sâmbătă, 4 noiembrie 2017

Conflictele au efect devastator la nivel fizic, indiferent de alimentatie

Dr. RAREŞ SIMU - "Dacă persistă în viaţa omului, conflictele pot să producă efecte devastatoare la nivel fizic, indiferent câte fructe, legume sau apă de izvor se consumă"

Dr. RAREŞ SIMU - "Dacă persistă în viaţa omului, conflictele pot să producă efecte devastatoare la nivel fizic, indiferent câte fructe, legume sau apă de izvor se consumă"
Mintea şi sufletul

- Vă număraţi printre specialiştii revistei noas­tre în probleme de sănătate, un medic în care cre­dem şi la care apelăm, ori de câte ori in­trăm la strâm­toare. Dar dvs. ce faceţi ca să fiţi sănătos? Ce se află în spatele sfaturilor pe care le daţi alto­ra? Împărtăşiţi cu cititorii revistei noas­­­tre stilul dvs. de viaţă, aflat sub girul "spe­cialistului"!

- În primul rând, eu aş opta pentru o ordine in­versă a preocupărilor legate de un stil de viaţă să­nă­tos. Adică, n-aş începe cu alimentaţia şi miş­carea, aşa cum se propagă în toată mass-media ro­mâneas­că şi în cea inter­na­ţională, ci aş porni de la aspectele spirituale, men­­tale, emoţionale, de la relaţiile cu oamenii... Asta e abordarea holis­tică corectă a omu­lui şi a organismului. Dacă a­cum zece ani se vorbea prea puţin despre ali­men­taţia sănătoasă, a­cum, majo­ritatea me­di­cilor şi tera­peuţilor pun un accent deosebit pe alimentaţie, scăpând din vedere cele­lalte aspecte legate de pla­nul psihic, ca să nu mai vorbesc de aspectele legate de pla­nul emo­ţional şi mental, de care nu pomeneşte aproape ni­meni. Şi, după părerea mea, acestea sunt mai im­portante de­cât sănă­tatea la nivel fi­zic, pentru că, după cum se învaţă la homeopatie şi, în general, în terapiile holistice, întotdeauna, cauzele unei afecţiuni la nivel fizic se află în pla­nul mental şi emoţional. Da­că persistă în viaţa omului stresul, conflictele, su­părările, ele pot să pro­ducă efecte devastatoare la nivel fizic, indi­fe­rent câte fructe, legume sau apă de izvor se con­sumă. Uneori, chiar în decurs de câteva săptămâni.

- Cum arată scenariul unei zile obişnuite din viaţa dvs., din punct de vedere al sănătăţii?

- Este important să ai o anumită ordine în ac­tivităţile de zi cu zi, tocmai pentru a evita supra-aglomerarea sau "haosul" cotidian, care ne poate afecta, în timp, echilibrul. Sumarul, stabilit dina­inte, al zilei e foarte important, dar nu suficient. E ne­voie şi de protecţie împotriva agresiunilor ex­terioa­re. Există metode prin care să te pro­tejezi de impactul negativ al vieţii moderne, anumite teh­nici de relaxare, de meditaţie. Ele depind de structura per­sonalităţii pe care o avem, dar şi de cultură, de edu­caţie. În familia noastră, de pildă, există o tra­diţie religioasă puternică. Bunicul meu a fost preot greco-catolic şi a lăsat o in­fluenţă du­rabilă. Rugă­ciunea, o formă eficientă de echili­brare, joacă un rol important în viaţa mea, dar asta nu mă împiedică să apelez şi la alte tehnici de re­laxare. E adevărat, creştinii nu prea acceptă practicile de meditaţie, dar privind dincolo de aspectul religios, ele se pot armoniza foarte bine. Personal, în măsura în care timpul îmi permite, abordez aceste metode ca pe o protecţie la im­pactul pe care contactul cu un număr mare de pa­cienţi poate să-l aibă asupra mea, ca medic. În general, dimineaţa, înainte de a ieşi din casă, parcurg mental programul pe care îl am în acea zi. În felul acesta, se structurează imaginea zilei în ansamblu. În funcţie de ac­tivităţile zilei respec­tive, spun o rugăciune prin care solicit ajutorul di­vin, sub formă de ins­piraţie şi protecţie pentru întreaga zi sau, în mod particular, pentru o anu­mită acţiune, atunci când este vorba de ceva im­por­tant. Acest mod de a începe ziua îmi con­feră, ulterior, atât încredere, cât şi sentimentul că sunt pro­tejat, mai ales în tim­pul activităţii spe­cifice ca medic. Atunci când tim­pul îmi permite, ime­diat după ce m-am trezit, fac şi câte o meditaţie, care mă ajută să-mi con­cen­trez mai bine atenţia asupra activităţilor din zi­ua respectivă. Acest mo­ment, imediat după ce ne-am trezit, este un moment foarte pro­pice pentru meditaţie, deoare­ce mentalul con­ştient în­că nu funcţionează la capacitatea obişnuită şi acele gânduri care de obicei ne împiedică să ne concen­trăm sunt mai uşor de controlat.
Dr. RAREŞ SIMU -
La cabinet
Dr. RAREŞ SIMU -
Este un moment în care putem să găsim inspiraţie, dincolo de gân­direa logică discursivă şi să primim soluţii sur­prinzătoare la problemele cu care ne confruntăm. La sfârşitul zilei, pentru a mă desprinde de activi­tăţile anterioare, dar şi ca un fel de curăţire sau puri­fi­care - cum vreţi să o denumiţi - de obicei, seara, fac 10-20 de minute de relaxare conştientă. Descriu exerciţiul, în speranţa că le va fi de folos şi altora. Aşezat într-o poziţie comodă (cel mai bine întins pe podea), se începe relaxarea de la pi­cioare, să zicem, apoi se concentrează atenţia pe rând, asupra fiecărei zone a corpului. Relaxezi tăl­pile, gleznele, gambele, genunchii, inspiri - expiri, urmează coapsele, ba­zinul, abdomenul, spatele, inspiri-expiri. Relaxezi apoi coloana, toracele, pieptul, umerii, relaxezi gâtul, obrajii, fruntea, capul... Tot timpul, respiraţia trebuie să curgă uşor şi lin. Concentrând atenţia pe un detaliu, mintea se linişteşte şi e mult mai efi­cientă relaxarea cor­pului fizic. Tehnica aceasta de relaxare conştientă, dublată de o respiraţie profun­dă, poate să echili­breze foarte bine organismul, eliberând stresul de peste zi. Ideal ar fi să facem asta în fiecare zi, mai ales în perioade mai încărcate. Res­piraţia e bună şi pentru energizare, reîncărcarea bate­riilor. În loc să consumi cafea, băuturi energi­zante sau alte sti­mulente, respiri şi te energizezi. Relaxarea dublată de respiraţie poate fi făcută de două, trei ori pe zi, cu efecte imediate de înviorare a minţii şi corpului.

Fără conflicte

Dr. RAREŞ SIMU -
Un cuplu redutabil - cu fiica lui, Irina
- Relaxarea vă ajută şi în relaţiile cu cei prin­tre care trăiţi?

- În general, în toate relaţiile mele cu cei din jur, caut să reduc la minimum toate stările con­flictuale care pot apărea din faptul că moralitatea pică pe planul doi în faţa ego-ului. E important să te pui şi în locul celuilalt şi "ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face" sau cum spunea Iisus: "Iubeşte-ţi aproapele, ca pe tine însuţi". Fiind îngăduitor şi cu ceilalţi, de­vii mai blând. Apoi mai empatic. Şi astfel, nu te mai superi aşa de tare pe ceilalţi, cum nici pe tine nu te superi aşa de tare... Aici aş vrea să subliniez un aspect legat de practicile religioase creştine, şi anume: importanţa rugăciunii. Această practică creş­tină este de mare ajutor, atât pentru propria per­soană şi sănătate, cât şi pentru cei apro­piaţi nouă. De multe ori, la cabinet vin pacienţi, sau aparţină­tori ai pacienţilor, cu boli grave, câ­teo­dată în stadii avansate, terminale (cancer, ciro­ză, boli autoimu­ne). Întotdeauna, pe lângă trata­ment, le recomand celor credincioşi să se roage în fiecare zi. Rugă­ciunea, pe lângă ajutorul implicit pe care îl oferă, are şi rolul de a reda speranţa şi încrederea că este po­sibilă oricând vindecarea. Deznădejdea, senti­men­tul că totul este pierdut şi că nu mai există nicio şansă sunt printre cei mai mari inamici, atât ai să­nătăţii fizice, cât şi ai celei spirituale, iar rugăciunea este principala armă cu care putem să luptăm împotriva acestor sentimente negative. Rugăciunea ne conferă sigu­ranţa că niciodată nu suntem singuri în eforturile pe care le facem, pentru noi sau pentru alţii. Atunci când rugăciunea este făcută de mai multe persoane în acelaşi timp, pentru acelaşi scop, efectele se mul­tiplică. Este important ca rugăciunea să fie făcută cu sufletul, cu toată fiinţa, şi nu să fie doar nişte vorbe rostite pur şi sim­plu, fără nici o im­plicare emoţională. Rugăciunea ar trebui trăită şi nu doar rostită, cred eu.

- Blândeţea şi empatia fac parte şi din actul medical? Ce atitudine adoptaţi faţă de pacienţii dvs.?

Dr. RAREŞ SIMU -
În Apuseni
- Sunt prezent în suferinţele lor, dar până la un punct. Pentru că pacienţilor le sunt mai de folos dacă reuşesc să rămân obiectiv, să îi observ cu o oarecare distanţă. Ştiu ce spun, pentru că mi s-a întâmplat. Am avut o experienţă în primii ani de ac­tivitate, când lucram în spital, la Cluj. Era noaptea, vineri spre sâmbătă, eram de gardă, des­tul de obo­sit, că muncisem mult, nemâncat (ţi­neam post negru vinerea), deci eram şi slăbit ener­getic. Ei bine, toc­mai atunci a adus salvarea un om de pe stradă, un vagabond. M-a marcat aşa de profund starea lui, era foarte slab, deshidratat, murdar, prăfuit, cu hainele rupte, nu era nici foarte lucid încât, din cauza aces­tei mile şi înduioşări foarte puternice, care au venit pe fond de oboseală şi nemâncare, la un moment dat, nu mai puteam să mă concentrez, să mă gân­desc, am avut o stare foarte rea. L-am ajutat, nor­mal, l-am tratat, dar mi-era o milă de el... Expe­rienţa asta o ţin minte şi acum, după vreo 15 ani. A fost o lecţie de viaţă pentru mine. Poate că din cauza asta, unii medici par mai duri cu pacienţii, nu se lasă impresionaţi. Trebuie să păstreze o distanţă, ca să nu existe acea implicare emoţională foarte puter­nică, ca să poată ajuta, efectiv pacientul.

- Pe cartea dvs. de vizită e trecută şi spe­cia­lizarea de "medic homeopat", o ramură a me­di­cinei care cere, înainte de toate, empatie, cu­noaşterea intimă a personalităţii pacientului. Cum vă descurcaţi?

- În homeopatie, intuiţia terapeutului e o ca­litate foarte importantă. Şi ea se dezvoltă exact prin teh­nicile despre care am vorbit: rugăciune, meditaţie, relaxarea minţii. Adeseori, prieteni sau cunoscuţi rămân uimiţi când le spun despre ei obiceiuri sau tipare comportamentale pe care nu aş avea de unde să le ştiu, că ei nu mi le-au dez­vă­luit niciodată. Dar "îi citesc uşor" pe oameni şi pot să ajung să le spun foarte multe despre ei, odată ce mi-am făcut o idee, o imagine, şi i-am încadrat într-un tipar psi­ho­logic, să zicem.

Drob de nuci şi sarmale cu hribi

Dr. RAREŞ SIMU -
La pas, prin pădurile Clujului
- Să vorbim acum şi despre mult lăudata ali­mentaţie sănă­toasă, recomandată ca "medi­ca­ment" pentru toate bolile, un soi de pa­naceu uni­versal. Pe scurt: ce să mân­căm ca să fim sănă­toşi?

- E foarte greu, la ora actuală, să ai o alimentaţie sănătoasă. Sursele de hrană sunt greu controlabile, majoritatea ali­men­telor oră­şe­nilor sunt procesate, tra­tate, colorate, conservate, chimizate. Sunt oa­meni care nu pot renunţa la car­ne. Eu îi sfătuiesc să consume peşte, dar - zic ei - peştele conţine mercur. Es­te adevărat, dar între a consuma carne de pui de crescătorie şi peşte oceanic, e de preferat peştele. Nu are vaccinuri, anti­biotice, hormoni de creştere şi altele. Bineîn­ţeles, mă refer la peştele prins din pescuit, peşte de apă dulce sau oceanic, de mare adâncime. Pe lângă alimentaţie, unde nu mai intru în detalii, că pe ea se pune accentul în ultima vreme, mai e o menţiune de făcut: degeaba ai mâncat sănătos, dacă după două mese de salate, te urci la volan şi începi să înjuri că nu ţi se dă prioritate, ajungi la serviciu şi te cerţi cu colegii, apoi te mai şi duci acasă şi te cerţi cu soţia... Dacă vrei să fii sănătos, armonia trebuie, şi ea, pusă în farfurie...

- Dvs. cum mâncaţi? Cum vă feriţi de cap­ca­nele ascunse în alimentele procesate?

- În general, încerc să consum cât mai puţine pro­teine de origine ani­mală. Am exclus carnea din alimentaţie de 25 de ani şi încerc să consum cât mai puţine lactate. Din punct de vedere medical, după părerea mea, pro­tei­nele animale sunt substan­­ţele cele mai agresive cu sistemul imun, arma de apărare a organismului. Aş menţiona doar faptul că până la 30-40% din copiii mici (sub 3 ani) au alergie la proteinele din laptele de vacă, adică sistemul lor imun se "con­sideră" agresat de aceste proteine ani­male şi în­cearcă să reacţioneze îm­potriva lor. Mai mult, la ora actuală, în neurologie şi în psihiatrie, se cu­noaş­te faptul că toate emoţiile, atât negative cât şi pozi­tive, au un substrat chimic - neuro­me­diatorii - sub­stan­ţe produse de sistemul nervos central. Acest lu­cru este valabil şi la ani­male. Eu cred că atunci când un animal este sa­crificat pentru consum, groaza şi suferinţa pe care le trăieşte sunt reflectate de o secreţie crescută din aceşti neuro­mediatori, ca­re nu mai apucă să se eli­mine din organismul ani­malului sacrificat. Aceste substanţe sunt ingerate ulterior de cei care con­su­mă carnea respectivă, cu toate efectele lor negative, inclusiv la nivel psiho-emoţional. Ca să vă dau un exem­plu, am observat că persoanele care consu­mă cantităţi mari de carne sunt mai agresive, mai impulsive, mai nervoase decât persoanele cu un regim prepon­derent vegetarian. Şi ca să vă răs­pund mai concret la întrebare, acum, de exemplu, în pe­rioa­da pos­tu­lui, aş mânca un deliciu pe care îl fac şi ma­ma şi soţia mea: drob de nuci. Este foar­te bun şi e o mâncare hrănitoare şi sănătoasă! Şi-mi mai plac sarmalele cu ciuperci, cu hribi. Ciupercile sunt printre ali­men­tele mele preferate, pentru că sunt şi bogate în fibre şi în pro­teine, deci, substituie cu succes carnea din mâncare şi au un gust foarte bun. Noi, acasă, obişnuim - cum alţii taie porcul şi pun căr­nuri pen­tru iarnă la un­tură sau la afu­mătoare - să cum­părăm hribi, din sursă curată, din Apu­seni. Şi punem în fiecare an câte 20-30 kg de ciu­perci la congelator sau la borcan. Le facem la gră­tar, le punem în sărmăluţe, în salate, în pilaf...

- Mişcarea se află şi ea printre recomandările unui stil sănătos de viaţă. Practicaţi şi dvs. vreun sport?

- Da. Înot şi schiez cât de mult se poate. Am făcut chiar înot de performanţă, la un moment dat, şi chiar şi acum înot de câte ori se iveşte ocazia. Îno­tul e un sport extrem de complex. La nivel fizic - antrenează toate grupele musculare, într-un mod blând - deci, nu este o forţare a corpului, a muş­chi­lor, a ligamentelor şi articulaţiilor, şi nu are un im­pact negativ asupra dezvoltării organismului. În plus, înotul este unul dintre puţinele sporturi în care e necesar un echilibru foarte bun al respiraţiei, pentru că îţi creează un ciclu, un ritm de respiraţie care se corelează cu tehnicile de relaxare de care vor­beam la început. Este unul dintre puţinele spor­turi în care se împleteşte antrenarea musculară cu controlul respiraţiei. Ca să nu mai vorbim de con­tactul cu apa, care este benefic în sine, apa fiind un element esenţial al vieţii.

Drumul e mai important decât victoria finală

Dr. RAREŞ SIMU -
Mirosind un copac
- D-le doctor Simu, cum să fa­cem, oare, pen­tru ca stilul sănătos de viaţă să nu fie pen­tru noi o cor­voa­dă, ci un demers ar­mo­ni­os?

- Pentru a păstra acel echilibru psiho-emoţional despre care vor­beam la început şi care e atât de im­portant, trebuie să-ţi adap­tezi do­rin­ţele la etapa de viaţă în care te afli. Sigur că unele erau idealurile la 20 de ani, la 30 de ani... cel mai important e să te adap­­tezi. Principiul de bază e să nu urmă­reşti de la început scopul final. Urmăreşti la început un scop de etapă, pe care-l împarţi în scopuri mai mici şi în reuşite mai mici. Şi pe mă­sură ce bifezi anu­mite etape, rămâi în per­ma­nenţă concentrat pe pasul următor. Şi el să nu fie foarte îndepărtat. Ast­fel eşti mereu mul­ţumit, în fiecare moment, în fie­ca­re zi. E important să fie aşa, că dacă eşti per­ma­nent nemulţumit, poţi ajun­ge în pragul unei de­presii crunte, care să-ţi bul­ver­se­ze viaţa... Şi, câ­teo­dată, e mai important drumul în sine, ex­pe­rien­ţa pe care o acumulezi în rea­lizarea aspiraţiei res­pective, decât victoria finală.


joi, 27 iulie 2017

marți, 31 ianuarie 2017

Slovenia, singura țară din UE unde dreptul la apă este garantat prin Constituţie. «Nu este o marfă»



Pentru prima dată, o ţară din Uniunea Europeană include dreptul la apă potabilă în Constituţie. Parlamentul Sloveniei a înscris în Constituţie joi, 14 noiembrie 2016, dreptul la apă potabilă, transmite AFP.
Un amendament adoptat în unanimitate de legislativ prevede că „alimentarea cu apă a populaţiei este asigurată de stat, prin intermediul comunităţilor locale, direct şi non-profit”. Toţi oamenii au dreptul la apă potabilă, care „nu este o marfă”, prevede legea fundamentală slovenă, după această modificare.
Guvernul de centru-stânga condus de premierul Miro Cerar a sprijinit iniţiativa constituţională a organizaţiilor civile şi a arătat că „apa slovenă este de foarte bună calitate şi datorită valorii sale va stârni cu siguranţă apetitul altor ţări şi al companiilor internaţionale”. Partidul de opoziţie SDS, de centru-dreapta, a absentat de la vot, susţinând că amendamentul este inutil şi populist.
Uniunea Europeană a exceptat în 2014 apa şi resursele respective de la regulile privind piaţa comună, în urma primei iniţiative cetăţeneşti care a întrunit numărul necesar de semnături.
Slovenia este prima ţară europeană care înscrie dreptul la apă în Constituţie. Doar 15 state din lume aveau până acum astfel de prevederi în legile fundamentale, potrivit RAMPEDRE, raportul mondial permanent online privind dreptul la apă.
Amnesty International a cerut Sloveniei să implementeze acest drept fundamental, în special pentru cei 10.000 – 12.000 de minoritari romi, care potrivit organizaţiei nu au de multe ori acces nici măcar elementar la apă şi facilităţi sanitare.

vineri, 27 ianuarie 2017

5 alimente minune care conţin probiotice, bacteriile care ne protejează sistemul imunitar!


Cine ar fi crezut că acum, în plin sezon rece, sănătatea întregului nostru organism poate depinde și de câteva mici microorganisme: probioticele!
Aceste bacterii benefice şi microbi care trăiesc în intestine au un rol important în digestie însă mai mult decât atât, sunt un adevărat aliat în sezonul rece: stimulează sistemul imunitar, producţia de anticorpi, combat infecţiile şi au acţiune antivirală.
Deficiența în organism a probioticelor reprezintă principala cauză a problemelor digestive, dar şi a altor probleme de sănătate precum scăderea imunităţii şi apariţia recurentă a bolilor specifice sezonului rece.
Totuşi, vestea bună este că aceste ajutoare esenţiale sistemului de apărare pot fi integrate cu uşurinţă în dieta zilnică prin consumul anumitor alimente. Iată un top 5 al alimentelor cu cele mai multe probiotice:
Iaurtul
Poate cel mai popular aliment asociat cu suplimentarea probioticelor în organism, iaurtul aduce şi o serie întreagă de beneficii organismului: îmbunătăţeşte digestia şi imunitatea organismului, previne osteoporoza şi cancerul de colon şi ajută la scăderea tensiunii arteriale.
Cele mai bune rezultate se obţin din consumul de iaurt natural, preparat în casă din lapte, şi nu din cel găsit în comerţ. Este de evitat mai ales iaurtul cu fructe din magazine pentru că acestea conţin sirop de porumb bogat în fructoză, îndulcitori artificiali, conservanţi şi arome sintetice, care vă aduc mai multe deservicii sănătăţii, decât o porţie importantă de bacterii benefice”, explică specialistul Ropharma, dr. imunolog Tania Bejan.
Şi chefirul este o sursă importantă de probiotice. „Deseori considerat doar un alt fel de iaurt, chefirul este de fapt o ciupercă ce se dezvoltă în lapte producând fermenţi, enzime, vitamine, minerale şi alte substanţe bioactive. Acest aliment are şi efecte benefice asupra tractului digestiv, fiind în acelaşi timp şi un bun antioxidant. Mai mult, acesta grăbeşte refacerea florei intestinale şi previne problemele digestive care pot apărea în urma tratamentului cu antibiotice”, explică dr. imunolog Tania Bejan.
Varza murată
Acest preparat nelipsit din bucătăria tradiţională românească este şi o sursă de probiotice, fiind pregătit prin fermentaţie, cu ingrediente naturale.
În afară de acest beneficiu adus sănătăţii, culturile vii din varza murată pot fi utile şi în ameliorarea alergiilor şi, în plus, este o sursă excelentă de vitaminele B, A, E şi C.
Ciocolata neagră
Unul din puţinele deserturi benefice organismului, ciocolată neagră este bogată în antioxidanţi şi are un efect de energizare. În plus, ciocolată neagră se mai remarcă şi prin probioticele pe care le furnizează organismului.
Câtă vreme are o concentraţie cât mai mare de cacao şi un conţinut cât mai mic de zahăr sau îndulcitori sintetici, ciocolată neagră este un aliat de nădejde al sănătăţii.
Ceaiul Kombucha
Considerat un adevărat elixir al sănătăţii, acest ceai se obţine folosind culturi vii de Kombucha în ceai verde sau ceai negru şi este folosită de secole întregi pentru creşterea nivelului de energie, îmbunătăţirea stării de spirit şi pierderea kilogramelor în plus.
De asemenea, bacteriile din culturile de Kombucha sunt probiotice şi funcţionează în acelaşi fel ca şi culturile bacteriilor active din iaurt.
Laptele de soia
Un substitut al produselor de origine animală şi nu numai, laptele de soia aduce şi numeroase beneficii organismului uman. Prin conţinutul său de probiotice şi culturi vii de bacterii, acesta ajută la menţinerea unui sistem digestiv sănătos. O singură cană de lapte de soia oferă o mulţime de nutrienţi esenţiali întăririi organismului înainte de sezonul rece: conţine 25-31% calciu, 11-31% vitamina D, 89-125 de calorii, 5 grame de grăsimi (0,4 grame grăsimi săturate), 6-10 grame de proteine şi este bogat în acizi graşi esenţiali omega 3, antioxidanţi şi vitamina E, care ajută la combaterea infecţiilor.
Deşi dieta zilnică poate fi o sursă importantă de probiotice, în unele cazuri este recomandat şi tratamentul cu probiotice pentru a reface flora intestinală normală şi imunizarea organismului.
Cel mai frecvent, tratamentul cu antibiotice distruge culturile de bacterii benefice organismului. După o astfel de cură, echilibrul microbian trebuie restabilit cât mai repede pentru a nu genera alte probleme.

miercuri, 25 ianuarie 2017

Dr. Maria Chirilă - vindecarea homeopata

Incredibil! Dr. Maria Chirilă: «Suntem deja victimele unui experiment alimentar criminal»

Vă oferim în cele ce urmează un articol apărut în anul 2007 în revista Flacăra despre activitatea extraordinară a medicului Maria Chirilă. În același an, la un timp relativ scurt după ce a oferit interviul care a stat la baza alcătuirii acestui articol, doamna Maria Chirilă a părăsit această lume. 
În ţara asta, dacă vrei să faci un lucru bun, te aşteaptă o armată de mori de vânt. Asta e concluzia tristă a sufletului meu. Spitalul Creştin Christiana, pentru care am muncit pe brânci împreună cu soţul meu, ani în şir, a fost ajutat de autorităţi să dispară. Era un spital pentru săraci, pentru cazurile sociale, care altfel nu pot fi ajutate. Aveam şi asistență spirituală, lucrau şi măicuţe alături de personalul medical. La noi s-a tratat, printre alţii, şi Petre Țuțea. Dar nu s-au lăsat până nu ne-au închis!
Povestea Alexandrei
Nici nu apucase să iubească. Avea 18 ani şi deja învăţa să moară. Medicii au trimis-o acasă, la Curtea de Argeş, să-şi aştepte sfârşitul. Copila se chinuia îngrozitor. De atâta durere, mama ei a făcut infarct şi a fost operată de inimă.
Povestea Alexandrei a început cu o hepatită B. Boala evolua urât, aşa că părinţii au adus-o în Bucureşti. După zeci de investigaţii, la spitalele Colentina şi Matei Balș, a trecut pe tratament cu interferon, apoi cortizon, câte 80 mg, timp de trei luni. Numai că Alexandra se simţea tot mai rău. Se umflase, o dureau toate oasele, îi căzuse părul: „M-am internat cu o boală, respectiv hepatită, şi am ieşit din spital cu vreo zece boli: diabet medicamentos, blocaj renal, ciroză hepatică… E o crimă cortizonul ăsta!”. Şi medicii erau îngroziţi, nu ştiau cum să-i spună că moare. Şi au luat-o pe departe, că poate o salvează Dumnezeu. Ceea ce s-a şi petrecut. Alexandra are acum 21 de ani şi este studentă la litere, în Piteşti. O frumuseţe de faţă, veselă, luminoasă, cu poftă de viaţă. Doar consultaţiile periodice, la un centru medical de homeopatie şi fitoterapie, îi mai aduc aminte de calvarul prin care a trecut. Pentru că, aţi înţeles, Dumnezeul invocat de doctori nu a vindecat-o chiar direct. Ci printr-un „înlocuitor” al Lui, de foarte multe ori. Medicul Maria Chirilă.
Nu consumaţi acelaşi aliment o perioadă lungă de timp
Şi în homeopatie se aplică zicala „ce-i prea mult nu-i sănătos”. Chiar dacă, în esenţă, este bun. Aşa că Maria Chirilă ne-a atras atenţia să nu consumăm acelaşi ceai, aliment sau orice alt produs o perioadă foarte lungă de timp. Pentru că asta duce la o simptomatologie. Ceaiul de sunătoare, de pildă, altfel benefic, dă nevralgii destul de grave: „La un moment dat, am avut o pacientă tânără, frumoasă, dar cu nişte cearcăne imense, până la jumătatea feței, şi cu o stare generală foarte proastă. Am întrebat-o, din prima, ce mănâncă. Şi mi-a spus că hrana ei, de doi ani, se rezumă doar la grâu încolţit”.
Centrul Medical Naturalia nu seamănă deloc unei clinici obişnuite. Atmosfera de aici pare mai degrabă o răsplată pentru gropile, praful şi mizeria din Voluntari, pe care le înfrunţi ca să ajungi pe strada Mircea Marinescu. Când, dintr-o dată, peisajul se schimbă. Parcă ai ajuns nu doar într-un alt oraş, ci chiar într-o altă ţară. Un asfalt perfect, case cochete, fără să fie palate cu turnuleţe, inundate de verdeaţă.
La numărul 8, dai peste o adevărată oază de sănătate. Un laborator în care se fac produse naturiste, un magazin cu mărfuri ecologice, un depozit în care se pun plante la uscat, o recepţie pentru pacienţi, nişte cabinete de consultaţie. Sala de aşteptare e un adevărat regal al naturalului şi bunului gust. Flori, multe flori, icoane şi citate din cărţile sfinte, câteva vitrine cu mostre din ceaiuri, tincturi, uleiuri, creme şi alte produse naturale. Pacienţii care îşi aşteaptă rândul au pe masă un coş cu felii de pâine ecologică. De departe, cea mai bună pe care am gustat-o vreodată. „Udată” cu un ceai roşiatic, hibiscus, ni se spune, e genul de gustare care îţi merge direct la suflet.
Doamna doctor Maria Chirilă nu prea avea timp de întrebări. Ne-a invitat în cabinet şi a început, direct, să ne certe. Sigur, nu pe noi, două bucăţi de ziarişti, ci pe noi, aşa, în general, ca victime ale acestei minunate ţări, în care boala parcă ar fi o sarcină de partid şi de stat. Pentru că facem tot ce se poate ca să ne îmbolnăvim. Cât mai mult, cât mai grav.
Toată nenorocirea asta cu bolile provine de la stilul de viaţă, de la ceea ce mâncăm. Am făcut un calcul şi, în fiecare zi, prin alimentele de pe piaţă, mâncăm în jur de 250-300 de substanţe chimice. Cum vreţi să reziste organismul la o asemenea agresiune? Pâinea cea de toate zilele, de pildă, are nu mai puţin de 14 afânători, dintre care unii cancerigeni. Prin sare, cea iodată, că de alta nu avem, luăm în fiecare zi o doză de cianură. Laptele praf pentru copii conţine 28 de substanţe chimice, inclusiv piatră vânătă, folosită la stropitul viilor împotriva dăunătorilor. Toate sunt scrise pe cutii, adică e la vedere, nu trebuie decât să le citiţi. Cine avizează acest experiment alimentar criminal?
În toate ţările civilizate, E-urile sunt controlate foarte strict. Numai la noi se folosesc haotic, fiecare producător pune ce şi cât vrea. De ce să încarci un aliment oarecare cu 15 E-uri, când el este foarte bun în stare naturală? Doar dacă vrei să-i creşti preţul, că şi otrăvurile astea sunt scumpe. Şi cam aşa se întâmplă – culmea sadismului, trebuie să îi şi plătim bine ca să ne omoare. Sau dacă vrei, ca politică de stat, să fie cât mai mulţi oameni bolnavi. Şi să dezvolţi industria farmaceutică. Mult mai rentabilă, la noi, decât industria de armament, de pildă. Cel puţin aşa spun statisticile oficiale!
După ce ne-a muştruluit bine, „terapie” pe care o aplica şi pacienţilor, spre binele lor, doctoriţa Chirilă ne-a mărturisit că s-a apropiat de homeopatie şi fitoterapie din nevoie. A întâlnit foarte multe cazuri care nu puteau fi rezolvate prin tratamente alopate. După ce a terminat medicina, s-a specializat în imunologie şi alergologie. Vedea tot timpul că, la ieşirea din spital, pe fişa pacienţilor scria „ameliorat”. Or, în starea lor, pe fond, nu prea era nimic ameliorat.
Am văzut sute de alergii la medicamente şi am înţeles că e împotriva codului genetic pe care îl avem să înghiţi zeci de asemenea chimicale pe zi. Nu puteam să rezolv aceste cazuri doar prin medicina clasică.
Şansa a venit în 1982, sub forma unei burse, pe homeopatie, la Academia Regală din Londra. Cu chiu, cu vai, a reuşit să strângă 160 de lire sterline, din puţinii bani de buzunar pe care îi avea. Şi-a cumpărat o mică bibliotecă de cărţi de specialitate, s-a întors în România şi s-a pus pe treabă.
Principiul homeopatiei poate fi rezumat prin expresia „cui pe cui se scoate”. Ceea ce te îmbolnăveşte, la un moment dat, te poate şi vindeca, într-o diluţie controlată şi particularizată pentru fiecare caz.
Homeopatia tratează cauza bolii, nu doar efectul, şi priveşte pacientul ca un întreg, nu-l împarte pe bucăţi: inimă, ficat, plămâni, cap, picioare etc. De aceea, la prima consultaţie se face o anamneză amănunțită, adică un fel de istorie personală a pacientului. Homeopatul se interesează de toate afecţiunile avute vreodată, în cursul vieţii, de analize medicale sau observaţii de la alţi medici, de comportamentul alimentar şi de viaţă, de traume fizice sau psihice suferite, de antecedentele de familie ş.a.m.d. Când „tabloul” este complet, urmează instruirea alimentară.
Pentru că o vindecare pe cauză începe întotdeauna cu detoxifierea organismului. Tratamentul propriu-zis este individualizat pentru fiecare pacient. Granulele homeopate, produse din lactoză, de un laborator din Bucureşti, se impregnează cu tincturile active. Pe loc, în funcţie de diagnostic. „Bobiţele”, cum le numesc pacienţii, se ţin sub limbă, până se topesc. În cadrul terapiei, ele se combină cu produse din plante, ceaiuri, tincturi, unguente, uleiuri. Tincturile-mamă sunt importate din Anglia şi Germania. Plantele se culeg de pe la noi, de la altitudini mari, de peste 1.500 m, ca să fie cât mai nepoluate: din Bucovina, Munţii Căliman şi Munţii Banatului.
Gama afecţiunilor vindecate de Maria Chirilă a fost foarte largă: boli imunologice, alergii, boli de ficat, digestive, cardiace, renale, biliare, reumatice… Practic, orice boală poate fi învinsă printr-un asemenea tratament. Dacă pacientul îl urmează întocmai. Chiar şi cancerul, în faze incipiente. Dacă metastazele sunt multiple, însă, imunitatea nu mai poate fi „resuscitată”. Doamna doctor ne-a atras atenţia că, în lupta cu această boală cumplită, alimentaţia corectă este primul ajutor. Orice substanţă chimică introdusă în organism este o nouă agresiune care provoacă noi celule tumorale.
Ca durată, un tratament homeopat durează câteva luni, dacă pacientul vine la timp. Numai că asta nu se prea petrece. Homeopatia este destul de puţin cunoscută în România, aşa că oamenii apelează la ea doar ca la ultima speranţă, după ce au epuizat toată gama de spitale clasice şi medicamente de sinteză, care, de regulă, fac bine într-o parte şi strică în zece.
Medicina alopată trebuie să-şi schimbe concepţia, să realizeze că medicamentele luate cu pumnul nu sunt o soluţie, că există variante naturale, mai eficiente şi lipsite de agresivitate. Antibioticele, de pildă, şi-au pierdut efectele principale şi rămânem doar cu cele secundare. Homeopatia îşi propune, în esenţă, profilaxia îmbolnăvirii. O atitudine de viaţă, care să ne ferească de boli. Pentru că degeaba ameliorăm astăzi o infecţie, să zicem, cu un medicament, şi mâine ravagiile produse de el în organism ne provoacă afecţiuni mult mai grave. În China, la un moment dat, exista un împărat care plătea medicii în funcţie de câţi oameni erau sănătoşi, nu după câţi bolnavi tratau. Cred că spre asta trebuie să tindem şi noi”.
Pentru o viaţă sănătoasă şi pentru a trata cât mai corect diverse afecţiuni, dacă le avem, medicul Maria Chirilă ne recomanda câteva „reţete” generale:
• beţi sucuri de cătină, echinacea şi isop, pentru că ele cresc imunitatea;
• în loc de antibiotice, luaţi uleiuri esenţiale de eucalipt şi cimbru;
• consumaţi cât mai multe şi variate alimente, nu vă opriţi pentru mult timp doar la un singur tip.