fiţi veseli!“, „Înainte de orice, fii moral!“, „Nu te enerva!“, aceastea sînt principiile de bază ale filosofiei lui. „Certăreţii au faţa urîtă, brăzdată de riduri, iar cei buni, care sînt gata să ierte oricînd şi orice greşeală, au faţa liniştită, plăcută şi luminoasă. Dacă de la noi pleacă o faptă bună, locul nu rămîne gol, ci se va înmulţi binele de 10 ori în acel loc. Încercaţi să urmăriţi şi voi cînd faceţi un lucru bun: vă simţiţi mai bine şi aşa se va simţi şi cel căruia îi faceţi binele. Învaţă şi pe alţii care aud sau văd fapta, să o facă şi ei. Dacă sînteţi toata ziua binedispus, puteţi observa cum creşte puterea în voi. Cînd ne certăm cu cineva, sîntem nervoşi, nu mai putem mînca, nu ne putem odihni, împrăştiem agitaţie în jurul nostru şi, dacă se repetă des, ne îmbolnăvim“, aceasta era credinţa călugărului înţelept. Cît priveşte rugăciunea ca metodă de tămăduire, el spunea: „Vindecarea depinde de harul dat de la Dumnezeu persoanei respective şi de credinţa cu care este spusă rugăciunea“.

sursa

joi, 30 octombrie 2014

Cu un saman, in lumea magica a plantelor

 
Horia Turcanu
Dupa un accident la limita mortii, un englez e readus la viata de un saman. Eveniment crucial, care ii schimba viata si ii da o noua intelegere a lumii.

Intr-un secol in care oamenii s-au indepartat mai mult ca niciodata de natura, de Dumnezeu si de ei insisi, intr-un secol al alienarii, al insingurarii si-al unor boli necunoscute pana acum, exista la nivel planetar o adevarata miscare de intoarcere la vechile valori pierdute. Descoperirile stiintifice ale ultimilor zeci de ani, mai ales cele din biologie si fizica, fac loc ideii ca dincolo de realitatea asa cum suntem obisnuiti sa o percepem, exista o realitate mult mai larga, o constiinta extinsa a naturii, la care putem avea acces si care cuprinde raspunsurile la marile noastre intrebari. Stramosii nostri stiau aceasta realitate, erau detinatorii unor cunostinte care intre timp s-au pierdut si pe care acum stiinta le reconfirma. Ceea ce suntem obisnuiti sa numim "miracole" si sa privim cu ochiul neincrezator al omului modern, ceea ce consideram drept "mituri" se dovedesc acum a fi realitati care ne pot schimba viata. Acest lucru este valabil si pentru lumea plantelor. Numai ca adevarul despre lumea plantelor, care este pe cale sa fie redescoperit, este mult mai uluitor decat ne asteptam. Dincolo de substantele chimice pe care le sintetizeaza o planta si care au un efect terapeutic, cercetatorii descopera acum faptul ca plantele au o constiinta, ca sunt inteligente, ca exista un spirit al plantelor pe care inaintasii nostri il cunosteau dar pe care civilizatia tehnologica l-a ignorat. Si astfel, lumea contemporana se intoarce la stravechile traditii de vindecare a trupului si sufletului, similare pe orice continent si in orice civilizatie traditionala. Din America de Sud pana in Asia si din Estul Europei pana in Australia, civilizatiile traditionale pastreaza aceleasi credinte, ritualuri incredibil de asemanatoare, destinate vindecarilor cu plante. In Romania, aceste traditii vin din timpuri imemoriale. Dacii si medicina lor zalmoxiana, bazata pe plante, erau cunoscute in intreaga lume antica. In muzeele de istorie veche din Romania exista artefacte apartinand stravechilor civilizatii Gumelnita si Boian, care reprezinta ritualuri de vindecare vechi de 7000 de ani, asemanatoare cu cele din America Latina si Asia. Pana in zilele noastre au supravietuit obiceiuri si retete ale medicinei populare stravechi, ciobanii si astazi isi mai oblojesc animalele cu fierturi din plante si se mai spovedesc la copaci, ca sa nu mai vorbim despre retetele magice taranesti care au revenit in actualitate. Romanii, traditionalisti si conservatori, au reusit sa pastreze mult din acest patrimoniu de cunostinte, iar revista noastra si-a facut o misiune din a promova aceste traditii.
De data aceasta, va propunem insa sa privim ceva mai departe, spre alte meridiane ale lumii, locuri unde stravechea traditie de vindecare cu plante este la fel de puternica precum la noi. Faptul ca exista similitudini extraordinare intre aceste traditii asa de indepartate geografic si ca, in ciuda uriaselor diferente culturale, ele pornesc de la fapte comune, are darul de a ne pune pe ganduri. Dincolo de realitatea vizibila a naturii exista o realitate invizibila, despre care inaintasii nostri aveau cunostinta si cu care stiau sa intre in contact. O realitate magica, spirituala, de o imensa frumusete si complexitate. Iar plantele sunt una dintre portile de acces catre ea.

Un personaj de roman

Howard Charing este un britanic pur-sange. Relaxat si ironic, cu un simt al umorului aproape romanesc, cu un aer sportiv, nu pare deloc a fi ceea ce este in realitate: terapeut si autor de anvergura internationala, un calator pasionat care a batut lumea in lung si in lat, in cautarea stravechilor traditii ale vindecarilor cu plante. Howard Charing a petrecut ani de zile studiind tehnicile magice ale samanilor din junglele Amazonului si de pe crestele Anzilor, a strabatut Caraibele si insulele Pacificului in cautarea acelei cunoasteri a naturii pe care Europa a pierdut-o demult. A devenit discipolul unora dintre acei maestri pe care i-a cunoscut si a ajuns in cele din urma sa practice chiar el unele dintre acele ritualuri si tehnici. A dobandit o cunoastere care i-a schimbat viziunea despre lume si care l-a transformat profund in interior. Fara indoiala ca Howard Charing este el insusi un personaj de roman, pentru ca povestea felului in care el a ajuns sa se ocupe de asemenea lucruri este extraordinara. L-am cunoscut in Romania, acum cateva saptamani, unde venise cu ocazia lansarii primei editii romanesti a uneia dintre cartile sale, "Spiritul Plantelor", o carte extraordinara, si auzisem ca va organiza si la Bucuresti una dintre sesiunile sale de initiere in tehnici samanice, pe care le face in intreaga lume. Am fost curios si am mers la experientele lui. Apoi, stand de vorba cu el, am descoperit ca multe dintre lucrurile pe care el mi le spunea, le stiam. Sunt lucruri despre care revista noastra a scris in nenumarate randuri. Am aflat, de pilda, ca vindecatorii din Peru, din Haiti sau din Caraibe folosesc descantece, la fel ca si babele stiutoare de pe la noi. Am aflat ca, la fel ca si pe meleagurile noastre, acesti... vraci au un profund respect pentru natura, pentru plante, animale si pietre, pentru pamant, pe care il considera o fiinta vie si constienta. Asta mi-a amintit de faptul ca la noi, chiar si azi, in satele izolate de munte, unui copac ce urmeaza a fi taiat i se cere iertare, ca si unei plante de leac inainte de a fi culeasa. Mi-a amintit mai ales de personajul unui reportaj pe care l-am scris candva, Babu Nitu de la Gura Raului din Marginimea Sibiului, care spunea ca orice poate fi vindecat daca ai apa, plante, piatra, foc si, mai ales, credinta in Dumnezeu. Desi nu stia nimic din traditiile si credintele romanesti, Howard Charing nu s-a mirat deloc. "Adevarul e unul, pretutindeni, in Amazonia ca si in Romania. Daca aceasta cunostere a supravietuit aici, pastrati-o. E nepretuita. Lumea se intoarce acum la ea."

Cealalta realitate

- Cum a ajuns un occidental sa se initieze in tehnici... samanice?
- Poate sa para, intr-adevar, bizar, pentru ca occidentul a pierdut legatura cu divinitatea si magicul, a inventat cunoasterea tehnologica, carteziana, stiintifica. A crezut ca totul poate fi masurat si ca ceea ce nu poate fi masurat nu exista. Dar oare sufletul poate fi masurat? Inima? Emotiile, visele, presimtirile pot fi ele masurate? Nu. Asta nu inseamna ca nu exista. Viata insasi poate fi masurata? Nu. Stiinta, in acest moment, nu are o definitie pentru ceea ce este viata. Viul. Si eu, ca si restul lumii, m-am prefacut multa vreme ca nu stiu ca exista ceva dincolo de realitatea masurabila. Restul a fost destin. Pana acum vreo 15 ani eram inginer, lucram in Statele Unite pentru o cunoscuta firma de telecomunicatii si computere. Urcasem in ierarhie, totul mergea bine, credeam eu, nu vedeam nimic dincolo de parbrizul Mercedesului meu si dincolo de ecranul calculatorului. Asta era lumea mea. Intr-o buna zi, m-am urcat intr-un lift si am apasat pe butonul unui etaj superior. In clipa urmatoare, mi-am simtit stomacul in gat. Au urmat secunde lungi cat secolele, in care am inteles ca sunt in cadere libera, ca o sa mor, ca totul s-a terminat. Sentimentul e indescriptibil. Cu adevarat, in cateva secunde iti amintesti totul. Viata intreaga e condensata intr-o clipa. Si a mai fost ceva. In rastimpul acela foarte scurt al caderii, am facut ceva. Mi-am scos pachetul cu servetele din buzunar si mi l-am pus intre dinti, apoi m-am lasat pe vine. Nu stiu de unde mi-a venit ideea asta. A fost o intuitie care mi-a salvat viata. M-am facut praf, dar am supravietuit. Am avut rupte toate oasele, picioarele, bratele, coloana vertebrala, gatul, oasele capului. Nu mai ramasese nimic intreg. Apoi au urmat ani de zile in care am stat intr-un carucior cu rotile. Singura mea legatura cu lumea era computerul. Nici capul nu mi-l puteam tine singur. Aveam nevoie de un suport de metal. In tot timpul asta, aveam vise ciudate, in care imi apareau personaje necunoscute, aveam viziuni de tot felul. Credeam ca sunt pe cale sa innebunesc. Iar intr-o buna zi, a venit verdictul: pentru mine nu exista speranta. Stiinta medicala occidentala era neputincioasa in cazul meu. Nu mai avea ce sa faca pentru mine. Parea ca sunt condamnat sa raman in carucior toata viata, cand, intr-o zi, am descoperit ca unul dintre personajele care mi se aratau in vise exista cu adevarat. Traia in Peru. Era saman si pictor vizionar. Asa am ajuns in America de Sud, sa experimentez fantastica putere vindecatoare a plantelor. Iar samanul acela m-a vindecat. Pur si simplu. M-a chemat din moarte catre viata. Planta magica pe care a folosit-o se numeste ayahuasca si, de fapt este vorba despre un amestec de doua plante care se completeaza intre ele. Era ceva total nou pentru mine, inimaginabil, pentru ca aici e vorba de mult mai mult decat efectul chimic al unei plante asupra corpului. E vorba cu adevarat despre spiritul plantelor, despre a intra in legatura cu el, despre a-l trai. Unii cred ca e vorba despre halucinogene, dar halucinatiile nu pot vindeca. Atunci cand te trezesti dintr-o halucinatie, esti la fel de bolnav ca inainte. Sufletul plantei este acela care vindeca, iar vindecarea este de natura spirituala, oricat ar parea de ciudat lucrul asta, pentru un occidental invatat sa creada ca este buricul pamantului. Nu suntem buricul pamantului. Suntem numai una dintre speciile acestei planete, cea mai aroganta si cea mai distructiva si, in plus, suntem pe un drum ratacit. Ignoram cu desavarsire celelalte tipuri de inteligenta asa cum, de secole, ne ignoram sufletul.
- Deci, vindecarea a fost adusa de un saman, un vraci care lucra cu spiritele plantelor. Ce inseamna de fapt samanism?
- Cuvantul saman provine din Siberia. Asa se chemau vindecatorii siberieni si, prin extensie, occidentalii i-au numit asa pe toti vindecatorii care se folosesc de plante, de viziuni. Dar in Amazon sau in Anzi, ei nu se numesc samani. Cuvantul generic pentru ei este curandero, adica vindecator. Altii se numesc perfumero pentru ca lucreaza cu parfumurile plantelor pentru a vindeca. Dar in esenta, e vorba despre a vindeca boli fizice, vindecand cauzele lor spirituale. Unui occidental, ceea ce reusesc ei sa faca i se pare miracol, adevarata magie. O putem numi si asa, dar in realitate este vorba despre un alt tip de viziune asupra lumii. Acesti curandero stiu, la fel ca si primii crestini, la fel ca si vindecatorii din toate culturile si sistemele religioase, ca sentimentele negative, ura, mania, invidia, dusmania, dar si faptele, crima, nedreptatea, toate acestea au consecinte dramatice in plan fizic si provoaca boli, accidente, nebunie. Uneori, prin mecanisme spirituale adanci, ele se mostenesc, se transfera de la o generatie la alta. Copiii sufera pentru erorile parintilor. Asa se explica, de pilda, puterea unui blestem sau a magiei negre. Ei bine, acesti vindecatori stiu sa vada toate acestea cu ajutorul plantelor. Plantele sunt o poarta catre un alt tip de constiinta, de perceptie, iar vindecatorul trece prin aceasta poarta dincolo, unde poate vedea cauzele spirituale ale unei boli si le poate inlatura. Ca sa revin la intrebare, ceea ce numim samanism este un ansamblu de cunostinte, de tehnici, de ritualuri care folosesc pentru a vindeca. Samanul este un slujitor al comunitatii, al satului, si ceea ce pot sa va spun este ca ei au intuitii extraordinare asupra bolnavului si asupra istoriei sale de viata. Visul pentru ei este la fel de real precum un obiect atins cu mana. Samanismul lucreaza cu sufletul omului, al plantelor si al animalelor, cu sufletul pietrelor si al padurii, cu visele si cu viziunile, cu ceea ce psihologia numeste subconstient. Un curandero stie ca pamantul, apa, vantul, padurea, toate sunt vii si ca toate influenteaza omul, stie ca gandurile au o putere fantastica, ca orice lucru, inainte de a exista in realitate, este imaginat. Si folosesc toate acestea pentru a vindeca. Pentru acesti vindecatori, boala este doar un mesaj ca ne-am indepartat de la echilibru, de la forta naturii, de la armonie. Ei cred ca orice planta de pe lume poate fi folosita la ceva, pentru ca fiecare planta are un spirit. Samanii sunt aceia care, prin intermediul viziunilor, stiu ce planta sa foloseasca pentru a compensa un dezechilibru spiritual reflectat de corp sub forma de boala.

Calatoria samanica

- Concret, spuneti-mi cum procedeaza un saman pentru a vindeca un trup bolnav.
- Foarte pe scurt, mai intai face niste ritualuri de purificare a pacientului, de protectie a acestuia. Apoi intra intr-o stare pe care noi, europenii, o numim stare de transa. Cuvantul acesta ne sperie, pentru ca pentru un european, a pierde controlul mintii asupra realitatii e de neimaginat. Un saman numeste aceasta stare "calatorie samanica". Uneori, si "pacientul" face aceasta calatorie si primeste singur niste raspunsuri din realitatea extinsa in care patrunde. De fapt, aceasta calatorie este o schimbare a starii de constiinta. Inseamna mai curand a simti, decat a sti. Mai mult "a fi" decat "a face". In lumea moderna, noi "facem", dar uitam sa mai si "fim". Nu suntem atenti la ceea ce ne spun corpurile noastre si nici lumea inconjuratoare. Samanul reface aceasta punte pe care noi am pierdut-o. Legatura cu natura si cu intregul univers. De-aici vine vindecarea. E un fel de intrare in armonie. Asta foarte pe scurt. De foarte multe ori, "pacientul" unui saman traieste niste stari care-i spun, in imagini si in senzatii, care este sursa bolii si ce are de facut. Toate acestea sunt supranaturale numai in aparenta, pentru ca de fapt, asta este natura noastra adevarata, o natura legata cu lumea de dincolo, cu esenta divina a universului in care totul este egal. Aceste lucruri au existat si in Europa, dar s-au pierdut, pentru ca pur si simplu oamenii au pierdut legatura cu natura. Ceea ce mai stiu sa faca nativii sud-americani mai exista inca in locuri izolate. Inteleg ca si in Romania, dupa cate aflu.
- Da, in unele sate din Romania mai exista vindecatori populari, oameni care mai stiu cate ceva despre puterile tamaduitoare ale plantelor, care mai stiu sa faca descantece, sa vindece animale si oameni...
- E un mare noroc faptul ca aceste lucruri au supravietuit. Ceea ce-mi spuneti seamana foarte mult cu ritualurile despre care va vorbesc. De fapt, sunt lucruri foarte simple. Unele dintre ele se bazeaza pe similitudini, pe apropierea de forme. De exemplu, scoarta unui copac amazonian care seamana cu pielea de sarpe protejeaza cu adevarat de muscatura de sarpe. Radacini in forma de inima se folosesc ca potiuni magice pentru dragoste. E ca si cum natura ne-ar spune singura de ceea ce avem nevoie pentru a ne vindeca. Apoi, rugaciunile catre plante sunt asemanatoare pe toata planeta, si banuiesc ca e la fel si in Romania. A vindeca cu plante nu inseamna a folosi niste substante chimice pe care planta le contine, ci mult mai mult, a invoca spiritul plantei, a-i cere ajutorul. De aceea, atunci cand culegeti o planta, cand faceti un ceai sau alt leac, rugati planta sa va ajute, spuneti-i ce asteptati de la ea, multumiti-i. Samanismul este cea mai veche forma de medicina din cate exista. Ritualuri samanice figureaza in picturi rupestre vechi de 12000 de ani. In zilele noastre, civilizatia moderna redescopera toate acestea dupa ce a devenit clar ca omenirea se afla pe un drum gresit. Oamenii moderni nu sunt nici mai fericiti, nici mai sanatosi decat stramosii lor, in ciuda tehnologiei. Ba dimpotriva, sunt mai instrainati ca oricand de ei insisi si de univers. De aceea, asistam acum la o adevarata intoarcere la natura, dupa o perioada in care am crezut ca putem stapani natura. Noi nu putem stapani natura, ci putem in cel mai bun caz sa fim in armonie cu ea si cu fortele ei miraculoase. Unii cred ca noi vom distruge planeta. E fals. Planeta va continua sa existe. Doar noi vom disparea, daca nu ne vom intoarce acasa, la ea, la natura primara.

"Adevarata vindecare vine din interior"

- Vindecarea dvs. este, intr-adevar, un miracol. Pare ca v-a schimbat si viata. Din inginer ati ajuns scriitor si vindecator. Sunteti si saman? Puteti face vindecari la fel ca maestrii despre care scrieti in carte?
- Sunt alt om decat cel care am fost. Vad altfel lucrurile, lumea, natura si oamenii. Am invatat sa fac unele lucruri de la maestrii mei, dar cu toate acestea, nu pot sa ma numesc saman, pentru ca a fi saman presupune sa traiesti in mijlocul unei comunitati, sa fii vindecatorul ei si ea sa te recunoasca. Dar ceea ce fac eu poate face oricine, pentru ca toti suntem conectati cu natura, chiar daca nu suntem constienti de asta. Mergem la munte sau la padure sau pe malul unui rau, stim ca ne e bine acolo, ca ne place, dar nu suntem constienti de faptul ca lucrul acesta este, de fapt, efectul intoarcerii in mijlocul a ceea ce suntem cu adevarat. Pietrele, copacii, apa, pamantul au efect asupra noastra, chiar daca noi nu suntem constienti de asta. Dar atunci cand devenim constienti, atunci cand suntem atenti la toate acestea, efectul este fantastic. Asta incerc sa ii invat pe oameni prin cartile mele si prin ceea ce fac. Sa devina constienti de ceea ce sunt. Vreau sa va spun ceva. Eram paralizat in urma accidentului si samanul mi-a spus: "Nu i-ai iertat pe aceia pe care ii consideri vinovati. Atunci cand ii vei ierta, te vei vindeca". Dintr-o data, mi s-au deschis capul si inima. Mi-am dat seama ca da, purtam o ranchiuna, o manie cumplita in inima mea, o rigiditate intunecoasa. Si ceea ce simteam la nivelul sentimentelor mele se reflecta in rigiditatea corpului, a oaselor, a muschilor. Eram incremenit in dusmanie. In clipa in care am inteles, vindecarea a inceput sa se petreaca. Spuneam cu voce tare, da, i-am iertat, i-am iertat, i-am iertat. Asa se intampla si cand e vorba de vindecare. Prin starea de transa devenim constienti, vedem, simtim altfel, percepem legaturile noastre subtile cu tot ceea ce ne inconjoara si astfel vindecarea devine posibila. Occidentalii considera samanul ca pe un magician, dar in realitate el nu este decat o punte, un deschizator de drum. Eu ma consider mai curand un... consilier decat un vindecator. Adevarata vindecare vine exclusiv din interior. Din nefericire, medicina continua sa considere cazurile de vindecare drept "miracole", in loc sa cerceteze cu deschidere de ce unii oameni se vindeca si altii nu. Pretutindeni in lume exista oameni care s-au vindecat prin rugaciune, prin diete naturiste, prin apelul la preoti. Ce este rugaciunea catre Dumnezeu daca nu recunoasterea faptului ca facem parte dintr-un univers insufletit pana la ultima piatra? E vorba despre atitudine. Ceea ce emitem, aceea primim inapoi.

"Marele secret? Intrebati-va inima, nu mintea!"

- Concret, ce ar trebui sa facem pentru a fi mai sanatosi si mai apropiati de natura, in conditiile in care nu sunt prea multi samani la care sa mergem?
- Ar trebui sa devenim mai constienti si mai atenti la ceea ce ne inconjoara, oameni, plante, aer, pasari, pietre. Sa fim mai prezenti. Sa ascultam cu adevarat pe celalalt, fie el om, arbore sau o cascada. De cate ori atunci cand celalalt vorbeste suntem cu adevarat prezenti? La fel e si cu restul universului. Nu-l ascultam cu adevarat. Atunci cand iesiti la padure, ramaneti macar pentru o ora ascultand padurea, pipaiti copacii, mirositi-i, priviti-i cu atentie. Sunt vii si la fel de constienti ca si voi. Cand un copac se leagana in bataia vantului, priviti-l ca pe o fiinta vie care se misca. Facand acest lucru iesiti din izolare, si asta va spala de ganduri si de tensiuni. Faceti acelasi lucru cu iarba, cu florile si cu vantul. Nu e nimic ridicol in asta. Copiii o fac tot timpul. Intrebati-va: si daca piatra aceasta pe care o tin in mana e vie si ma poate auzi, ce i-as spune despre mine? Cine sunt eu? Asta va schimba totul. Sunt lucruri la indemana oricui, pe care le puteti face chiar si intr-un parc, atunci cand sunteti singuri. Exista un experiment faimos cu frunze de artar, pe care-l puteti face oricand, cu orice frunza. Puneti una pe pervazul ferestrei si ignorati-o. Pe cea de a doua puneti-o tot pe pervaz, dar vorbiti cu ea. Spuneti-i ca e frumoasa, ca va pare rau ca ati rupt-o, dar ca ati facut-o pentru frumusetea ei si pentru placerea de a o privi. Stiti care va supravietui cel mai mult? Cea din urma. Incercati si trageti concluziile. In culturile samanice, atunci cand vrei sa afli ceva ce pare ascuns, intotdeauna inima este cea care este intrebata. Ce simti despre cutare sau cutare lucru? Nu ce stii, ci ce simti. Cand au intrat in contact cu primii europeni, nativii nord americani, dar si cei din sud, au fost uimiti de felul in care europenii isi foloseau exclusiv mintea pentru a raspunde la intrebari. Ceea ce depaseste mintea numim irational si catalogam drept inacceptabil. In marea, adevarata realitate, inima este barometrul. Daca am sti sa ne folosim inima precum samanii, lumea noastra ar fi diferita si relatia noastra cu natura si cu ceilalti ar fi diferita. Pana la urma, acesta este sensul unei calatorii samanice: de a regasi parti pierdute din noi insine.

Cei care vor sa afle mai multe amanunte pot accesa site-ul www.efpublishing.ro

Carte de vizita

Howard G. Charing este un scriitor, pictor, muzician si terapeut britanic ale carui carti despre vindecare si samanism au fost traduse in mai multe limbi si, recent, si in Romania. Este unul dintre directorii Centrului de Samanism Contemporan Eagles Wing din Marea Britanie. Este profesor la Fundatia de Studii Samanice a doctorului Michael Harner si conduce sesiuni de vindecare samanica in Marea Britanie, in bazinul Amazonului si in Anzi. Impreuna cu Ross Heaven, un alt terapeut britanic specializat in dezvoltare personala si samanism, a scris o carte care se numeste "Shaman - Spiritul Plantelor" si in care exploreaza tehnicile traditionale ale vindecatorilor din Amazonia, Haiti si Europa. Este o carte despre vindecari si clarviziune, despre magia naturii si despre felul in care plantele ne pot schimba viata.
 
 

marți, 28 octombrie 2014

Cel mai bun suc ca să scoţi toxinele din COLON. Din 2 ingrediente ieftine


Sucul de morcovi nu este doar o bautura delicioasa, ci si una extrem de sanatoasa. Despre morcovi cel mai des se spune ca imbunatatesc vederea, insa beneficiile lor nu se opresc aici.
Dimpotriva, un consum regulat de suc de morcovi te ajuta sa slabesti, sa-ti detoxifici organismul si sa previi anumite afectiuni.
Ingredientul vedeta din morcovi este betacarotenul, compusul organic care da legumelor nuanta portocalie.
Cu siguranta consumi frevent morcovi, mai ales ca majoritatea mancarurilor au la baza aceste legume dulci si tari. Insa, in timpul procesului de gatire, se pierde o cantitate importanta de betacaroten, vitamine si minerale. Prin comparatie, sucul de morcovi neprocesat pastreaza toti nutrientii si substantele benefice din legume. Tocmai de aceea trebuie sa consumi regulat aceasta bautura. Daca nu ii cunosti toate beneficiile, ti le spunem noi.
1. Regleaza glicemia si te ajuta sa slabesti
Sucul de morcovi are un indice glicemic mediu (40) si, gratie carotenoidelor, regleaza nivelul de zahar din sange. Prin urmare, iti va conferi o energie constanta si va preveni aparitia senzatiei de foame cateva ore bune. Sucul de morcovi este satios si te ajuta sa ai un metabolism harnic, ceea ce inseamna ca poti slabi armonios.
2. Scade riscul de cancer
Betacarotenul din sucul de morcovi este transformat in vitamina A in organism, iar studiile arata ca aceasta vitamina este un antioxidant foarte puternic si poate combate radicalii liberi responsabili pentru declansarea anumitor tipuri de cancer, printre care cel de piele si cel de san.
3. Iti infrumuseteaza parul
Deficienta de vitamina A se observa cel mai usor la nivelul parului. Acesta isi pierde stralucirea si devine excesiv de uscat. Consuma suc de morcovi, deoarece vitaminele A si E din compozitia lui redau parului tau supletea de altadata.
Iata cum sa prepari un suc de morcovi din doua ingrediente:
4 bucati morcovi
1/2 bucata lamaie
2 foi menta (opțional)
Preparare
Invata sa prepari un suc de morcovi sanatos si plin de vitamine. Morcovul contine substante care ”leaga” toxinele din colon si grabeste eliminarea lor. In plus, contine o cantitate mare de fibre, deci trateaza cu succes constipatia.
morcov
1. Se spala morcovii, se taie bucati si se introduc în storcatorul de fructe.
2. Se adaugă frunzele de menta şi, dupa gust, sucul de lamaie
3. Se consuma imediat.
Calorii: 40 kcal/portie
Sursa : obiectiv.info

miercuri, 22 octombrie 2014

Singura plantă care oprește căderea părului! O ai și tu în bucătărie

rozmarinȘtiai că poți opri căderea părului și fără să arunci banii pe tratamente scumpe? Ai nevoie de un singur ingredient și puțină răbdare, iar rezultatele nu vor întârzia să apară. Cum trebuie să procedezi:
Atunci când mergi la piață să faci cumpărături, nu uita să-ți cumperi și o legătură de rozmarin proaspăt. Rozmarinul este un tratament bun împotriva căderii părului, dar îți și ajută podoaba capilară să crească mai repede.
La o cană de apă clocotită ai nevoie de două linguri de rozmarin proaspăt, tăiat fin. După ce apa dă în clocot, pune rozmarinul în ibric și acoperă cu o farfurioară, apoi lasă-l la infuzat 15-20 de minute.
După ce a trecut timpul – și infuzia a ajuns la o temperatură suportabilă pentru pielea ta – scurge lichidul și folosește-l pentru un masaj delicat al scalpului. Poți lăsa soluția în păr peste noapte sau, dacă nu suporți mirosul de rozmarin, lasă soluția să acționeze măcar două ore înainte să te speli pe cap. Fă-ți masca aceasta o dată sau de două ori pe săptămână.
Pentru o aplicare mai ușoară, poți turna soluția într-o sticluță cu pulverizator.
sursa: avantaje.ro

marți, 21 octombrie 2014

DESPRE ZANE IN MITOLOGIA ROMANEASCA

Artemis si cele doua surori de lapte , fiicele lui Aisepos si Britolagis formeaza in mitologia romaneasca treimea Ursitoarelor sau Ursitelor, carora aromanii le spun Mire,Albe, Harasite sau Casmete.Denumirea de ursite vine din geto-dacicul ARSIETAE - prevestitoarele, Prorocitele.
Zanelor sau Ielelor tracii le mai spuneausi SAN-TIANA sau ZAN-TIALA - '' Femei minunate'', de unde romanii au mostenit Sanzienele.
Geto-dacii o mai numeau pe Artemis si ARRUTELA - '' Conducatoarea'', de unde mitologia noastra a retinut-o pe Irodia, Doamna Ielelor.
Un alt supranume al acestei cete divine era si REPO-DERNES - '' Cele ce ii ajuta pe cei cazuti in razboi'. Tot lor li se mai zicea si ZEIRENE - '' Cele Milostive''. De la aceste denumiri tracice a ramas la romani sarbatoarea populara a Repotinelor sau Cerinelor.Aceste fecioare sfinte, care-i conduceau in cer pe razboinicii cazuti in lupta, sunt evocate si intr-un text magic, in versuri, de pe un mormant tracic descoperit in satul Kiolmen ( Bulgaria).
In mitologia romaneasca , numarul zanelor nu se mai stie, ci variaza de la un tinut la altul, inregistrandu-se si nume individuale:
ANA, BUGIANA, CATRINA, DUMERNICA,FOIOFIA, LACARGIA, LEMNICA,LIODIANA, MAGDALINA,MARINA, OGRISTEANA, PASCUTA, ROSIA, RUDEANA,RUJA,RUXANDA, SIMIOANA, SANDALINA, TIRANDA, TRANDAFIRA, ZALINA.

vineri, 17 octombrie 2014

Ziua ta de nastere spune despre tine mai multe decat crezi

Cei nascuti in zilele de 1, 6, 11, 16, 21, 26, 31 – Tipologia A1 – Curgere si apa
Dintre toate tipologiile, oamenii A1 sunt cei care au viziunea cea mai calda si mai frumoasa asupra iubirii. Pentru ei insisi, intregul lor destin se rezuma la “a iubi”, iar daca nu reusesc acest lucru se simt nefericiti, neimpliniti, traind cu sentimentul ca nu si-au atins menirea in viata. Se indragostesc de multe ori in viata, cu prea multa usurinta am putea spune, de fiecare data ca si cand ar fi prima si ultima oara, insa dezvolta relatii sentimentale de o natura neobisnuita, adesea furtunoase si intense. Au o natura prietenoasa si adora sa traiasca in mijlocul celorlalti, inconjurati de viata, de tumult, de agitatie si de complicatii. Sunt precum apa… dinamici, plini de viata, agili, se strecoara prin stanci si oameni si in ciuda obstacolelor reusesc cumva sa iasa la suprafata. Chiar daca nu realizeaza, au capacitatea de a-i modela pe ceilalti, contribuind la evolutia lor interioara. Sunt insa si schimbatori, iar uneori, in ciuda unor
calitati remarcabile, prea umili, modesti si sensibili la gesturile
si cuvintele celor din jur.

Cei nascuti in zilele de 2, 7, 12, 17, 22, 27 – Tipologia B2 – Foc si visuri
Oamenii B2 au visuri inalte, asteptari si cerinte de proportii cosmice de la ei insisi, iar viata lor intreaga se construieste in jurul implinirii ambitiilor si dorintelor lor secrete. S-au nascut sa descopere noi orizonturi, sa transforme in totalitate, sa arda, sa consume, sa nu se lase modelati si sa nu isi lase spiritul sa se stinga. Sunt perfectionisti innascuti si atunci cand vine vorba de ceea ce-si doresc rareori fac lucrurile pe jumatate.
Oameni B2 sunt precum focul, spontani, minunati, puternici, creativi, dominanti pana la cotropire, crezand intens in propria putere, impunand respect si admiratie, dar totodata si teama. Nu multi sunt cei care le stau neconditionat in preajma fara a nu se simti folositi, manipulati, influentati chiar si la un nivel inconstient. Cu greu incredinteaza unei persoane, fie ea si prieten, increderea lor. Pot fi numiti oricum, numai naivi nu. Isi cunosc interesele si stiu sa puna in balanta atat aspectele pozitive cat si pe cele negative ale unei chestiuni.
>>>>>>Iubirea si implinirea sentimentala ocupa un loc important in viata oamenilor B2, insa intotdeauna cautarea persoanei potrivite se aseamana prea mult cu cautarea perfectiunii. Iubirea le survine pe o cale mai anevoioasa si de multe ori constata cu tristete ca au iubit cu adevarat atunci cand relatia respectiva se afla la final. Este foarte posibil ca de-a lungul vietii sa dezvolte tendinta spre egoism, malitiozitate, insensibilitate si sa emita exigente prea mari de la partenerul de viata.

Cei nascuti in zilele de 3, 8, 13, 18, 23, 28 – Tipologia C3 – Aer si libertate 
01 (2)
Oamenii C3 sunt nascuti sa fie liberi, sa-si exprime sentimentele, sa spuna deschis ceea ce gandesc, sa circule dupa bunul plac, sa calatoreasca, sa cunoasca, sa experimenteze dupa legile propriului arbitru, sa transmita mai departe cunostintele pe care le detin. De multe ori, idealurile lor de viata nu cunosc o reprezentare concreta si materiala, ci sunt simbolizate de alte persoane. Oamenii C3 sunt totodata extrem de pasionali si impulsivi si pot deveni dependenti de cei pe care ii iubesc, avand tendinta de a-i sufoca, de a-i absorbi spiritual.
Chiar daca detin arta stapanirii si a controlarii emotiilor, uneori deciziile pe care le iau ii sperie pe cei din jur prin necunoscutul si controversele carora le dau nastere. Daca vrei sa te iubeasca, lasa-i liberi si nu le ingradi spiritul. Sunt facuti sa simta, sa vada, sa guste, sa se delecteze cu tot ce este mai frumos pe lumea aceasta, sa experimenteze senzatii si emotii supreme. Cu greu poti fi legati de un loc, insa daca isi gasesc aici rostul, dupa lungi peregrinari, se intorc de buna voie la ceea ce au lasat in urma.


Cei nascuti in zilele de 4, 9, 14, 19, 24, 29 – Tipologia D4 – Pamant si stabilitate 

Oamenii D4 sunt precum pamantul -consistenti, vitali, esentiali pentru existenta celorlalti, stabili, exercitand un magnetism aparte, toleranti pana la extreme, cu o minte ascutita si patrunzatoare. Sunt oameni practici, calmi, pacifisti, echilibrati, cu un simt al judecatii si al ratiunii foarte bine dezvoltat, stapanindu-si emotiile si exteriorizandu-le doar in fata acelor persoane pe care le considera a avea o afinitate cu ei. Cred in prietenie, in stabilitatea ei si o plaseaza adesea asupra tuturor celorlalte relatii interumane. Sunt insa adesea greoi, prea cerebrali, lipsiti de spontaneitate, luand deciziile cu mintea si mai putin cu sufletul.
Felul lor de a iubi este unul loial, stabilind relatii de lunga durata cu o persoana care le aduce liniste si armonie. Chiar daca vor iubi intens si se vor simti atrasi de o persoana cu o personalitate opusa lor, vor avea tendinta de a se retrage la primul semn de conflict sau neintelegere. Foarte probabil ca se vor sustrage dintr-o relatie prea pasionala sub pretextul ca nu este ceea ce isi doresc de la viata. Nu inteleg flacarile, trairea intensa si pun pe prim plan trairea echilibrata, armonioasa.

Cei nascuti in zilele de 5, 10, 15, 20, 25, 30 – Tipologia E5 – Lemn si comunicare 
01 (2)
Oamenii E5 sunt neprefacuti, sinceri pana aproape de naivitate si cred cu adevarat in existenta unei laturi pozitive in fiecare din oameni. Vor fi foarte indragiti tocmai din cauza dragalaseniei si a naivitatii lor. Dar pentru ca asteapta mult de la ceilalti, poate prea mult, se vor lovi de mai multe dezamagiri de-a lungul periplului lor existential. Experienta este cea care ii poate invata sa fie mai critici, mai putin sensibili, mai putin modelati de dorintele celor din jur. Nu-si pierd insa puritatea sufleteasca si, cu oarecare efort, vor reusi sa-si pastreze neschimbata si bunatatea interioara
Se tem de viata in sine pe care o percep prea scurta, prea fragila, prea neprevazuta pentru a realiza tot ceea ce isi doresc. O iubesc insa si incearca sa profite de fiecare clipa pe care o petrec. Cred in fatalitate si in coincidente, avand o inclinatie catre lucrurile mistice, spirituale. Uneori se percep pe ei insisi ca pe niste inadaptati. Anii copilariei sunt cei care vor influenta in mod decisiv dezvoltarea si evolutia personalitatii lor. Pun de aceea pasiune in orice lucru marunt pe care il fac. Nu privesc oricum o floare, ci ca si cum ar vrea sa extraga printr-o simpla privire misterul existentei sale. Nu percep “oricum” nici iubirea. Nu o privesc ca pe o experienta, ci ca pe “acea” experienta. Chiar daca isi gasesc cu greu sufletul pereche, relatia cu persoana iubita va fi unica.

Sursa

miercuri, 15 octombrie 2014

Cele SAPTE plante si ierburi magice care pot elimina energia negativa din casa ta

Fiecare dintre noi ne extragem energia din diferite surse pentru a ne alimenta starile emotionale, iar acest lucru poate energiza, in esenta, celulele din corpul nostru sau poate provoca o crestere considerabila a cortizolului, in functie de stimulul emotional. Exista unele plante specificie, care au fost utilizate vreme de secole, cunoscute pentru proprietatea lor de a elimina sau de a transforma energia negativa. Aceasta este fundatia pe care se bazeaza uleiurile esentiale terapeutice. Iata care sunt cele SAPTE plante si ierburi magice care pot elimina energia negativa din casa ta:
1. Busuiocul
Busuiocul este un simbol al fertilitatii. In Italia, busuiocul este cunoscut ca fiind un simbol al iubirii, deoarece fruzele sale sunt asemanatoare cu forma inimii. Busuiocul, sau planta spiritului, este un protector al familiei, iar arderea  uleiurilor esentiale de busuioc te poate ajuta sa elimini negativitatea si sa calmezi certurile de la domiciliu. Busuiocul creaza o vibratie simpatica si este cunoscut pentru capacitatea sa de a calma sistemul nervos. Busuiocul stimuleaza mintea constienta si sentimentele de fericire. Aceasta planta stimuleaza si purifica centrul energetic al inimii si stimuleaza miscarea energiei intre mainile si inima ta. Uleiul de busuioc, este, de asemenea, asociat cu clarviziunea si cu onestitatea.

2. Salvia alba
Aceasta planta, considerata a fi sacra, a fost folosita de mii de ani pentru neutralizarea energiilor negative. Fumul produs de salvia alba este recunoscut de catre indienii din America de Nord ca avand adevarate proprietati de purificare. Dincolo de traditie, stiinta confirma ceea ce acestia stiau de mii de ani. Salvia alba emite ioni negativi, acestia putand fi intalniti in aerul curat de dupa o furtuna sau in aerul curat din apropierea oceanului. Pentru stimularea energetica, puteti tampona un pic de ulei esential de salvie alba in punctele de puls ale corpului. Grecii si romanii erau de parere ca fumul de salvie alba este un promotor al intelepciunii si al acuitatii mentale. Poti folosi, de asemenea, fumul de salvie alba pentru a neutraliza energiile negative din casa ta. Prin aducerea fumului in proximitatea campului auric poti neutraliza energiile negative discordante ale aurei tale. De asemenea, beneficii exista si in cazul in care faci alegerea de a planta salvie alba in jurul casei.

3. Feniculul
Feniculul, o planta considerata a avea proprietati magice, a fost asociata cu longevitatea, cu curajul si cu taria. Feniculul alunga energiile negative datorita proprietatilor sale de purificare si ofera o protectie in domeniul campului energetic uman, promovand in acelasi timp limitele foarte sanatoase in relatiile cu cei din jurul tau. Feniculul este simbolul puterii, eroismului si succesului. De asemenea, este o planta asociata cu vindcarea, cu vitalitatea si cu virilitatea.

4. Rozmarinul
Aceasta este o planta folosita in ritualuri magice pentru a promova iubirea, longevitatea si fericirea. Mirosul uleiului esential de rozmarin este cunoscut pentru proprietatile sale de a goli mintea si de a imbunatati memoria. In mod traditional, rozmarinul era ars in templele grecesti ca o jertfa adusa zeilor si zeitelor. Arderea uleiului de rozmarin emite puternice vibratii de purificare si este folosit ca un antitod impotriva negativitatii. Rozmarinul mai este cunoscut si datorita proprietatii sale de a fortifica memoria. Rozmarinul este asociat cu prietenia, cu pasiunea, cu dezvoltarea puterii mentale si  cu prevenirea cosmarurilor.

5. Tamaia
Tamaia sporeste constientizarea taramurilor spirituale si aprofundeaza orice experienta de natura spirituala. Tamaia sporeste nivelul personal si spiritual de dragoste, dezvolta nivelul de constiinta in toate nivelurile inspirand trezirea simturilor spirituale. Tamaia reduce stresul scotand la iveala faptul ca viata noastra se afla intr-o legatura cu o alta realitate, care depaseste cu mult realitatea fizica. Tamaia este ideala in momentele de meditatie si de rugaciune. In plus, emana puternice vibratii care au capacitatea de a purifica si de a proteja spatiul interior al casei tale. Tamaia imunatateste conexiunea cu divinitatea si aduce pacea interioara.

6. Oregano
Promoveaza fericirea, armonia, iubirea, pacea, dezvoltarea psihica si economica. Ca medicament, oregano  a fost folosit vreme de secole. In medicina traditionala chineza si in medicina populara europeana a fost utilizat pentru a trata si pentru a preveni o multime de boli emotionale si fizice. Practicantii unor forme de Stregheria preparau un ceai de oregano si apoi spalau peretii exteriori ai caselor, formand astfel o bariera de protectie impotriva energiei negative.

7. Lemnul de santal
Cuprinde si imbunatateste atat bunastarea spirituala cat si fizica, atat in cazul femeilor cat si in cazul barbatilor. Acesta promoveaza protectia, clarviziunea, rugaciunea si meditatia. Uleiul esential de lemn de santal are una dintre cele mai mari vibratii dintre toate celelalte uleiuri esentiale, reusind astfel sa atraga vibratiile spirituale, sa promoveze echilibrarea centrilor energetici si sa sporesca gradul de constientizare spirituala.


luni, 13 octombrie 2014

Din legendele dacilor: Zâne şi zei la cetatea Feţele Albe



Atunci când istoria e năpădită de buruieni, ră­mân poveştile. De ani buni, peste 50, ce­ta­tea dacică Feţele Albe a fost lăsată în grija lăs­tărişului tânăr, a tufelor de mure, a urzicilor şi a mes­tecenilor pitici, iar din zidurile ei, încă albe, încă vii, au pornit şer­peşte, spre lumină, rădăcinile fagi­lor ti­neri.
Istoria a rămas ascunsă sub pământ, iar datele con­crete, pu­ţine, vorbesc de tehnica de con­struc­ţie “murus dacicus”, întâlnită la toate fortificaţiile dacice din Mun­ţii Orăştiei, de blocurile de calcar, de terasele stratificate, de sanctua­rul circular, mistuit aproape în întregime de flăcările cucerito­rilor ro­mani. Se mai vorbeşte încet, cu teamă, des­pre preote­sele zeiţei Ben­dis, care ar fi trăit aici, la Fe­ţele Albe.
Zeiţa Bendis, zei­ţa Lunii, a pă­durii, a nopţii, zeiţa magică a pămân­tului şi a fertilităţii, zeiţa dra­gostei şi a farmecelor. Di­vinita­tea adorată a dacilor, care, în cele câteva statuete găsite, poartă o su­liţă în mâna stângă şi o cupă de sa­crificiu în mâna dreaptă. Aici isto­ria se opreşte, cotro­pită mai depar­te de vegetaţia nebună şi de dez­in­te­resul autorităţilor, şi începe povestea. Povestea Feţelor Albe.

Cetatea ascunsă

Tăcerea. Ăsta a fost primul lucru pe care a învăţat să-l facă. Tăcerea smerită, tăcerea fără şoapte, tăcerea care ascultă şi nu întreabă, tăcerea căreia îi e dat să vorbească doar cu celelalte tăceri din jur, tăcerea care se hrăneşte cu linişte, tăcerea care te vindecă încet de grijă, de spaimă, de tine.
Învăţase vreme îndelungată să tacă, să se bucure în taină de asta, deşi fu­sese greu, poate cea mai grea încercare pe care trebuia să o de­prin­dă aici, în cetatea femeilor alese. Pentru că şi ea, Tepit, fusese una dintre puţinele fete care avea să le urmeze, pentru totdeauna, pe ma­rile preotese, spre lo­cul acela unde doar cele înzestrate cu har puteau ajun­­ge. Iar ele, preotesele, femeile acestea aspre şi temute, venerate şi puternice, văzuseră în ea, copila unui păstor comat, darul acela neştiut al purităţii. În lumea lor, a triburilor de păstori daci, nu exista onoare mai mare decât asta.fetele albe
Avea să se pregă­tească pentru nemurire, avea să-l întâlnească pe Zal­moxe. Şi a înţeles atunci, chiar aşa, copil, că plânsul femeilor poate fi de mai mul­te feluri, de infinit de multe fe­luri, că poţi să plângi de bucurie şi poţi să plângi, la fel de bine, de jale, şi uneori, exact ca la plecarea ei spre cetatea ascunsă, plânsul ăsta, al bu­curiei şi al tristeţii, poate veni în ace­laşi timp, din aceiaşi ochi.
A văzut asta, în ochii mamei ei. Şi a mai aflat atunci, de la tatăl ei, că băr­baţii ar vrea să plângă, dar nu îndrăz­nesc, nu ştiu cum se face, şi nu le ră­mâne de­cât să se uite, dincolo de păduri, din­colo chiar de munţi, de­par­te, tot mai departe, spre un cer pe care îl ascultă şi i se supun. Tepit ar fi vrut să plân­gă şi ea, dar nu ştia prea bine de ce.
Ochii tuturor oame­nilor pe care îi ştia au privit-o cu admiraţie şi, poa­te, invidie. Ea nu era ca ei, ea avea să meargă într-un loc în care doar cei puţini şi aleşi aveau voie să intre. Când a ajuns, împreună cu celelalte fete de o vârstă cu ea, copile, fecioa­re, fete ale atâtor vână­tori, pescari, păstori, războinici şi chiar tarabostes, Tepit a ştiut că o să păstreze din cealaltă lume, cea pe care a părăsit-o, doar ochii, privirile acelea atât de diferite ale celor care i-au însoţit co­pilăria.
Apoi a în­văţat să se obiş­nuiască, încet, cu zidurile cetăţii, cu vor­bele rare şi drepte ale preoteselor, cu făcliile aprinse ce ţineau loc de soare, a învăţat să tacă şi să asculte. Până acum.

Noaptea de Sânziene

Acum, după atâta tăcere, după atâtea şi atâtea zile care deveniseră totuna cu nopţile, în care ele, fe­cioarele, deprinseseră, la lumina făcliilor, rostul tainic al tutoror plantelor magice pe care preotesele le aduceau în cetate, acum, în noaptea asta vrăjită, pentru prima oară de când sosiseră aici, li se îngă­duia să iasă. Au ieşit, una după alta, cu cape­tele ple­cate şi sufletele pline de mirare şi de bucurie spăi­moasă, au fost legate la ochi, poate pentru ca foş­ne­tul pă­durii şi lumina stranie a pădurii să nu le tulbure prea mult simţurile, şi li s-a spus să aştepte.
Daniela_Nane_Sanziene_la_Minovici_editia_a_III-a_2009Ştiau să aştepte, ştiau şi ce trebuie să aştepte. Noaptea şi tăce­rea erau unul şi acelaşi lucru, învăţaseră tăcerea, afla­seră, fără vor­be, şi rostul ascuns al nopţii. Aştep­tau. Dincolo de vânt, dincolo de ae­rul cald care le în­fiora pielea fra­gedă, albă, de copile ce nu mai întâlni­seră soarele, dincolo de lătratul îndepărtat al câinilor din satele răsfirate pe munţi, în noaptea aceea lumea de­venea vrăjită. Şi, pentru ca vraja asta să se poată împlini, era nevoie doar ca zeiţa Bendis să-şi co­boare din ce­ruri binecuvân­tarea ei deasupra lor, a fecioarelor, a feţelor albe.
Bendis a început să crească, să învăluie, argintie şi rece, pădu­rea, frunzele au tăcut, vântul s-a potolit, au amuţit şi câi­nii. Fecioarele au fost dezle­gate la ochi. Puteau, în sfâr­şit, să privească drept minunea. Pli­nă, rotundă, tru­faşă şi atotpu­ter­nică, Bendis strălu­cea deasupra cetăţii, aproape, cel mai aproa­pe.

Ce a mai rămas din Feţele Albe

Ar fi putut chiar s-o atingă. N-au îndrăznit. Fecioarele şi-au plecat capetele la pă­mânt, au sărutat pământul, cum li s-a spus, şi au început rugăciunea şoptită pe care preo­tesele, într-o lim­bă stranie, neştiută, le-au spus să o repete. S-au ru­gat către ea, zeiţa lună, s-au rugat pentru linişte şi ros­tu­rile lumii.
Cercurile de foc au fost aprin­se, şi una câte una, fecioarele au intrat înăuntrul flăcă­rilor acelea. Tepit a intrat în cercul ei. A simţit vâlvă­tăile, căldură grea, istovitoare, gata să o înăbuşe, să o trântească la pământ, să-i pârjolească pielea fra­gedă. A simţit că se sufocă şi a simţit că e prea mult, a simţit că mintea vrea să-i părăsească trupul şi că buzele încep să-i rostească vorbe străine, ca ale preoteselor.
A sim­ţit flăcările strân­gându-se în jurul ei, a simţit cum se duce. Fumul greu, şerpesc, se încolăcise în jurul ei, lumea s-a rotit fără sens, ar fi vrut să ţipe, dar uitase cum se face asta. Apoi a zărit-o. Acolo sus, deasupra flăcărilor şi a tru­pu­­rilor de copile, veghea ea, luna, marea zeiţă Bendis. Tepit i s-a încredinţat ei, a ştiut că din lumina poleită din argint va veni liniştea şi puterea.Fetele Albe-apeduct
Flăcările au în­ce­put să dea înapoi, dogoarea lor, ca prin farmec, a în­ce­tat să mai existe. Tepit le-a privit în ochi pe preotese, iar ele, pentru prima oară, după atâta amar de timp, i-au zâmbit. I-au întins mâna, iar Tepit a trecut prin mijlocul flăcărilor fără să se ardă, fără să mai sim­tă altceva decât bucurie.
Trecuse încerca­rea, Bendis era cu ea, se purificase. Toată noap­tea aceea, fecioarele care o primiseră pe zeiţa lună să le vegheze sufletul au dansat, într-o săr­bă­toare nebună, prinse una de alta, într-o horă care a prins să se învârtească ameţitor. Dan­sau pentru lumină şi viaţă, pentru noapte şi moarte, pentru lumea de aici şi lumea de dincolo.
Dansau pen­tru totdeauna, trecuseră hotarul străveziu din­tre viaţă şi moarte, deveniseră zeiţe. Ochii li s-au deschis atunci şi au văzut luminile fiecărei frunze şi plante, magia din lucruri, puterea din cer. Ben­dis le însoţise hora nebună. Se apropiau zorile, trebuiau să intre în cetate. Miracolul cel mare avea să se întâmple în curând.

Cea mai frumoasă femeie de pe pământ

Timpul care urma să treacă de­venise o sărbă­toare. Fecioarele tă­ceau mai departe, doar că acum de­veni­seră egalele preoteselor, erau pre­gă­tite, menirea lor le ridica deasupra lumii. Lu­mina soarelui nu ajun­gea la ele, ci doar plantele, pe care ştiau să le cunoască, fără greş, cu ochii închişi.
Le sim­ţeau puterile tă­măduitoare, plante pentru boli, plan­te pentru descân­tece, plante pen­tru fertili­tate, plante vii, plante rele, plante care vorbesc şi se deschid înăuntrul tău, bu­ruieni otrăvitoare ce trebuie arse ca să alun­ge duhurile. Li se îngăduia une­ori să cânte, iar ele cântau. Nunta lor avea să se petreacă în curând.
Iar ziua aceea venise. Îmbrăcată în alb, strălucitoa­re şi aproape plu­tind, Tepit a ieşit, însoţită de marile preotese, atunci când lumina încă nu răzbise la porţile ce­tă­ţii. Avea să mear­gă în tăcere, printr-o pădure care le vorbea, avea să treacă un râu şi să tot coboare, legată la ochi, spre valea sacră a Sarmisegetuzei şi apoi mai departe, spre muntele sfânt, Ko­gaion.
zanaEra aşteptată de întreaga suflare a tri­burilor dacice. Tarabostes bătrâni, purtând comance de blană de miel tunsă mărunt, preoţi cu bărbi uriaşe, războinici, oa­meni simpli aşteptau să so­sească cea mai vrednică dintre feţele albe, fecioara crescută de preo­tese în ceta­tea lor tainică, departe de lume şi de lumina soarelui.
Focurile ardeau încet, era vremea ca lumina să ves­tească o nouă zi. Noaptea s-a dat la o parte, pe cer, un timp, au ră­mas împreună şi lună, şi soare. Tepit ajun­sese. Lumea şi-a plecat ochii, cu veneraţie.
Era frumoasă, îmbrăcată toată în alb, cu faţa radiind de pri­mele raze ale dimineţii. Cea mai frumoasă femeie de pe pământ. Tepit ştia asta, se sim­ţea privită, admirată, iubită, respec­tată. Pentru asta trăise. Ea, fiica unui păstor din munţi, era, atunci, în ziua aceea care tocmai în­ce­pea să crească, cea mai de seamă fiinţă născută vreodată.
Urma să de­vină femeie. Nu-i era teamă, se în­treba poate cum o să fie, mândră de destinul său, aş­tep­tând să se îm­pli­nească minunea. Preotesele au început să se roage pe altarul de jertfe, un bolovan teşit şi lun­guieţ, un preot, cel mai bătrân, a sacrificat un berbecuţ negru. Cuţitul a spin­tecat burta animalului, mâna bă­trânului i-a scos la iveala inima.
Pe fruntea sa brăz­da­tă a lăsat să cadă o mică pată de sânge. Apoi s-a rugat, mai întâi înspre lună, apoi înspre soare. Vântul, până atunci tăcut, a început să bată cu putere. Zalmoxe răs­pundea. Inima berbecului a fost aruncată pe rug. Apoi s-a lăsat liniş­tea.
De Tepit s-au apropiat preote­sele. “Să nu-ţi fie fri­că”, i-au spus, “eşti nemuritoare”. “Să nu-ţi fie frică”, i-au spus şi preoţii, “tu vei vorbi cu Zalmoxe, doar tu ai darul să porţi rugăciunile noastre”. Să alunge arşiţa, furtunile şi boala. Să înde­păr­teze răul şi pe toţi acei soldaţi în­veşmântaţi în fier care pârjolesc pământurile dacice. Din rândurile războinicilor, purtă­torii de dra­coane au înălţat balaurii cu trup de piele şi capete de aramă.
Alţi războinici, puţini, au ieşit din rând şi au înfipt adânc, lângă piatra jertfelor, suliţele în pământ. Bendis a pălit, învinsă de soare. Tepit a închis ochii şi a zâmbit. Războinicii au ridicat-o uşor, ca pe un fulg, au legănat-o un timp, apoi au azvârlit-o în sus, spre cer, spre lumină.
Tepit s-a tot ridicat, sus, foarte sus, până la soarele pe care nu-l mai văzuse de atâta amar de vreme, apoi, trupul ei alb a coborât încet şi s-a aşe­zat, odată şi pentru totdeauna, în suliţe. Zeul a pri­mit-o.

Pădurea vie şi pădurea moartă

Ochi. Sute de ochi te privesc acum de pe fagii tineri crescuţi în devălmăşie, odată ce ai început să urci panta abruptă spre Feţele Albe.
Pădurea asta, rasă de pe faţa pământului de defrişările sălbatice ale so­vie­ticilor din anii ’50, şi-a găsit calea spre lumină şi a aco­perit, iarăşi, toată coasta dealului Muncelul. Oamenii n-au putut s-o înfrângă, pădurea, pur şi simplu, trebuia să existe, trebuia să crească la loc, o dată şi încă o dată, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Nu se putea altfel.
Lumina, abia furişată prin desişul de un verde crud, pare că se odihneşte, ici şi colo, pe potecă, pare să-ţi arate drumul, să te călăuzească prin inima unei tăceri asurzitoare, spre un loc vechi, uitat, tăinuit, miraculos, dar viu, încă viu. Şi nu e doar asta. Simţi, iar odată ce simţi, vezi că razele soarelui rămân suspendate, că plu­tesc, ca un abur auriu, prin lăstărişul ăsta tânăr, pentru ca, mai apoi, să coboare uşor, să îmbrăţişeze copacii, să se lipească strâns de ochii lor stranii. cetatea dacica fetele albe
Sigur, îţi spui, sunt doar nişte simple noduri crescute pe fag, dar parcă niciodată nu ai văzut atâtea, parcă niciodată nu te-ai simţit privit de atâţia ochi lemnoşi deodată. Şi ar mai fi şi lumina asta care se prelinge pe trunchiurile subţiri, lumina asta care izvorăşte de-a dreptul din nodurile cu pupile şi irişi, lumina asta care arată mai mult a la­crimi, lacrimi albe, despre care nici nu ştii dacă sunt de bucurie sau de tristeţe.
Nici nu contează. Mergi mai departe, pădurea e tânără, pădurea e verde, pădurea e vie, ţi se pare că pe aici n-a mai trecut nimeni, nicio­dată, n-ai încotro, urci, mergi mai departe.
Pârâul Alboanei, pe care trebuie să-l treci, sărind din piatră în piatră, se dovedeşte, însă, un hotar nevă­zut. De parcă, la fel ca pe un tărâm aflat în puterea unor forţe neştiute, o vrajă grea s-a abătut asupra pă­durii şi a preschimbat fagii tineri în brazi. Dar nu e doar atât.
Poteca ascunsă sub covorul de cetină uscată te poartă înăuntrul unei păduri cu totul şi cu totul uscate. O tăcere de moarte s-a înstăpânit aici, brazii au crescut nebuneşte, s-au sugru­mat unul pe altul, într-o luptă feroce pentru lumină, care i-a lăsat fără viaţă. Abia sus mai poţi vedea unele crengi rare, încă verzi, ce se zbat să ajungă la soare.
Oricât de grea şi de nefirească ar fi tăcerea într-o pădure moartă, o mie de vorbe neştiute se aud în jurul tău. Da, o pădure moartă se vaită şi plânge mai mult decât una vie. Şi e bine să nu fii singur atunci când păşeşti pe poteca asta, pentru că niciodată, chiar ni­cio­dată!, nu-ţi va fi dat să în­tâl­neşti nişte brazi care să vor­bească mai mult.
De jur îm­pre­jurul tău, crengile veştejite cu trunchiuri moi se mişcă una înspre cealaltă, fără ca vântul să bată vreo clipă. Brazii se jelesc, scâr­ţâie, îţi povestesc, într-o limbă ui­tată, po­veşti de demult, uitate şi ele. Te opreşti. Asculţi.
Te gândeşti dacă vei mai ajunge vreodată la cetatea aceea despre care se ştiu prea puţine lucruri, ce­tatea aceea care se află la nici două ore de Sar­mi­sege­tuza Regia, cetatea temutelor preotese dacice, cetatea fe­cioarelor, ele, ce au devenit, poa­te, mai târ­ziu, iele, Feţele Albe. Un marcaj pierdut te scoate la lumină, te poar­tă dincolo de pădurea moartă a bra­zilor ce-ţi vorbesc. Ai ajuns.

Ruine

După urcuşul ăsta, nu atât istovitor, pentru că din Valea Albă, drumul prin­cipal de acces spre Regia, până la Feţe­le Albe, nu faci mai mult de 40 de mi­nute de mers grăbit, cât ciudat şi tul­burător, vederea cetăţii îţi trezeşte doar nedumerire. Te-ai fi aşteptat la altceva odată ajuns, te-ai fi aşteptat, poate, ca toate semnele magice pe care le-ai întâl­nit pe drum să se împlinească, iar aici, totul să devină altfel.
cetatea dacica fetele albeNu-i aşa. De vină, fără doar şi poate, sunt şi auto­ri­tăţile, care au lăsat ruinele să se aco­pere de vegeta­ţie, de vină sunt şi ar­heo­logii care, din 1953 încoace, nu s-au mai învrednicit să scoa­tă la lu­mi­nă secretele de aici.
Tot ce vezi, odată ce ai răzbit până în locul ăsta, sunt câ­teva pietre şlefuite, urmele unor terase (se spune că ar fi fost peste 30), ră­mă­şi­ţele unui sanctuar circular, un jgheab prin care apa era adusă în cetate şi, pentru că nu se putea altfel, un panou plantat de Direcţia Silvică Deva, în mijlocul poie­nii, ca să ai sentimentul că ai ajuns, to­tuşi, la capăt de drum.
Priveşti în jur. Cauţi o vreme negăsitul. Nici tu nu ştii prea bine ce cauţi, în orice caz, nu acele comori da­cice deasupra cărora, vorbesc bătrânii, ar dansa flă­cări violet. Dacă erau să fie aflate, au fost aflate de mult. Ici, colo, se zăresc blocurile de calcar ecarisate, cele pe care le ştii de la mai toate cetăţile din Munţii Orăştiei.
Rădăcini, buruieni, licheni care înghit încet istoria, ferigi, frunze uscate, umbră. E tot ce rămâne dintr-o civilizaţie, odată ce veacurile şi nepăsarea urma­şilor se aşează încet peste ziduri. Ai vrea să simţi energia locului pe care oamenii o caută, orbeşte, şi în zilele de azi. N-o simţi.
De vină s-ar putea să fii tu, obo­­situl, orăşeanul, necredinciosul, cel care ştie să ex­plice logic ce înseamnă ochii crescuţi pe fagi, de ce se usucă pădurea de brad, cum şi în ce fel şi-au cons­truit dacii cetăţile, cum şi în ce fel au cucerit romanii pă­mân­turile astea. Lucrurile ştiute, pentru care există cărţi şi oameni care să-ţi vorbească nestingherit. Dar aici, la Feţele Albe, nu e vorba doar de asta.
E vorba că poveştile mereu puse la îndoială spun lucruri care s-ar putea să aibă temei. Lucruri bănuite, despre zeiţe ale lunii şi ale sacrificiului ritualic, des­pre preotese care să le slu­jească, care să cu­noas­că ros­tul plantelor şi al farmecelor, despre fecioare care n-au mai văzut lumina soarelui decât în ziua în care au ajuns să fie sacrificate. Fe­cioare ale căror feţe nu pu­teau decât să ră­mâ­nă albe. Feţele Albe.
Se spu­ne despre ele că le era îngă­duit să iasă din cetate doar în Noaptea de Sân­ziene, se spu­ne că atunci ar fi tre­cut prin mai multe ritualuri de ini­ţiere. Dovezi nu există, dar au rămas legen­dele. Bas­mele acelea despre iele, femeile zălude care dan­sau noap­tea în mijlo­cul cer­cu­rilor de foc, po­veş­ti­le, atâ­tea şi atâtea po­veşti, des­pre fecioarele care tre­buiau sacri­fi­cate, una câte una, pentru ca ba­laurul sau duhurile rele să nu se apro­pie de tărâmul oamenilor.
Bas­­me­le ră­mân, iar ele, cu un fir in­vizibil, se leagă foarte bi­ne de adevărurile con­crete despre care vor­besc istoricii: preo­tese, sa­cri­fi­cii, daci. Poate că, ajuns în­tr-un astfel de loc, înier­bat şi pără­ginit, care încă mai aşteaptă vremu­rile în care să ţâşnească spre lu­mină cu adevărat basme­le, legendele, ima­ginaţia şi puţinul adevăr istoric sunt singurele care sunt în sta­re, laolaltă, să dezgroape neştiutul.
Ar mai fi do­vezi, niciodată istorice, nicioda­tă concrete despre asta: o pădure tânără de fag cu sute, mii de copaci pe care au crescut ochi, un pârâu, ca un fir invizibil între două tărâmuri, o pădure de brad us­ca­tă care îţi vorbeşte.
Ar mai fi şi pacea pe care o simţi aici, printre ruinele Feţelor Albe, ar mai fi şi soarele care te îmbie să mai stai, până când şi tu, odată cu pie­trele, odată cu istoria, vei fi acoperit, încet, de ierburi, rădăcini şi umbră. Totul e doar să crezi: miracolele încep de aici.

Oamenii cu fluturi în cap

Şi sunt mulţi, foar­te mulţi oameni ca­re au nevoie să creadă. Fiecare, după chi­pul şi asemănarea lui. Lucre­ţia Râm­betea, femeia din Grădiştea Muncelului care merge în fiecare zi, mai bine de două ore, ca să ajungă la cetatea Sarmi­segetuza Regia, pe care o are în grijă, îi cunoaşte pe toţi.
Pe mulţi îi numeşte “oameni cu flu­turi în cap”. Pentru că mulţi, în nevoia lor oarbă după o cre­dinţă mai pură, mai dreaptă, îşi întoc­mesc tot felul de ritualuri, care de care mai ciudate, ca să-i sărbăto­rească şi să se închine strămoşilor daci.
Dacă unii fac şi ei sacrificii ritualice, iar alţii se roa­gă creştineşte, dacă mulţi rostesc in­can­taţii sau sărută pământul, mulţi sunt şi cei care susţin că zeităţi sau preotese dacice li s-au ară­tat aievea. Lucreţia Râm­betea nu-i crede. În atâţia ani de când are meseria asta, de îngri­ji­toare a Sar­misegetuzei, nu a auzit, nu a sim­ţit, nu a văzut flă­cări circulare, zeităţi în­veş­mân­tate în alb sau ochi vio­leţi care să te pri­vească din ruine.
Însă dovezile trecerii acestor oa­meni sunt la tot pasul. E de ajuns să te abaţi un pic din poteca ce merge spre Feţele Albe, ca să gă­seşti candele aşezate în cerc, care au ars, probabil, pen­tru rugăciune. La fel şi în mijlo­cului sanctuarului din cetate, la fel şi la Regia.
Oamenii au nevoie să creadă, oa­menii vin şi caută sensuri şi ros­turi stră­vechi. Ca femeia şi bărbatul care au adormit în mij­locul pietrelor, la Feţele Albe, pentru ca, în miezul nopţii, să ceară, înspăi­mântaţi, adă­post în sat. Văzuseră lupul, iar asta a fost prea mult.
Aici, la Regia, chiar lângă Soarele de An­de­zit, nu se va supăra nimeni dacă vei închide ochii. S-ar putea ca celălalt soare, cel de sus, să te îmbie să aţipeşti o vreme. Şi s-ar putea să vezi aievea, ca în orice vis, tarabostes bătrâni, pur­tând comance de blană de miel tunsă mă­runt, preoţi cu bărbi uriaşe, răz­boinici, oa­meni simpli, adunaţi laolaltă, luminaţi de flăcări şi de primele raze ale dimineţii, aşteptând.
Apoi, îmbră­cată în alb, strălucitoare şi aproape plu­tind, o vei vedea pe ea, pe cea mai fru­moasă fe­­meie de pe pământ. Vei şti şi cum o cheamă: Te­pit. Faţa ei albă su­râde. Povestea începe aici.
sursa: Formula-AS