sâmbătă, 9 iulie 2011

Inţeleptul este fericit şi în iad, prostul suferă şi în rai.

Într-un mic orăşel trăia o femeie cu cei doi feciori ai ei.
Unul dintre feciori era negustor de umbrele iar celălalt îşi câştiga existenţa vânzând sandale.
Femeia era mai mereu tristă. Văzând-o mereu în această stare de tristeţe, un cunoscut a întrebat-o:
" - Ce te supără femeie? Ce necaz îţi chinuie sufletul?"
Femeia îi răspunse:
" - Vezi dumneata, acum plouă. Unul din feciorii mei trăieşte din vânzarea de sandale. Din cauza vremii afacerea lui are de suferit. Cum să nu fiu necăjită? "
Peste câteva zile soarele îşi făcu simţită prezenţa în micul orăşel dar mai puţin în inima femeii căci ea tot tristă şi abătută era. Nedumerit acum, omul o întrebă din nou:
" - Acum e soare, nu asta aşteptai? Feciorul tău are acum o afacere prosperă vânzând sandale, de ce eşti în continuare supărată?"
Femeia îi răspunse:
" - Vezi dumneata, celălalt fecior al meu vinde umbrele. Cine cumpără umbrele pe vremea asta însorită? Înţelegi acum de ce sunt tristă? "
" - Sunt şi mai nedumerit acum, răspunse omul. Din câte mi-ai vorbit despre feciorii tăi, eu înţeleg că tu ar trebui să fii mereu o mamă fericită. Când plouă, feciorul tău care vinde umbrele prosperă iar când e soare celălalt fecior al tău vinde sandale."
"În timp ce înţeleptul este fericit şi în iad, prostul suferă şi în rai."