sâmbătă, 31 mai 2014

Multiplele beneficii ale socului pentru sănătate

Socul este un remediu extraordinar pe care natura ni-l oferă din abundenţă şi mai ales gratis! De ce să nu profităm din plin de beneficiile acestuia?
Socul este un remediu extraordinar pe care natura ni-l oferă din abundenţă şi mai ales gratis! De ce să nu profităm din plin de beneficiile acestuia?

Când se culege socul?

Florile de soc se recoltează în zilele însorite şi lipsite de umezeală de la sfârşitul lunii mai, respectiv începutul lui iunie, iar fructele se culeg în septembrie şi octombrie. Florile se taie de pe tulpină cu o foarfecă şi se folosesc fie proaspete pentru obţinerea socatei, fie uscate la soare şi administrate ca şi tratament naturist, în formă de infuzie, pulbere, ulei sau tinctură.

Ce beneficii are socul?

  • reduce febra
  • stimulează sistemul imunitar
  • calmează tractul respirator
  • combate inflamaţia
  • previne constipaţia
  • tratează probleme reumatice şi artrita
  • este eficient în tratarea gripei, răcelii şi a sinuzitelor
  • fructele au efect analgezic şi proprietăţi laxative
  • ceaiul de soc distruge viermii intestinali
  • reduce retenţia de apă (datorită proprietăţilor diuretice elimină excesul de apă din organism)
  • luptă cu obezitatea datorită proprietăţilor laxative
  • tratează infecţiile urechii
  • elimină celulită
In cazul afecţiunilor mai sus mentionate se pot bea până la 3 cani de ceai pe zi, timp de câteva zile (1-2 saptamani, apoi se face o pauza de cateva zile).
Cum se utilizează socul?

Socata

Ingrediente:
  • 5 l de apă
  • 5-6 flori de soc proaspete
  • 1-2 lămâi
  • un borcan sau alt recipient de sticlă
  • 1/2 kg de zahăr (se poate folosi şi miere)
Mod de preparare:
  1. Se spală foarte bine florile de soc. Se adăugă în borcan, apoi se toarnă peste ele apa, florile şi zahărul (mierea).
  2. Lămâile se spală şi ele apoi se taie în sferturi, li se stoarce mai întâi zeama în borcan şi apoi se adăugă peste restul ingredientelor.
  3. Se amestecă foarte bine tot amestecul astfel încât să se dizolve tot zahărul.
  4. Se acoperă borcanul cu nişte farfurii şi se ţine 3-4 zile la soare, amestecând zilnic.
  5. La sfârşit sucul astfel obţinut se strecoară şi se toarnă în sticle apoi se depozitează în frigider pentru a se opri procesul de fermentaţie.
Rezultatul este o băutură uşor acidulata şi răcoritoare, numai bună pentru zilele însorite. Cuburile de gheaţă din socată cu un pahar de apă sunt de asemenea ideale pentru o zi caniculara.

Ceaiul de soc

Infuzia clasică se obţine din adăugarea de trei linguriţei de flori uscate în 250 ml de apă fierbinte. Se acoperă vasul timp de 10-15 minute, apoi după ce se răceşte se îndulceşte cu miere (opţional). Dacă doriţi să folosiţi socul pentru a slăbi, nu aveţi voie să consumaţi ceaiul îndulcit. Aşadar, pentru slăbire consumaţi până la trei căni pe zi, timp de maxim 10 zile, apoi luaţi o săptămână pauză, deoarece socul are o puternică acţiune depurativă.
Decoctul din flori de soc se obţine prin fierberea a 50 g de flori în 250 ml de apă pentru aproximativ 3 minute.
De asemenea, se poate prepara infuzie şi din fructe amestecate cu alte fructe sau plante uscate, modul de preparare fiind acelaşi ca şi la infuzia de flori.

Tinctura de soc

Se adăugă într-un borcan 15 linguri de pulbere de flori de soc peste care se adăugă două pahare de alcool de 50 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se ţine la macerat timp de două săptămâni. La final lichidul se filtrează şi conţinutul rămas (tinctura) se depozitează în sticlute mici închise la culoare.
Precauţii şi contraindicaţii:
  • Tinctura de soc se administrează întotdeauna cu apă! Astfel, diluaţi câte o linguriţă de tinctură într-un pahar cu apă, apoi puteţi consuma şi o cană cu ceai de soc.
  • Frunzele sunt toxice, deci nu se folosesc!
  • Socul este contraindicat pe perioada sarcinii şi a alăptării.
  • Ceaiul sau tinctura de soc nu se recomandă persoanelor care suferă de colita de fermentaţie, de diaree acută sau cronică (datorită efectului laxativ).
  • La recoltare, fructele de soc trebuie să fie bine coapte, deoarece dacă sunt încă verzi vă pot intoxica.
  • Se recomandă consumul în doze mici, cu pauze, deoarece socul este foarte puternic asemeni unui medicament.
sursa

joi, 29 mai 2014

Tainele vindecării din vremea lui Zamolxis par să fie cunoscute într-un sat din Munții Apuseni…


Satenii din Poieni au mostenit o indeletnicire care-i apara de boli si-i fereste de efectele devastatoare ale crizei economice.Buruienari, asa le spun oamenii din celelalte sate. Descantecele si ritualurile din jurul plantelor de leac coboara de undeva din negura vremurilor laolalta cu toata intelepciunea vracilor lui Zamolxis. “Nu poti trata trupul fara a tine seama de suflet”, spuneau inaintasii nostri daci, scrie crisana.ro.
Criza ce bantuie lumea n-a apucat sa intre pe ulitele asfaltate ale culegatorilor de plante medicinale din satul Poieni. “N-avem timp sa ne gandim la criza”, spun localnicii. Pentru ei timpul se invarte in jurul plantelor. Anul incepe cu ciubotica-cucului, vara se incheie cu pedicuta, iar toamna se termina cu radacinile untului-pamantului. Doar iarna, satenii-s in repaus, ca si plantele pe care le culeg. Satul se intinde ca un sirag de margele la poalele Muntilor Apuseni, in partea de nord-est a Depresiunii Beiusului. Ziua-n amiaza mare, ulitele-s pustii. Nici tipenie de om. Din poarta-n poarta, si pe-o parte si pe alta a drumului, stau parcate autoturisme si dubite de transport marfa. Toata suflarea satului este ocupata cu culesul, sortatul, uscatul plantelor medicinale si preparatul leacurilor. De la rasaritul soarelui si pana la apus. Atat. Dupa ce se lasa umbrele nimeni nu mai pune mana pe nicio floare. Plantele sunt lasate sa se odihneasca pana a doua zi, dupa ce se ia roua. Ca si ierburile lor de leac, oamenii par misteriosi la inceput, apoi, pe masura ce te apropii de ei, se deschid ca petalele florilor in razele soarelui de vara. La prima vedere, satul culegatorilor de plante pare o asezare de oameni avuti. Si asa si este, doar ca averea lor nu sta in puterea banului, nu se masoara in numarul camerelor de la strada sau al marcilor masinilor straine de la poarta. Avutia lor de pret o poarta cu ei, in suflet. Au un har divin si o invatatura de mare pret mostenite si transmise cu sfintenie din tata-n fiu inca din cele mai vechi timpuri.
plante de leac 1
“Fiule, mi-a spus tatal meu, baga bine de seama, plantele astea de leac nu se culeg oricum. Ai mare grija cand te duci sa le culegi sa ai sufletul curat. Nu care cumva sa mergi ursuz. Sa pui gandurile rele deoparte si sa ai inima deschisa tot timpul. Fii increzator in ceea ce faci, gandeste-te tot timpul ca munca ta o sa aduca bucurie in casele altor oameni. Asa m-a invatat tatal meu, iara eu cred cu tarie ca, daca nu pui suflet in ceea ce faci si nu ai iubire fata de plante, atunci mai bine te apuci de altceva”, povesteste Mihaita, mezinul familiei Albut. La cei optsprezece ani ai sai, baiatul dovedeste o sensibilitate aparte pentru lumea plantelor. A absolvit liceul la sectia stiintele naturii, vrea sa-si continue studiile la facultatea de electronica si pare decis ca, in paralel, sa duca mai departe traditia inaintasilor sai. “Pana acum am fost prea ocupat cu scoala, nu cunosc decat vreo 75% din plantele pe care le folosea bunicul. Tatal meu nu mi-a aratat inca nici locurile alea din munti unde cresc plantele celea de leac, nici scrierile lui. Probabil, a considerat ca nu sunt inca pregatit. De un lucru sunt insa absolut convins. Dragostea, asta-i secretul in tot ceea ce facem noi aici. Plantele sunt niste fiinte vii, trebuie sa le iubesti, sa le vorbesti… Mi-am propus sa experimentez lucrul acesta si asta cat de curand”, ne marturiseste tanarul, privindu-ne cu ochii senini ca albastrelele din lanul de grau.
Tainele vindecarii
plante de leac 2De la parintele sau Mihaita stie ca toate plantele medicinale au putere maxima si sunt bune de leac doar daca sunt culese sub stralucirea razelor de soare. “Pufulita se culege doar intre orele 14.00 si 15.00, menta, care-i planta mea de suflet, este bine sa fie recoltata cand razele soarelui se afla chiar deasupra capului, iar galbenele se culeg dupa ce se ia roua si pana se lasa umbrele. Acestea sunt lucruri pe care trebuie sa le cunoasca orice culegator de plante”, explica Mihaita. “Nu-ti trebuie mai mare placere pe lumea asta decat sa vezi ca un om care nu credea in plante vine la tine si-ti multumeste pentru miracolul pe care l-a produs puterea lor de vindecare”, adauga tanarul.
Desi toti locuitorii satului, de la mic la mare, au in sange culesul plantelor medicinale, retetele ceaiurilor difera de la o familie la alta. Fiecare culegator de plante detine propria taina a vindecarii pe care nu o divulga strainilor nici in ruptul capului. Secretul puterii plantelor si a ingredientelor necesare prepararii leacurilor este pastrat cu sfintenie din generatie in generatie si sunt lasate cu limba de moarte doar acelui urmas care dovedeste intelepciune, curatenie sufleteasca si dragoste de plante. “Noi am fost trei frati, insa tata mi-a transmis doar mie aceasta invatatura pentru ca am fost oleaca mai aplecat spre carte”, spune Alexandru Albut.
Ca majoritatea barbatilor din sat, Alexandru Albut e plecat si el saptamani la rand prin tara. Vinde ceaiuri, tincturi si alifii.
Ritualul plantelor de leac
Alexandru Albut a deprins mestesugul leacurilor in timp, vazand si facand totul sub indrumarea directa a batranului sau parinte. „Acum mi-am mai imbogatit si eu retetele, ascultand pe unul si pe altul si vorbind cu oamenii de prin tara, dar retetele de baza tot de la tatal meu le stiu. Astea-s sfinte, cum la fel de sfanta este si rugaciunea pe care trebuie s-o spun inainte sa ma apuc de culesul florilor si curatenia sufleteasca pe care trebuie s-o am pe tot timpul manuirii lor. Asa ca oriunde oi fi, in tarina, in padure sau in varful muntelui, inainte sa pun mana pe prima planta, ma intorc catre rasarit, imi fac semnul sfintei cruci si zic:
Doamne, Tata Creator,
Te rog sa-mi vii in ajutor.
Doamne, Tu ma-nvredniceste
Mainile mi le sfinteste,
Orice flori culeg cu ele,
Papadie, soc, sulfina
Plante din a Ta gradina,
Da-le leac si vindecare
Pentru toti oamenii care
Au un suflet bun, curat
Ca floarea ce-am capatat.
Indeparta tot ce-i rau
Cand va bea din ceaiul meu.
Corpul lor il lumineaza,
Gura le-o indesclesteaza,
Boala piara in pustie,
In loc lasa bucurie.
Amin.
„Inaintasii nostri aveau cate un descantec pentru fiecare planta si-l rosteau la prepararea leacului si tamaduirea celui in suferinta. Dar… s-au pierdut si astea odata cu orbirea banului. E mare pacat sa dai omului un leac de vindecare numai de dragul banului. Trebuie sa pui acolo macar un gand bun, daca altceva nu ai. Dumnezeu a lasat cate o planta pentru vindecarea fiecarei boli. Plantele fac jumatate, sufletul omului face partea cealalta”. Alexandru isi aminteste si azi de cateva ritualuri la care apucase sa asiste pe vremea cand era copil. „Mi-amintesc de culegerea matragunei. Ritualul se facea in functie de ceea ce voiai sa faci cu planta: sa desfaci o casnicie sau sa faci de dragoste ori sa vindeci vreo boala grea. La aceasta planta se mergea in pielea goala si trebuia culeasa numai la miezul noptii, pe luna noua si dintr-un loc atat de indepartat de sat de unde sa nu se auda nici cainii latrand, nici cocosii cantand. Apoi mai era un ritual al untului-pamantului. Nu-mi amintesc prea bine, dar stiu ca la scoaterea radacinii nu trebuia sa vorbesti cu nimeni pentru ca puterea negativa a plantei sa nu se intoarca asupra celui care o sapa. De aceea la unele plante se practica si un ritual de aparare. Luna are o influenta enorm de mare asupra puterii plantelor. Daca tii cont de fazele si evolutia astrului noptii, ai leac pentru toate bolile. Astea nu erau vraciuri, cum s-ar putea crede, era modul de a trai si a gandi al oamenilor din aceste locuri”, ne explica Alexandru, cu atitudinea aceea demna, ca adevarat urmas al lui Zamolxis.
deal
Satul Poieni este situat pe DN 76, la 20 km de Beius. Din cele 180 de familii, peste 100 se ocupa cu culesul, preparatul si vanzarea plantelor de leac. “Pe vremea Mariei Tereza, principele Imperiului austro-ungar suferea de o boala grava de piele. Doua femei de la Poieni, din familia Albut si Avramut, au mers la principe si l-au vindecat cu plante. Atunci locuitorii din satul nostru au primit imputernicire sa vanda plante in tot imperiul”, spune Alexandru Albut.

miercuri, 28 mai 2014

Ceai de soc – slabesti sanatos si previi cancerul

Socul (Sambucus nigra) este o plantă cu efecte terapeutice puternice ce poate trata şi preveni un număr urias de afecţiuni. Florile şi fructele de soc sunt folosite pentru herpes simplex, probleme reumatice inflamaţii ale căilor respiratorii, reducerea inflamaţiilor, calmarea iritaţiilor. De asemenea ceaiul de soc are efect diuretic şi este foarte eficient în detoxifierea organismului deci si pentru piererea în greutate. Frunzele de soc au si puternice proprietăţi insecticide.
ceai de socFlorile au efect diuretic, laxativ, antiinflamator şi au proprietăţi antivirale şi antiseptice, în timp ce fructele au excelente proprietăţi antioxidante.
Atât florile cat si frunzele conţin rutin, izocuercitin şi hiperozid. Florile conţin glicozide, taninuri, sapine, pectine, uleiuri esenţiale, vitamina C şi saruri minerale, iar fructele conţin taninuri şi antociani cum sunt sambucin, sambucianin, crisantemin şi alte glicozide şi cianidine.
Numai florile şi fructele de soc pot fi folosite pentru uz intern. Frunzele si ramurile socului sunt otravitoare pentru consum.

Ceai de soc – proprietati si efecte

Beneficiile utilizării interne a socului, sub forma de infuzie(ceai de soc) sunt :
- florile de soc sunt folosite în mod tradiţional pentru tratarea gripei, răcelii, sinuzitelor, stărilor febrile (reduce febra), probleme ale căilor respiratorii superioare, precum şi a febrei fânului;
- fructele au efect analgezic dar au şi proprietăţi laxative (fiind foarte eficiente în constipaţie) şi diaforetice;
- fructele se folosesc în afecţiunile reumatice şi în artrita;
- florile şi fructele de soc sunt eficiente în tratarea bolilor degenerative, previn cancerul şi ajută la manţinerea sub control a tumorilor benigne. Sunt foarte eficiente în activarea sistemului imunitar;
- cu ceai de soc se pot distruge eficient si viermii intestinali;
- socul este un remediu natural în lupta cu obezitatea datorită proprietătilor laxative şi diuretice, ajutând la detoxifierea organismului şi la eliminarea excesului de apă din organism;
- socul creşte secreţia glandelor mamare;
- alte utilizări: stimulează sistemul imunitar, tratează infecţiile urechii, stimulează circulaţia.
Indicaţii pentru uz extern:
- frunzele şi scoarţa de soc sunt folosite pentru a trata arsurile minore şi degerăturile;
- florile sunt folosite pentru ochii inflamţi, pentru pielea iritată şi inflamată, furuncule, eczeeme, urticarii, leziuni sau ulceraţii la nivelul cavităţii bucale;

Prepararea ceaiului

Infuzia. Modul clasic de preparare a infuziei din flori de soc este următorul: adăugaţi o lingură de flori in 250 de apă fierbinte. Păstraţi vasul acoperit timp de aproximativ 5 minute. Filtraţi şi îndulciţi cu miere (dacă doriţi). În mod regulat se beau 3 căni pe zi, după fiecare masă. În cazul în care aveţi gripă sau răceală se pot bea până la 6-8 căni cu ceai de soc pe zi, dar numai timp de câteva zile.
Decoctul din flori de soc este obţinut prin fierberea a 50 g de flori în 250 ml de apă timp de 3 minute.
Decoctul din scoarţă de soc este obţinut astfel: două mâini de scoartă de soc se fierb într-un litru de apă până când apa se reduce la jumătate din cantitatea iniţială, apoi se filtrează şi se divide cantitatea în trei părţi. Se bea câte o parte înainte de fiecare masă.
Fructele se pot folosi sub formă de infuzie în amestec cu alte fructe sau plante uscate, fiind preparată la fel ca şi infuzia de flori. De asemenea, fructele se pot folosi sub formă de suc preparat astfel: 20 de g de fructe se amestecă cu o lingură de miere şi se mixează. Se ia câte o ligurită în fiecare dimineaţă, ca laxativ.

Precauţii in utilizarea ceaiului de soc

- frunzele şi fructele crude conţin glicozide toxice. De aceea aceste remedii trebuie folosite cu grijă, doar aşa cum vă sunt indicate de către specialişti.
- Nu consumati continuu ceai de soc. Folosiţi-l maxim 10 zile cu 5 zile pauză.
- Când folositi remedii din plante, trebuie să fiţi conştienţi că acestea pot fi extrem de puternice, şi puteti avea reacţii adverse. Dacă apar reacţii adverse cum sunt intoxicaţii, vomă, iritaţii ale gâtului, arsuri stomacale, dificultăţi respiratorii sau convulsii, opriţi imediat folosirea remediilor din plante şi consultaţi medicul dumneavoastră.

Sursa

Retete de socata traditionale - aici

miercuri, 21 mai 2014

Cum se combina ceaiurile?



1.Ceai gastric: flori de coada-soricelului, flori de galbenele, flori de musetel, radacina de odolean, menta, papadie.
2.Ceai hepatic: coaja de crusin, flori de coada-soricelului, frunze de mena, fructe de maces, matase de porumb, radacina de papadie, turita-mare, rostopasca, volbura, sunatoare.
Se beau doua-trei ceaiuri pe zi, dintre care unul dimineata pe stomacul gol.
3. Ceai depurativ: flori de soc, cicoare, papadie, trei-frati-patati.
4. Ceai diuretic: flori de albastrele, frunze de mesteacan, frunze de merisor, matase de porumb, radacina de osul-iepurelui, rizomi de pin, seminte de macese, coada-calului.
5. Ceai dietetic: frunze de afin, frunze de dud, frunze de nuc, teci de fasole, menta, papadie.
6. Ceai laxativ: coaja de crusin, frunze de roinita, volbura.
7. Ceai antiasmatic: flori de coada-soricelului, frunze si flori de paducel, frunze de podbal, frunze de salvie, cimbrisor-de-cimp, isop, talpa gistei, unguras.
8. Ceai antireumatic: frunze de frasin, frunze de mesteacan, flori de soc, fructe de ienupar, teci de fasole, coaja de salcie, coada-calului.
9. Ceai pentru cardiaci: flori de tei, frunze si flori de paducel, radacina de odolean, talpa-gastei, menta.
Ceai antidiareic: coaja de stejar, frunze de nuc, radacina de cerentel, coada-racului, rachitan, turita-mare, cimbrisor-de-cimp, menta.
10. Ceai sedativ: flori de tei, radacina de odolean, capsule de mac, conuri de hamei, sovarv, talpa-gastei.
11. Ceai aperitiv: radacina de ghintura, rizomi de obligeana, schinel, tintaura, pelin, macese, coriandru.
12. Ceai anticolici: flori de coada-soricelului, flori de musetel, frunze de roinita, frunze de menta, sunatoare, talpa-gistei, capsule de mac, fenicul.

Ada Sinziana

luni, 19 mai 2014

Sirop din muguri de brad

sirop din muguri de brad_ (1)Siropul din muguri de brad este in primul rand, un remediu natural pentru tuse,
prin administrarea sa grabindu-se vindecarea afectiunilor respiratorii acute.
Este apoi, un excelent indulcitor pentru ceaiuri, fiind recomandat si copiilor.
Are un bogat continut in vitamina C, fiind recomandat in tratarea asteniilor
si a starilor de stres. Diluat cu apa minerala, poate fi o excelenta bautura tonica
si racoritoare, pentru o zi calduroasa de vara.
Mugurii de brad se culeg la inceputul lunii iunie, din zone montane nepoluate (preferabil). Mugurii trebuie sa fie foarte tineri, moi, de un verde deschis si cu dimensiuni cuprinse intre 3 si 4 cm.

Ingrediente 
  • 1 kg muguri de brad
  • 1 litru apa
  • 1 kg zahar
  • 2-3 linguri suc de lamaie
Mod de preparare 
  • Mugurii de brad se curata de codite si se spala foarte bine in mai multe ape. preparare sirop din muguri de brad_
  • Se pun intr-un vas si se acopera cu apa. Se lasa la fiert timp de 1 ora.
  • Vasul se acopera si se lasa sa se raceasca bine, apoi se strecoara lichidul.
  • Mugurii se arunca, iar lichidul ramas se masoara si se pune la fiert din nou, impreuna cu zaharul si sucul de lamaie proaspat stors.
  • Cantitatile recomandate sunt de 1 kg de zahar, la 1 litru de lichid. 
  • Siropul se fierbe aprox. o ora sau pana cand se obtine o consistenta legata, ca la dulceata, si o culoare maroniu – roscata.
  • Siropul de brad se toarna fierbinte in sticle spalate si sterilizate inainte.
  • Sticlele se acopera cu dopuri etans, iar cand se racesc, se depoziteaza la rece.
 
 
 Siropul din muguri de brad se poate prepara si la rece
  • Mugurii de brad se pun intr-un borcan de sticla,
    in straturi alternante cu zahar (miere).
    Ultimul strat sa fie de zahar (miere).
  • Borcanul se inchide ermetic si se pastreaza in loc intunecat si rece,
    amestecand din cand in cand in el, timp de o luna.
  • Dupa o perioada va incepe sa se formeze siropul deschis la culoare.
  • Cand se formeaza destul sirop si se topeste tot zaharul, siropul se scurge, se trece printr-un tifon si se toarna in sticle sau borcane mai micute. Acestea se inchid etans, apoi se depoziteaza in loc racoros.
sirop din muguri de brad la rece_
  • Siropul din muguri de brad pe care l-am preparat la rece, l-am depozitat in borcane micute, pe care le-am pastrat la frigider.
  • Din cele doua borcane de 800 grame cu muguri de brad si straturi de zahar am obtinut 200 ml sirop pur de brad.
  • In acelasi timp am pus la macerat si muguri de brad in miere. Din aceste borcane am obtinut ceva mai mult sirop. Pe acesta insa, l-am consumat primul, pentru ca a avut tendinte de a fermenta. Probabil am gresit undeva…
  • Siropul pregatit cu zahar a trecut cu succes testul timpului. Astfel ca, suntem deja in ianuarie, au trecut aproape 6 luni, iar siropul si-a pastrat claritatea, mirosul si, cu siguranta, proprietatile.
    Iata si cum arata:
sirop din muguri de brad preparat la rece_


sursa
 

miercuri, 14 mai 2014

Florile de salcam

Salcamul te imbata cu mirosul lui. Cand innebunesc salcamii este cel mai bun moment pentru a le culege florile si pentru a le folosi cu succes in tratamentele naturiste ale afectiunilor digestive si respiratorii, dar si pentru durerile de cap de origine necunoscuta. Florile se folosesc sub forma de pulbere, tinctura sau vin de salcam. Iata cateva tratamente cu flori de salcam.
Florile de salcam sunt un bun adjuvant in curele de slabire. Contin glucozide flavonice, robinina (fitotoxine), acaciina, ulei volatil si au proprietati expectorante, antispastice si analgezice
In tratamentele naturiste se folosesc atat florile de salcam romanesc clasic, cat si cele de salcam japonez, care este plantat in scop ornamental. Diferenta dintre cele doua tipuri de salcam consta in faptul ca salcamul japonez are frunze mai mici si nu are tepi. Salcamul japonez este planta cea mai bogata in rutozid sau vitamina P naturala. Vitamina P naturala este recomandata in caz de hemoragii, caci mareste rezistenta vaselor capilare, scazandu-le permeabilitatea.
Tratamente cu flori de salcam pentru boli ale aparatului digestiv (gastrite, ulcer gastric, colici si stari spastice ale aparatului digestiv, diaree, constipatie)

Pentru bolile aparatului digestiv poti folosi flori de salcam romanesc. Infuzeaza intr-o cana de apa fierbinte, timp de 30 de minute, 2 linguri de flori de slacam uscate si usor maruntite. Strecoara si bea cate trei cani pe zi, indulcite cu zahar sau miere. Poti lua si catea 30 de picaturi de tinctura de flori de salcam de 2-3 ori pe zi, intr-o cana cu ceai de galbenele sau cate trei linguri de vin de salcam, dupa masa, de doua ori pe zi. Se poate face si o cura de o luna cu pulbere din flori de salcam, cate un varf de lingurita de 4-6 ori pe zi. Cura cu flori de salcam pentru gastrita si ulcer se poate repeta de mai multe ori pe an.
Florile de salcam induc o stare de calm si revigoreaza organismul. Siropul se face din flori proaspat culese si este un remediu excelent pentru afectiuni produse de stres.
Ingrediente sirop de flori de salcam: un kg flori de salcam, un litru de apa, un kg de zahar si o lamaie.
Cum se prepara siropul de flori de salcam
Spala florile de salcam, scurge-le de apa si pune-le la fiert intr-un vas cu apa clocotita. Dupa un sfert de ora, strecoara-le printr-o sita deasa, pasandu-le usor. Pune-le apoi la fiert cu zaharul si zeama de lamaie.
Lasa pe foc pana cand siropul capata consistenta unei smantani subtiri.
Dupa ce este gata pune siropul fierbinte in sticle, sub un prosop gros, pana a doua zi.
Siropul de salcam se poate servi cu apa minerala si gheata.
Tratamente cu flori de salcam pentru boli ale aparatului respirator (faringite, laringite, traheite, bronsite, astm bronşic, pneumonii)
Bea cate trei cani de infuzie de salcam romanesc, dupa reteta indicata mai sus. Tot pentru afectiunile aparatului respirator poti lua si cate 30 de picaturi de tinctura de salcam, de trei ori pe zi, intr-o cana de ceai de tei sau cate 3 linguri de vin de salcam de doua ori pe zi, dupa masa.
Tratamente cu flori de salcam pentru artroza, gonartroza si spondiloza
Tratamentele cu flori de salcam pentru artroza, gonartroz si spondiloza sa fac timp de 5 zile in faza acuta a bolii, 8-10 zile pentru afectiuni subacute sau 30 de zile pentru o afectiune cronica.
Se beau cate trei cani de infuzie de salcam pe zi. Tinctura se administreaza in doze de 30 de picaturi, de trei ori pe zi, intr-o cana de ceai de salcie sau se iau cate 3 linguri de vin de salcam de doua ori pe zi, dupa masa.

Tratamente cu flori de salcam pentru migrene
Pentru migrene de origine necunoscuta bea cate trei cani de infuzie de flori de salcam zilnic, iar la nevoie poti lua si doua linguri de vin de salcam. Cei care au durei de cap pe fond de oboseala psihica, pot face o cura de 4 saptamni cu infuzie de salcam si tei, in cantitati egale.
Flori de salcam in cura de slabire
Daca tii regim, il poti eficientiza consumand zilnic preparate pe baza de flori de salcam. Ia cate o lingurita de pulbere de flori de salcam de doua ori pe zi dupa masa sau bea cate o infuzie de salcam. Ca sa observi rezultatele trebuie sa tii regim cel putin o luna.
Tratament cu flori si frunze de salcam pentru candidoza
Pentru candidoza vaginala se fac spalaturi cu o infuzie concentrata, facuta din trei linguri de planta la o cana de apa. Pentru a obtine rezultate bune, irigariile se fac dimineata, iar infuzia de salcam se tine in vagin minimum 7 minute. Infuzia de salcam poate fi folosita zilnic pentru spalaturi vaginale, caci nu distruge flora si are efecte antimicotice puternice.
Poti face si bai de sezut, cel putin 10 zile cu 10 litri de apa calda in care pui 30 de picaturi de tinctura de salcam.
Pentru hemoragii provocate de fragilitatea capilara, accidente vasculare, afectiuni oftalmice (hemoragii retiniene, retinopatii vasculare, edeme palpebrale, keratoconjunctivita), boli infectioase insotite de cresterea permeabilitatii capilare si nefrite – se beau cate trei cani pe zi de infuzie de flori de salcam japonez sau se iau cate 30 de picaturi de tinctura de salcam japonez intr-o cana de ceai de ginkgo biloba sau saschiu sau se iau cate trei linguri de vin de salcam japonez de doua ori pe zi, dupa masa.
Pentru hemoptizii se face acelasi tratament cu infuzie sau cu vin de salcam japonez, iar tinctura de dizolva in ceai de tei, iar pentru insuficienta hepatica tinctura se dizolva in ceai de papadie.
Infuzia de salcam se face din flori de salcam uscate. Florile se culeg, se pun pe pe hartie in strat subtire si se lasa la uscat la soare, in spatii aerisite. Pulberea de flori de salcam se obtine prin rasnirea florilor de salcam uscate.
Tinctura de flori de salcam se obtine prin macerarea a 20 de grame de flori de salcam in 100 g de alcool. Se lasa florile de salcam la macerat timp de 10 zile, timp in care se agita flaconul in care au fost puse de mai multe ori pe zi. Dupa 10 zile se strecoara prin tifon si se pune tinctura intr-o sticluta la frigider alte sase zile. Fara a agita sticluta, dupa 6 zile tinctura de flori de salcam se toarna usor, ca sa nu treaca reziduurile depuse pe fund, in alta sticluta, cu dop picurator. Preparata dupa aceasta reteta, tinctura se pastreaza doi ani. Daca ti se pare prea complicat, poti cumpara tinctura de salcam din magazinele naturiste.

Vinul de salcam se prepara prin macerarea a 50 g de flori de salcam intr-un litru de vin alb, timp de 10 zile. Dupa 10 zile se strecoara si se mai lasa la decantat alte 6 zile. Se toarna apoi vinul de salcam intr-o alta sticla si se completeaza cu vin alb, pana la un litru. Vinul de salcam se pastreaza in stuclute de 200-250 ml. Daca este facut din vin de peste 11 grade, el poate fi pastrat la temperatura camerei un an.
Tratamente cu flori de salcam pentru afectiuni ale sistemului nervos
Florile de salcam linistesc, calmeaza si tonifica organismul, aflat in diferite stari nevrotice. Inhalarea parfumului florilor de salcam are efecte linistitoare asupra psihicului. Asa ca, pe inserat, fa o plimbare sub salcamii infloriti. Nu ezita nici sa pui buchete cu flori de salcam in camera. Profita de mirosul lor, caci salcamii se trec repede.
De asemenea, fa bai caldute cu flori de salcam. Te relaxeaza, indeparteaza anxietatea si te ajuta sa adormi mai usor.
Efecte benefice asupra psihicului are si apa de salcam. Pune intr-un litru de apa plata o mana de flori de salcam si lasa peste noapte, minimum opt ore. Strecoara si bea apa de salcam in locul apei normale.
Ingrediente lichior de flori de salcam
500 g de flori de salcam
un litru de alcool dublu rafinat
un kg zahar tos
un litru de lapte,
o lamaie
Pune intr-un borcan de 5 l alcoolul, laptele, zaharul, florile de salcam tocate si lamaia taiata felii subtiri.
Leaga borcanul si pune-l la rece.
Timp de 3 zile, amesteca cu o lingura de lemn.
Dupa patru saptamani, strecoara lichiorul de flori de salcam printr-un tifon. Pune lichiorul in sticle.
Valabilitatea lichiorului de flori de salcam este de ani de zile, mereu la fel de gustos.

Sursa: curademiere.ro

miercuri, 7 mai 2014

Ceaiul de rostopască



Rostopasca este reconoscută ca tratament în numeroase afecţiuni cu spectru larg. Se prepară o infuzie prin opărire (o jumătate de linguriţă de rostopască) şi se beau câte 2-3 căni cu ceai pe tot parcursul zilei, în înghiţituri mici. Mare atenţie însă, deoarece consumat excesiv, în doze mari, este toxic! O cantitate de peste 20 de grame ingerate produce o intoxicaţie severă, foarte periculoasă. Este de preferat să cereţi sfatul unui doctor cu privire la cantităţi înainte de a începe cura, tratamentul.

Intern
Ceaiul de rostopască combate bolile hepatice, afecţiunile biliare şi renale, are o foarte bună influenţă asupra metabolismului, curăţând sângele şi ficatul. Este un antibacterian puternic, un bun citostatic, antiinflamator puternic, antiseptic foarte puternic, antispasmodic puternic, antiviral puternic, herpetic, calmant bun, hipocolesteroliant bun, coleretic puternic, hipotensor, purgativ slab, tonic hepatic foarte puternic tonic cardiac, vermifug.
Tratează următoarele afecţiuni: icter, hepatită virală A, B, C, afecţiuni hepato-biliare, ciroza hepatică, tuse spasmodică, astm, catar bronşic, constipaţie, febră intermitentă, boli de splină, afecţiuni intestinale, angină pectorală, arteroscleroză cerebrală, arterocleroză, creşterea colesterolului, isterie, insomnie, psoriazis.

Extern
Ceaiul este folosit contra cancerului de piele, a bătăturilor, a verucilor şi a eczemelor care se vindecă mai greu. Este un bun antiinflamator ocular, antiinfecţios cu spectru larg, antipruriginos slab, antitumoral puternic, cicatrizant bun. Doar extern se poate folosi sucul proaspăt de rostopască, planta se spală şi se trece prin storcătorul electric.
Se foloseşte în tratamentul următoarelor afecţiuni sub formă de comprese, inflamaţii cronice ale ochilor, ulceraţii cronice ale ochilor, blefarite, negi, bătături, cheratită, fibrom uterin, cancer de piele, tumori, infecţii cronicizate ale pielii, ulcere ale pielii, infecţii genitale cu papiloma, candida, trichomonas.

Georgiana Nistor
Photo: Ceaiul de rostopască

Rostopasca este reconoscută ca tratament în numeroase afecţiuni cu spectru larg. Se prepară o infuzie prin opărire (o jumătate de linguriţă de rostopască) şi se beau câte 2-3 căni cu ceai pe tot parcursul zilei, în înghiţituri mici. Mare atenţie însă, deoarece consumat excesiv, în doze mari, este toxic! O cantitate de peste 20 de grame ingerate produce o intoxicaţie severă, foarte periculoasă. Este de preferat să cereţi sfatul unui doctor cu privire la cantităţi înainte de a începe cura, tratamentul. 

Intern
Ceaiul de rostopască combate bolile hepatice, afecţiunile biliare şi renale, are o foarte bună influenţă asupra metabolismului, curăţând sângele şi ficatul. Este un antibacterian puternic, un bun citostatic, antiinflamator puternic, antiseptic foarte puternic, antispasmodic puternic, antiviral puternic, herpetic, calmant bun, hipocolesteroliant bun, coleretic puternic, hipotensor, purgativ slab, tonic hepatic foarte puternic tonic cardiac, vermifug.
Tratează următoarele afecţiuni: icter, hepatită virală A, B, C, afecţiuni hepato-biliare, ciroza hepatică, tuse spasmodică, astm, catar bronşic, constipaţie, febră intermitentă, boli de splină, afecţiuni intestinale, angină pectorală, arteroscleroză cerebrală, arterocleroză, creşterea colesterolului, isterie, insomnie, psoriazis.

Extern
Ceaiul este folosit contra cancerului de piele, a bătăturilor, a verucilor şi a eczemelor care se vindecă mai greu. Este un bun antiinflamator ocular, antiinfecţios cu spectru larg, antipruriginos slab, antitumoral puternic, cicatrizant bun. Doar extern se poate folosi sucul proaspăt de rostopască, planta se spală şi se trece prin storcătorul electric.
Se foloseşte în tratamentul următoarelor afecţiuni sub formă de comprese, inflamaţii cronice ale ochilor, ulceraţii cronice ale ochilor, blefarite, negi, bătături, cheratită, fibrom uterin, cancer de piele, tumori, infecţii cronicizate ale pielii, ulcere ale pielii, infecţii genitale cu papiloma, candida, trichomonas.

Georgiana Nistor

Tinctura de telina


Articolul il gasiti aici

duminică, 4 mai 2014

Florile si semnificatia lor ascunsa


Dat fiind ca suntem in luna Mai , luna florilor sau Florar cum i se mai spune popular, acest articol este despre semnificatia  ascunsa a florilor .Florile reprezinta de multa vreme o sursa importanta de energie si inspiratie. Fiecare aspect al florii a fost folosit de vindecatori. Mirosurile, calitatile curative, culorile si intreaga imagistica a florilor servesc drept legatura cu anumite forte arhetipale din natura. Indiferent daca o persoana isi da seama sau nu, floarea aleasa are o puternica semnificatie simbolica. Aceasta semnificatie isi lasa amprenta asupra florii.
Suntem atrasi de acele flori care reflecta fortele arhetipale care se manifesta in viata noastra sau o influenteaza la un moment dat.Florile constituie  sursa unor vibratii energetice puternice. Ele influenteaza tot ce le inconjoara intr-o forma subtila si autentica, reflectand unele calitati sau trasaturi specifice si active ale oamenilor care sunt atrasi de ele. Toate plantele care infloresc indica o intelepciune ascunsa. Florile pe care le alegem sunt cele care reflecta cel mai bine aspectele ascunseale vietii noastre la un moment dat, cele mai importante aspecte pentru noi.
crinCei mai multi oameni stiu cate ceva despre calitatile curative ale florilor si plantelor. Exista si multe flori al caror miros se foloseste pentru a influenta anumite stari psihologice. Multe flori au fost asociate cu zei si zeite. “”Citirea” florii poate sa declanseze fluxul informatiilor semnificative , ea asternand o punte intre  constient si subconstient si facand ca impresiile sa iasa la suprafata. De exemplu crinul are un miros usor diafan si a fost asociat de multa vreme  cu relevarea aspectelor divine dintr- persoana. Tulpina sa lunga semnifica inaltarea spiritului. Frunzele care atarna reflecta smerenia  iar albul acestei flori inseamna puritate.
Anemona- glasul superior al adevarului
Angelica-lumina interioara si inspiratie
Begonia-echilibru integral
Caprifoiul-incredere tinereasca
Crinul-renastere, puritate
Crizantema -alchimie , vitalitate sporita
Floarea soarelui-Descoperirea soarelui interior
Gardenia- protejarea starii de bine interioara
Garoafa-iubire pentru sine si pentru viata, pasiune carnala
Galbenelele- longevitate si fidelitate
Gipsarita-modestie, frumusete blanda
Gura leului- aparare impotriva influentelor nedorite
Iasomia-respect de sine , transformare
Laleaua-incredere si reusita
Margareta-creativitate si forta interioara data de natura
Muscata -renasterea bucuriei in viata
Narcisa-intelegerea frumusetii interioare si a spiritului superior
Nu-ma-uita -amintirea vietilor anterioare impreuna cu lectiile lor si talentele mostenita
Orhideea-sexualitate
Piciorul cocosului-vindecare ,intelegere , directii noi
Stanjenelul-pace , speranta intr-o renastere
Trandafirul-frumusete , iubire, vindecarea inimii
Violeta-simplitate si modestie
Zambila -blandete si manifestarea feminitatii
laleleIn continuare va recomand un exercitu de clarsenzivitate florala.
1.Cereti unei persoane sa aduca o floare. Sfatuiti-o sa nu lase pe nimeni sa o atinga dupa ce a cules-o asigurandu-va ca pe ea se afla doar amprentele posesorului.
2. Faceti cateva exercitii de relaxare si stimulati chackrele mainilor.
3. Luati floarea si treceti usor mainile pste ea .Puteti sa o lipiti de obraz ca sa simtiti petalele.Mirositi-o .Observati culorile. Nu va grabiti.
4. Fiti atenti la ce simtiti in primul moment. Cum simtiti floarea? Moale? Puternica? Rigida?Masculina ?Feminina?
5. Observati caracteristicile florii. Are un miros puternic sau abia perceptibil?
Ce va spune aceasta in legatura cu persoana? Ce semnificatie are culoarea? Floarea are imperfectiuni? Crestaturi?
Calitatea si starea florii pot oferi indicii despre sanatatea celui care a adus-o sau despre un alt aspect al vietii sale. Observati ce anume se poate numara la floare: frunze, boboci, spini. Numerele asociate cu floarea vor reprezenta intotdeauna ceva din viata persoanei . De exemplu numarul  de boboci poate indica numarul pofesiilor sau  al mebrilor familiei. Numarul spinilor unui trandafir poate fi asociat cu numarul  de probleme de acum, sau din trecut. Daca persoana a rupt spinii acest lucru poate sa reflecte eforturile ei de a rezolva vechi probleme .

vineri, 2 mai 2014

Ce sunt orgonii?

Ce este orgonul? Este o energie naturala, care purifica, vindeca viata in toate aspectele ei, este o sursa de energie pozitiva. Relativ necunoscuta, folosirea orgonului este o modalitate naturala si ieftina pentru a contrabalansa efectele dezastruoase ale energiilor artificiale raspandite cu atata usurinta de om. Orgonul neutralizeaza efectele microundelor, ale radiatiilor electromagnetice, ale campurilor magnetice dizarmonioase, ale radiatiilor nucleare emise de centralele

Orgonul are capacitatea de a ne pune in acord, in rezonanta, cu sursa vietii. Orgonul, ca sursa a armoniei generale, indeparteaza gandurile intunecate si creeaza conditiile propice manifestarii celor pozitive, luminoase, bune. Multi dintre cei care spun ca au puteri paranormale relateaza adesea ca entitatile negative, demonii nu se simt deloc bine in preajma unui dispozitiv orgonic si dispar aproape instantaneu.

Cele mai multe folosiri ale orgonului sunt in domeniul neutralizarii efectelor microundelor (atat de la telefoanele mobile cat si de la celebrele "turnuri" si antene care emit microunde), dar si in domeniul restabilirii armoniei microclimatiului "deranjat" anterior prin mijloace de razboi climatic.

Energia orgonica este energia primordiala a vietii: este acea forta vitala fundamentala care este cunoscuta de cei care au un strans contact cu natura, este CHI (energia vitala) din traditia chineza, este PRANA din traditia hindusa. Numeroase aplicatii traditionale, stravechi folosesc orgonul: acupunctura, presopunctura, exercitiile traditionale chinezesti, posturile corporale (asana) si tehnicile de respiratie (pranayama) hinduse.

Reich a identificat stiintific proprietatile si caracteristicile energiei orgonice: umple spatiul de pretutindeni, este lipsit de masa, patrunde prin materie, vibreaza continuu, este observabila si masurabila. Orgonul are o mare afinitate pentru apa, si se acumuleaza usor in organismul uman prin alimente, apa, respiratie si prin piele. Orgonul are entropie negativa, adica tinde sa se acumuleze, si nu sa se disipe.

Atunci cand campul energetic (aura) unei persoane vine in contact cu cel al unui dispoztiv orgonic, cele doua campuri devin simultan mai intense producand un efect de multiplicare (si nu de simpla adunare) care este numit "aprindere". Reich a descoperit ca aceasta "incarcare" orgonica este benefica sistemelor vii (plante, animale, oameni): ajuta la intarirea sistemului imunitar, imbunatatirea circulatiei, incarca fiinta cu energie pozitiva si armonioasa.

Cercetarile au aratat ca dispozitivele orgonice stimuleaza sistemul nervos parasimpatic, induce relaxare si o senzatie de expansiune blanda. Acumulatorul orgonic concentreaza energia orgonica si ajuta corpul sa se ajute singur. Orgonul nu este deloc strain corpului uman. Orgonul din atmosfera este doar o alta forma a energiei orgonice prezenta in corp. De altfel, stiinta milenara yoga isi bazeaza o intreaga ramura pe exercitiile de respiratie constienta, in acest caz fiind acum evident ca se foloseste orgonul atmosferic.

Pentru comenzi intrati pe tagul Orgoni de la Etichete.