Ceaiul de măceşe şi calităţile sale

Ceaiul de măceşe sau Rosa Canina este bogat în vitamina B1, B2, C, calciu, magneziu, fier, potasiu şi este recunoscut pentru efectele sale tonice şi vitaminizante. Fructele de măceş sunt baza ceaiului de măceş, ele asigurând o bună funcţionare a organelor interne.

Ceaiul de măceşe este recomandat de specialişti în combaterea şi prevenirea răcelii, datorită vitaminei C pe care o conţine, acesta întăreşte imunitatea şi scade febra. Ceaiul de măceşe poate fi pregătit din 5-10 fructe întregi, proaspete sau uscate sau 1-2 linguriţe de fructe uscate, fără seminţe (numai cojile roşii), la o cană cu apă clocotită (250 ml). Ceaiul de măceşe nu se fierbe mai mult de 3 minute, deoarece astfel îşi pierde conţinutul de vitamine, mai ales vitamina C.

Fructul este foarte des folosit, dar şi rădăcina are calităţile ei. De exemplu, remediul pentru vezica biliară şi rinichi. Se fierb, timp de 15 minute, 2 linguriţe de rădăcină în 500 ml apă. Ceaiul de măceşe diminuează unele suferinţe ale ficatului, stomacului şi rinichilor, precum şi unele stări de inflamaţie intestinală, menţin permeabilitatea şi fragilitatea vaselor capilare, reglând circulaţia sângelui. Această cură dă rezultate foarte bune şi în cazul acloolismului şi tabagismului.

În cazul în care preferaţi infuzia, aceasta se prepară din două linguri de măceşe pudră, care se adaugă în clipa când apa (500 ml) este caldă, după care se lasă la sedimentat timp de 15 minute. Mare atenţie însă, fierbeţi ceaiul doar în vase smălţuite, pentru că metalele descompun vitamina C.

Chiar şi bolile de inimă pot fi prevenite cu ajutorul ceaiului de măceşe. Băut zilnic, acesta previne crizele de angina pectorală şi infarct şi este de asemenea un bun vasodilaltator şi antiinflamator.

Poate fi folosit ca şi calmant. Înlocuieşte calmantele pentru afecţiuni ca şi migrenele, asteniile nervoase, oboseala cronică sau insomnia.

Este utilizat şi extern pentru afecţiuni ale pielii: plăgi, arsuri, iritaţii.

Georgiana Nistor