Cinci moduri simple de a detoxifia ganglionii limfatici | limfa

Oricine stie ca un stil de viata sedentar, fie ca si “cartof de canapea”, lucrator la birou sau operator de vehicul, nu duce la o buna sanatate. Daca cineva este ambitions, cu destul timp aceasta persoana va face exercitii si se va concentra asupra inimii, plamanilor si/sau muschilor.
Dar si sistemul limfatic are nevoie sa fie lucrat. Este sistemul de drenaj pentru toxinele celulare metabolice. Ganglionii limfatici ofera antigeni pentru purificarea fluidelor continand orice, de la alergeni la celule canceroase. Acest fluid este numit limfa. Exista mai multa limfa decat sange in corpul tau, dar nu exista nici o pompa pentru limfa.
Daca limfa nu se misca din micii ganglioni limfatici prin vasele acestora catre rinichi si ficat, se retrage ca o conducta de canalizare infundata. Ganglionii limfatici pot sa se infecteze si te trezesti cu “glande umflate”, un termen gresit. Ganglionii limfatici nu sunt glande.
Oricine mananca si bea alimente procesate si bauturi carbogazoase sau alcool si in acelasi timp duce o viata sedentara este blocat cu un sistem imunitar compromis datorita limfei care are nevoie sa fie drenata.

Cum punem limfa in miscare

Surprinzator, in aceasta era a hiper-exercitiilor, multi experti in sanatatea realizeaza importanta mersului pentru punerea in miscare a limfei. Iar acesta nu este mers de placere, ci mers alert. Mersul ar trebui facut in afara casei, in conditii cat se poate de naturale, cu copaci, iarba si aer proaspat in spatii deschise.
Mersul ar trebui sa ia circa 20 de minute sau mai mult. De patru ori pe saptamana ar fi un ritm destul de bun Incepeti pe cat de alert puteti merge, apoi treceti la mers fortat. Intrucat sunt multi ganglioni limfatici in partea superioara a corpului, axile, gat si umeri, miscarile bratelor ar trebui sa fie mai ample decat in mod obisnuit.
Acest lucru este deosebit de important pentru femeile care poarta sutiene si folosesc deodorante aplicate sub brat si care contin toxine. Acele toxine patrund in zonele largi ale ganglionilor limfatici din apropiere si aflate chiar sub piele.
Un alt aspect al mersului este ca reprezinta o activitate de purtarea a unei greutati. Gravitatia ajuta la punerea in miscare a limfei de fiecare data cand cineva paseste alert cu un usor salt de la pamant. Opririle bruste ale fiecarui pas cu toata greutatea creeaza fortari gravitationale suplimentare, care ajuta la miscarea limfei catre partea inferioara.
De aceea miscarile saltarete functioneaza foarte bine pentru punerea in miscare a limfei. O minitrambulina poate fi cumparata cu doar 150 de lei Este ca o trambulina in miniatura, circa 1,20 m diametru. Este foarte aproape de pamant, asa ca tot ce ai de facut este sa pasesti pe ea si sa topai in sus si in jos pentru 10-15 minute, in casa sau afara.
De fiecare data cand sari, sporesti atractia gravitationala asupra limfei. Capeti “G”-uri, impulsuri gravitationale de nivel scazut sau sporit similare celor resimtite la schimbari rapide ale vitezei masinii, sau celor din caruseluri/montaigne-russe(roller coaster). Cu mersul intens sau sariturile, “G”-urile sunt in aliniament vertical cu corpu si cu sistemul limfatic al acestuia.
Masajul care se concentreaza asupra umerilor, bratelor si gatului, poate si el sa fie folositor. Exista tehnici de masaj care se concentreaza asupra drenajului limfatic. Terapia de polaritate si ea are tehnici specifice pentru punerea in miscare a limfei.
Frectionarea uscata executata in mod viguros asupra bratelor, torsului si picioarelor este de asemenea recomandat pentru punerea in miscare a limfei. Miscarile de frectionare ar trebui sa fie facute dinspre gat si pulpa spre tors(trunchi).

Plante care ajuta si purifica limfa

Plantele si ceaiurile pot fi utilizate pentru a purifica limfa. Turita lipicioasa(Galium Aparine) este folosita in multe formule pentru limfa. Poate fi cumparata ca extract sau tinctura, sau ca un manunchi de plante pentru a-ti face singur ceaiuri sau tincturi. Indigofera este o alta planta potrivita pentru detoxifierea sistemului limfatic. Unii mai  recomanda si gentiana(Hydrastis canadiensis) si echinacea.
Bautul a cat mai multa apa curata este esential cu toate aceste recomandari.
Sursele pentru acest articol includ:
http://greenmedinfo.com
http://owen.curezone.com/healing/lymphrebounding.html
http://articles.herballegacy.com/the-dry-brushing-technique/
http://www.optimumhealthclinic.info
http://www.emedicinehealth.com/swollen_lymph_glands/article_em.htm
http://www.cancersalves.com/checklist/lymphatic_stimulation.html - limfa si detoxifierea sistemului limfatic

ANGHINAREA

LA CE ESTE BUNA PLANTA ANGHINAREA

Anghinarea este o planta mai rar cultivata. Se pare ca ea ar fi patruns in Europa undeva prin anii 1400, mai intai in Franta. La inceput, aceasta a fost folosita ca afrodisiac, cu toate ca expertii din ziua de astazi nu au confirmat ca anghinarea ar fi avut astfel de proprietati.

Utilizarile anghinarii

In prezent, aceasta planta este folosita pe scara larga in stiinta moderna. Dintre principalele sale utilizari se numara capacitatea sa de scadere a nivelului colesterolului, fapt care o face extrem de eficienta pentru cei care sufera de diabet. De asemnea, planta are un efect benefic ca stimulent al digestiei, usurand asimilarea alimentelor de catre organismul nostru. In plus, in afara de colesterol si acidul uric, si ureea scade in cantitate daca se consuma anghinare in mod frecvent.

Aceasta planta este recomandata si pentru cei care sufera de arteroscleroza, de balonare sau pentru cei care vor sa mai puna cateva kilograme. Pe langa aceste proprietati, anghinarea este indicata si pentru tratarea anemiei, a asteniei, dar si pentru unele deficiente ale ficatului. Se stie faptul ca planta intareste glandele hepatice. Pentru ca are in componenta o cantitate importanta de insulina, anghinarea permite scaderea glucozei din urina.

Nu in ultimul rand, planta are o utilitate deosebita si in industria alimentara, in special pentru prepararea salatelor, a supelor, dar si a diferitelor paste si tocaturi.

Mai jos vom vedea cum exact actioneaza anghinarea pentru tratarea afectiunilor.

In cazul arterosclerozei, aveti nevoie de 50 de grame de frunze din aceasta planta, pe care le puneti intr-o jumatate de litru de apa, pe care o puneti la fiert pentru jumatate de ora. La sfarsit, strecurati lichidul si beti cate o cana din compozitie inainte de fiecare masa. Principalul scop al decoctului este cresterea diurezei.

Pentru tratarea albuminuriei renale, tocati 25 de grame de frunze de anghinare si fierbeti-le in 500 de mililitri de apa, pentru un sfert de ora. Strecurati lichidul si beti-l dimineata, la pranz si seara, inaintea fiecarei mese.

Artrita se poate trata prin fierberea a 50 de grame de radacini de anghinare intr-un litru de apa. Nu aveti nevoie decat de un pahar inaintea fiecarei mese, iar cura este bine sa se tina pentru cel putin 30 de zile. Alternativ, puteti folosi 100 de grame de radacini din aceasta planta, pe care le fierbeti in 600 de mililitri de apa pentru jumatate de ora. Dupa strecurare, beti in fiecare dimineata, fara sa fi mancat ceva, un pahar din acest lichid. Dupa aceea, puteti sa mai consumati o cana inainte de masa de seara. Eventual, o alta cana este recomandata inainte de masa de pranz.

In cazul in care suferiti de litiaza biliara, aveti nevoie sa tocati 300 de grame de frunze de anghinare, pe care le veti pune intr-un litru si jumatate de apa. Perioada de macerare necesara este de minim trei ore. La fel ca si in cazul celorlalte afectiuni, veti bea cate un pahar din aceasta compozitie inainte de fiecare masa.

Diabetul poate fi tratat prin realizarea si consumarea unei solutii facute din 50 de grame de frunze de anghinare, fierte in 750 de mililitri de apa, pentru un sfert de ora. Trebuie sa beti doua cani pe zi: una dupa masa de dimineata si una seara, inainte de culcare. Pentru indulcirea preapratului, puteti folosi putina lamaie.

Pentru ciroza hepatica trebuie sa tocati foarte marunt 100 de grame de anghinare si sa le lasati la macerat vreme de 14 zile, in 200 de mililitri de alcool de 80 de grade. Folositi 20 de picaturi din aceasta solutie, pusa pe putin zahar, inainte de cele trei mese zilnic. Ar fi bine sa tineti o cura si sa nu consumati prea multa carne in aceasta perioada. In schimb, iaurturile si branzeturile de toate felurile, cat si fructele si legumele, sunt cele mai indicate.

Pentru cei care au tensiune ridicata, se poate folosi un preparat pe baza de anghinare. Fierbeti 15 grame de frunze din aceasta planta in jumatate de litru de apa. Durata infuziei trebuie sa fie in jur de jumatate de ora. Dupa aceea, veti bea cate o cana inainte de fiecare masa. Cel mai bine este sa faceti infuzia dimineata si sa o tineti calda, pentru a o putea consuma si la pranz si seara.

Ce mai este de retinut este faptul ca sucul de anghinare scade colesterolul si metabolismul ureei.

Care sunt contraindicatiile anghinarii?

Aceasta planta nu este recomandata tinerelor mame, intrucat se stie faptul ca anghinarea afecteaza calitatea laptelui acestora.

Pentru uzul extern, anghinarea este foarte benefica pentru tenul mai gras. In acest sens, ea se amesteca cu miere si se pune pe fata folosindu-se un tifon. Timpul necesar pentru ca planta sa actioneze este e minimum 20 de minute. La sfarsit, va veti clati fata cu apa, iar efectele vor fi vizibile in cel mai scurt timp.

BUSUIOCUL - plantă magică și vindecătoare -

BUSUIOCUL

- plantă magică și vindecătoare -

Busuiocul este o plantă originară din India, cunoscută și folosită încă în urmă cu 3 milenii, și care s-a bucurat de o răspândire rapidă în toată lumea. La indieni, se spune despre busuioc că este planta lui Krishna și a lui Vishnu, iar bunii hinduși nu se culcă fără o rămurică de busuioc pusă pe piept, menită să-i ducă în timpul somnului pe tărâmurile paradisiace. La romani și mai târziu la italieni, busuiocul era considerat iarba dragostei și a fertilității, înflorirea lui fiind celebrată prin serbări și ritualuri. La greci și în aproape toate țările creștine, busuiocul are aproape aceleași semnificații ca și în India, fiind considerat plantă sacră. Agheasma se face cu ajutorul busuiocului, și tot cu un buchet de busuioc se împrăștie apa sfântă, pentru alungarea Necuratului ori pentru sfințirea locurilor. De asemenea, busuiocul se pune la icoane, pentru a atrage protecția divină asupra casei și ocupanților săi. Dar dincolo de dimensiunea spirituală și magică, busuiocul mai are o calitate importantă - aceea de plantă vindecătoare. Să precizăm, în primul rând, că frunzele acestei plante sunt un excepțional tonic pentru sistemul nervos, contribuind la întărirea memoriei.

La noi în țară, busuiocul este exclusiv o plantă de cultură. Semințele se plantează în ghivece de Dragobete (24 februarie), și se țin la fereastră până de Sf. Gheorghe (23 aprilie), când se transplantează în grădină. Recoltarea lui începe la sfârșitul lui iunie și continuă până toamna târziu, când cade prima brumă. Se taie doar vârfurile înflorite de busuioc (fără partea lemnoasă), de mai multe ori pe timpul verii. După fiecare tăiere, planta dă și mai mulți lujeri, care la rândul lor vor înflori. După culegere, vârfurile de busuioc se usucă într-un strat cu o grosime de maximum 2 cm, până când tulpinile și frunzele devin ușor casante. Depozitarea se face în pungi de hârtie sau în săculețe de pânză, în locuri întunecoase, uscate și răcoroase.

Preparate din busuioc

Pulberea. Se obține prin măcinarea cu râșnița a inflorescențelor de busuioc uscate. O linguriță rasă de pulbere (cca 1,5 g) se ține câteva minute sub limbă, după care se înghite cu apă. Se ia pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi.

Infuzia fierbinte. Se folosește în terapia naturală (deși nu are bogăția de principii active a infuziei combinate) pentru efectele antispastice, element foarte important în tratarea unor tulburări digestive și a unor afecțiuni respiratorii (bronșită, tuse convulsivă, viroze respiratorii). Se prepară simplu, prin opărirea unei lingurițe de tulpini înflorite și mărunțite cu o cană de apă clocotită, după care se lasă un sfert de oră să se infuzeze și se filtrează. Se bea fierbinte, așa încât efectul antispastic, hipertermiant și relaxant să fie maxim.

Infuzia combinată. Combină extracția la rece cu infuzia fierbinte, ajutând la conservarea principiilor active. Se prepară astfel: 2-3 lingurițe de flori și frunze de busuioc mărunțite se lasă la înmuiat în ½ cană apă, de seara până dimineața, când se filtrează; maceratul se pune deoparte, iar pulberea rămasă se opărește cu încă o ½ cană de apă fierbinte 20 de minute, după care se filtrează; se combină cele două extracte; se beau 3 căni/zi, cu un sfert de oră înainte de mese.

Tinctura. Se umple pe jumătate un borcan cu pulbere de iarbă de busuioc, completându-se restul cu alcool de 50°. Se închide ermetic și se lasă la macerat 8 zile, după care tinctura se filtrează prin tifon, și se păstrează în sticluțe mici, închise la culoare.

Uleiul volatil. Termeni sinonimi pentru uleiul volatil sunt ulei eteric, ulei aromatic sau ulei esențial. Este un preparat ce se obține doar prin procedee industriale și se găsește în magazinele și în farmaciile naturiste. Se va folosi doar uleiul de busuioc pe care este specificat „uz intern”. Se administrează câte 3 picături dizolvate într-o linguriță de miere sau puse într-o lingură de apă, de 2-4 ori pe zi, în cure de 5-14 zile. La copiii între 8 și 12 ani, doza se înjumătățește, iar la cei între 5 și 8 ani, se administrează o singură picătură, de 2 ori/zi.

Băile terapeutice. Două mâini de busuioc se lasă la înmuiat într-o oală cu 3-5 litri de apă călduță, timp de 12 ore (de dimineața până seara), după care se filtrează. Maceratul obținut se pune deoparte, iar planta rămasă se mai opărește 1 un litru de apă, se lasă la infuzat 15 minute, apoi se filtrează. Se toarnă ambele preparate în cada de baie, peste apa fierbinte. Băile cu busuioc durează 20-30 minute, având efecte tonice fizice și psihice, ajutând organismul să lupte împotriva infecțiilor și ferindu-ne în mod special de bolile asociate cu frigul sau cu umezeala.

Boli prevenite cu ajutorul busuiocului

Toxiinfecție alimentară - punerea unei singure picături de ulei de busuioc într-un litru de apă, care se bea pe parcursul unei zile, ne pune la adăpost de multe infecții cu bacterii luate din alimente. Mai ales în timpul sezonului cald, acestea produc toxiinfecții alimentare, traduse prin simptome cum ar fi vomă, diaree puternică, febră. Și condimentarea cu busuioc a mâncărurilor este recomandată, mai ales în timpul verii, deoarece substanțele volatile din busuioc păstrează alimentele nealterate mai mult timp și ne feresc de infecțiile tubului digestiv.

Ateroscleroză - unul din secretele efectelor benefice ale bucătăriei mediteraneene asupra aparatului cardiovascular este chiar busuiocul. Alături de oregano, este principalul condiment folosit în aromatizarea sosurilor pentru paste, a salatelor, a multor tipuri de pizza. Substanțele antioxidante conținute previn formarea plăcilor de aterom și mențin elasticitatea vaselor sanguine.

Infarct - administrarea zilnică de busuioc ca plantă medicinală sau ca mirodenie în mâncare, previne infarctul. Busuiocul nu doar protejează arterele coronare de depunerile de colesterol, dar ajută și la ținerea sub control a tensiunii arteriale și are o complexă acțiune la nivelul sistemului nervos central, protejând întregul sistem cardiovascular de efectele stresului.

Astm bronșic - ca aliment, în salate, în sosuri ori în supe, busuiocul protejează aparatul respirator de apariția reacțiilor alergice, împiedică recidiva infecțiilor bronhio-pulmonare, protejează căile respiratorii de procesele inflamatorii ce duc la apariția astmului.

Iradiere - două principii active din busuioc, orientina și vicenina (flavonoide hidrosolubile), protejează celulele organismului în fața acțiunii mutagene a radiațiilor ultraviolete, a radiațiilor beta și gamma. Ca atare, pe timpul verii, când suntem mai vulnerabili la radiațiile solare, dar și când suntem expuși la radiații din alte surse, administrarea zilnică a busuiocului e foarte utilă pentru prevenirea mutațiilor celulelor, a proceselor de malignizare. Se ia pulbere de busuioc, câte 4-8 g/zi, în cure de 30 de zile.

Infecția cu papilomavirusuri cancerigene - un studiu publicat în Journal of Phytomedicine în 2004 arată că animalele de experiență infectate cu tulpini de papilomavirusuri cu potențial cancerigen ridicat și tratate cu frunze de busuioc au avut o rată mult mai mică de apariție a formațiunilor tumorale, față de lotul martor.

Tratamente interne

Stres psihic intens, tulburări neurovegetative - se țin cure de câte 20 de zile, timp în care se administrează câte  ½ - 1 litru infuzie de busuioc combinată/zi. Mai multe observații făcute de medicii care au administrat busuioc pacienților cu acest gen de tulburări conduc la concluzia că această plantă produce imunizare la stres. Mecanismele prin care busuiocul ne protejează corpul și psihicul de efectele nefaste ale tensiunilor emoționale încă nu sunt cunoscute. Cercetătorii susțin că principiile active din busuioc ajută la o mai bună oxigenare celulară, ceea ce permite organismului și în special sistemului nervos central să se adapteze la condițiile de stres. Observațiile clinice arată însă că, la mulți pacienți, busuiocul induce o stare de optimism, care nu poate fi explicată doar prin simpla oxigenare.

Sindromul oboselii cronice - se amestecă 4 linguri de pulbere fin măcinată de busuioc cu 12 linguri de miere și 4 linguri de polen proaspăt. Se administrează zilnic câte 4-6 lingurițe de amestec, în cure de 10 zile, urmate de alte 5 de pauză, după care tratamentul se poate relua. Este un remediu cu efecte complexe, care tonifică sistemul nervos, are acțiune antidepresivă, ajută la relaxarea și refacerea rapidă din punct de vedere psihomental.

Eforturi mentale prelungite - se bea o cană de infuzie combinată de busuioc, în doză unică. După administrare, se face o pauză de 5-10 minute, după care munca intelectuală poate fi reluată. Infuzia combinată de busuioc este un remediu care îmbunătățește rapid circulația cerebrală, favorizează menținerea trează a atenției pe perioade îndelungate de timp și alungă oboseala. Un alt remediu cu efecte foarte bune în acest sens este infuzia combinată din busuioc și mentă. Menta din acest amestec adaugă și o îmbunătățire a clarității mentale.

Adjuvant în depresie, nevroze - se recomandă amestecul, în proporții egale, de pulberi de busuioc și de sunătoare, din care se ia câte o linguriță, de 5 ori/zi. Tratamentul se face 8 săptămâni, urmate de altele 2 de pauză, după care se reia. Terapeuții care au aplicat tratamentul cu busuioc susțin că administrarea acestei plante îndepărtează anxietatea și pesimismul, stabilizează emoțiile, facilitează exprimarea sentimentelor și a individualității în general. Combinația busuioc + sunătoare este foarte utilă contra stărilor de depresie, astenie și melancolie.

Dureri de cap - se administrează o linguriță de pulbere de busuioc, în care se pune o picătură de ulei esențial din aceeași plantă. Este un remediu recomandat în durerile de cap care apar din cauza oboselii, a hipotensiunii, precum și în migrenele biliare sau asociate cu constipația. Busuiocul elimina durerile de cap prin efectul de îmbunătățire a circulației cerebrale, prin deblocarea colecistului și a tranzitului intestinal.

Viroze respiratorii, gripă - se bea infuzie fierbinte de busuioc, câte 3 căni pe zi, în fiecare cană de preparat adăugându-se și 2 picături ulei volatil de busuioc. Un studiu făcut în Taiwan arată că mai mulți compuși din busuioc au efecte antivirale puternice, mai ales asupra adenovirusurilor. Tratamentul cu busuioc previne complicațiile gripei, reduce stările de disconfort (dureri de cap, tuse) din timpul bolii.

Bronșită cronică și acută, accese de tuse - se recomandă combinația de ulei volatil de busuioc și de mentă, în proporția 1:1. Din acest amestec, se iau câte 3 picături, de 4-6 ori/zi, în cure de 7-21 zile. Uleiul volatil de busuioc are efect antispastic asupra căilor respiratorii, anihilează multe din bacteriile și virusurile ce produc bronșita, grăbește vindecarea și reduce simptomele neplăcute ale bolii. Administrarea acestui amestec previne crizele de sufocare și astmul.

Rinită cronică, sinuzită - se recomandă câte o linguriță de pulbere de busuioc, în care se pune o picătură de ulei esențial din aceeași plantă, administrată de 3-4 ori pe zi. Se face o cură de 14 zile, timp în care principiile active ale plantei vor ajuta la decongestionarea căilor respiratorii, la eliminarea infecțiilor bacteriene și la recăpătarea simțului olfactiv. Observațiile arată că după curele cu busuioc mulți pacienți și-au recăpătat mirosul pierdut din cauza bolii.

Artrită reumatoidă - se face o cură cu infuzie combinată de busuioc, câte 1 litru/zi, în cure de 45 de zile. Flavonoidele și anumiți compuși volatili (cum ar fi eugenolul) din busuioc au efecte antiinflamatoare articulare puternice, reducând durerea și rigiditatea articulară.

Vomă, stări de greață - se ia câte ½ linguriță de pulbere de busuioc, de 4-6 ori/zi. Este un tratament simplu, care de cele mai multe ori elimina stările de greață. Uleiul volatil din plantă acționează la nivelul papilelor gustative și al sistemului nervos central, favorizând și secreția de salivă și sucuri gastrice, eliminând inapetența, dispepsia și flatulența. Ca atare, e un tratament foarte util și contra indigestiei, balonării și colicilor abdominale. În cazul colicilor, se recomandă mai ales infuzia fierbinte de busuioc, cu un foarte bun efect antispastic digestiv.

Infecție cu giardia - se administrează ulei volatil de busuioc, din care se iau câte 3 picături puse pe o bucățică de pâine, de 3 ori/zi, înainte de mesele principale. Cura durează 21 de zile, după care se fac teste coprologice și, dacă mai e cazul, tratamentul se reia după 10 zile.

Toxiinfecție alimentară, diaree - se administrează câte o linguriță pulbere de busuioc, în care se pun 1-3 picături de ulei esențial din aceeași plantă, de 3-4 ori/zi până la vindecare. Acest tratament distruge toate bacteriile ce produc aceste afecțiuni, între care: Listeria monocytogenes, Staphylococcus aureus, Escherichia coli, Yersinia enterocolitica.

Adjuvant în dizenterie - într-o cană de infuzie combinată de busuioc se pun 4-5 picături de ulei volatil. Se administrează 4 asemenea doze/zi, în cure de 10 zile. Busuiocul are un puternic efect antibiotic, distrugând un spectru foarte larg de bacterii nocive pentru tubul digestiv.

Cistită - se beau câte 3 căni/zi de infuzie combinată de busuioc dimineața, la prânz și seara, în care se pun câte 3 picături din uleiul volatil de busuioc. Tratamentul se face 7-14 zile și are efecte antibiotice, antimicotice și antivirale puternice. Busuiocul stimulează și diureza, reduce inflamația la nivelul căilor urinare, previne complicațiile infecțiilor reno-urinare.

Pietre la rinichi - se prepară un suc din frunze de busuioc, îndoit cu apă și îndulcit cu miere. Un pahar pe zi, luat regulat timp de până la 6 luni, va elimina pietrele prin tractul urinar.

Infecții cu bacterii rezistente la antibiotice - uleiul volatil din busuioc este una din substanțele cu cel mai larg efect antibiotic, fiind eficient atât contra bacteriilor gram-pozitive, cât și a celor gram-negative. Tratamentul cu ulei de busuioc, spre deosebire de cel cu antibiotice clasice, nu favorizează apariția micozelor (din contră, are efect antifungic) și nu slăbește sistemul imunitar. Ca atare, în cazul în care antibioticele de sinteză nu dau rezultate, se recomandă o cură cu ulei volatil de busuioc, din care se iau 2-4 picături, de 4 ori/zi, timp de 14 zile.

Diabet - pentru vindecarea pe cale naturală a acestei boli, medicina ayurvedică folosește o pudră obținută din rădăcini uscate și măcinate de busuioc. O linguriță plină din această pudră se ține peste noapte într-un pahar cu apă și se bea în fiecare dimineață. Cura, bineînțeles, trebuie însoțită de un regim alimentar adecvat, adică strict vegetarian și cu hrana cât mai puțin preparată termic.

Tratamente externe

Eczeme infecțioase - se pun comprese cu tinctură de busuioc pe zonele afectate, timp de 1-2 ore zilnic. Busuiocul are efect antibiotic și antifungic foarte puternic, eliminând infecțiile.

Coșmaruri, tulburări de somn - dacă la români există tradiția de a dormi cu busuioc sub pernă pentru a-ți afla ursitul, la triburile din nordul Africii ramurile de busuioc se pun sub pernă și la capul patului pentru a aduce vise frumoase și a face somnul odihnitor. Etnologii care au cules date despre această procedură terapeutică tradițională spun că metoda funcționează fără greș.

Crampe menstruale - se umezește un tifon cu infuzie combinată de busuioc. Compresa se aplică pe zona abdominală inferioară, deasupra punându-se o sticlă cu apă cât de caldă puteți suporta. Aplicația se face timp de 30 de minute (schimbând eventual sticla cu apă caldă, pentru a menține temperatura ridicată). Efectele antispastice și calmante ale durerii sunt prompte.

Cistite recidivante, bronșită cronică - se fac băi complete, adăugându-se în cadă 2 litri de infuzie combinată și 10 picături de ulei volatil de busuioc. Tratamentul are efecte hipertermiante (crește temperatura corpului, ceea ce permite combaterea eficientă a infecțiilor bacteriene), antibiotice și tonice generale.

Busuiocul și frumusețea

Ten seboreic - se șterge seara tenul cu infuzie combinată de busuioc, apoi se pune o compresă cu aceeași infuzie, pe obraji și frunte. Tratamentul împiedică infectarea porilor, anihilează bacteriile care contribuie la agravarea acneei și curăță eficient tenul.

Adjuvant contra căderii părului - în ¼ cană de infuzie de busuioc se pun 1-2 picături ulei volatil din aceeași plantă. Cu preparatul obținut se masează scalpul zilnic. Este un tratament care activează circulația la nivelul foliculilor piloși și elimină și micozele de la nivelul pielii capului.

Busuiocul ca aliment

În bucătăria mediteraneană, busuiocul este un condiment foarte apreciat. Proaspăt sau uscat, se pune în supe, în sosurile de tomate și în sosurile albe, cu care se mănâncă pastele, pizza și unele salate. De asemenea, busuiocul este foarte apreciat în bucătăria asiatică, ca aromatizant în salatele de fructe, în compoturi și chiar în dulcețuri. Adăugat în salate, busuiocul se combină cu frunze de pătrunjel sau de mentă, cu roșii tăiate mărunt și cu frunze de salată verde. În Nordul Africii și în Orientul Mijlociu se prepară o băutură energizantă, punând într-o sticlă 1 litru de apă, 4 linguri de miere și 1-2 rămurele uscate de busuioc. Se lasă totul să macereze timp de 12 ore, după care preparatul obținut se filtrează și se bea în mai multe reprize.

Sfat: Adăugați busuiocul doar în momentul în care mâncarea este gata, altfel își va pierde aroma.

Sursa: http://www.formula-as.ro/2009/879/medicina-naturii-44/busuiocul-11406

Spanac cu orez şi ouă

• 1 kg spanac proaspăt
  
• 1 ceapă mică
• 2-3 linguri ulei
• 100 g orez
• 300 ml supă de legume
• 1 ardei gras verde
• 150 ml suc de roşii
• 30 g unt
• 4 ouă
• sare, piper

Preparare

1. Spanacul se curăţă, se spală, se opăreşte în apă cu sare şi se lasă la scurs într-o strecurătoare. Orezul se curăţă de impurităţi şi se spală în apă rece.
2. Ceapa tocată se căleşte uşor în ulei, apoi se adaugă orezul şi spanacul tocat mărunt. Se amestecă până se acoperă totul cu un strat fin de ulei şi se mai căleşte doar un minut, amestecând continuu până se acoperă totul cu un start fin de ulei. Se stinge cu supă de legume şi se lasă să fiarbă înăbuşit, 10-15 minute.
3. Se adaugă ardeiul gras tăiat cubuleţe şi sucul de roşii. Se condimentează după gust şi se fierbe în continuare la foc mic, până se înmoaie orezul. Se fac cu lingura 4 adâncituri şi se pun ouăle ca pentru ochiuri. Se adaugă câte un cub de unt, se acoperă cu un capac şi se lasă la foc mic, până se întăreşte tot albuşul, iar gălbenuşul doar superficial.
4. Se serveşte imediat cu salate de sezon.

Sursa: Spanac cu orez şi ouă la capac | Retete cu Unica.ro http://retete.unica.ro/recipes/spanac-cu-orez-si-oua-la-capac/#ixzz2P2K7lBgb

Plante medicinale - TRIFOIUL ALB ŞI TRIFOIUL ROŞ

În flora României cresc numeroase specii de trifoi, dintre care două sunt mai răspândite şi mai cunoscute; trifoiul alb (Trifolium repens) şi trifoiul roşu (Trifolium pratense). Aceste plante ierboase, pe lângă valoarea furajeră ridicată, prezintă şi certe virtuţi oficinale.

Recoltarea florilor de trifoi

De la trifoi se recolteză inflorescenţele, după următorul calendar:

Calenadar recoltare plante medicinale (tabel) Specia Partea care se colectează Perioada de recoltare (lunile anului) I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII   Trifoi alb (Trifolium repens)   flori (inflorescenţe) [Flores (Flos) Trifolii albi] ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣   Trifoi roşu (Trifolium pratense)   flori (inflorescenţe) [Flores (Flos) Trifolii rubri] ♣ ♣ ♣ ♣ ♣ ♣

Trifoiul alb în fitoterapie

De la trifoiul alb se utilizează inflorescenţele globuloase recoltate doar de la speciile spontane care cresc în zonele nepoluate. Din acestea, după uscare, se prepară un ceai cu valoare alimentară (ceai tonic gustos) sau terapeutică.   În fitoterapie, trifoiul alb are o utilizare limitată. Se foloseşte în răceală sau gripă, în combaterea durerilor gastrointestinale şi în leucoree, sub formă de infuzia (1 lingură de flori la o cană cu apă), administrându-se câte 2-3 ceaiuri pe zi.   Trifoiul alb poate intra în compoziţia unor mixturi de plante care se folosesc în tratamentele naturiste interne în caz de bronşită sau a reumatism, contribuind la sporirea efectului plantelor din amestec. Mai multe imagini cu trifoiul alb

Extern, sub formă de irigaţii şi băi, infuzia din flori de trifoi alb se utilizează în leucoree şi pentru întărirea celor slăbiţi (C. Pârvu).   Formulele fitoterapeutice pe bază de trifoi alb sunt contraindicate în sarcină.

Trifoiul roşu în fitoterapie

Trifoiul roşu este una dintre plantele menţionate în tratatele de medicină tradiţională cele mai vechi. În epoca modernă, trifoiul rosu a devenit o "Cenuşăreasă", fiind considerată o plantă fitoterapeutică empirică. Însă cercetările ultimelor decenii au relevat faptul că virtuţile cunoscute încă din vechime în medicina populară, sunt fundamente, descoperindu-se şi acţiuni farmaceutice necunoscute în trecut.   În scopuri oficinale, se utilizează doar florile de trifoi roşu (Flores Trifolii rubri), care se recoltează exclusiv din flora spontană, din zonele nepoluate. Din materialul uscat, se pregătesc diferite preparate terapeutice. Condiţionarea uscarea şi păstrarea capitulelor de trifoi trebuie să fie corespunzătoare, căci dacă au loc fenomene fermentative, în produs se acumulează compuşi care pot cauza hemoragii interne.   PROPRIETĂŢI, RECOMANDĂRI Mai multe imagini cu trifoiul roşu

Compuşii activi din flori, exercită asupra organismului uman, efecte antivirale, antibacteriene, hiperparatiroidice, antiasmatice, antireumatice, secretolitice, progesteronice, emenagoge şi estrogenice, anticatarale, antidiareice şi diuretice.   Graţie proprietăţilor mai sus menţionate, extractele de trifoi roşu, se utilizează în: tusea uscată, gripă, rinite catarale, herpes, reumatism, astm bronşic, hipocalcemii cronice sau repetate (spasmofilie, tetanie), acnee, seboree, prostatite, hiperfoliculinemie precum şi în menopauză. Totodată, trifoiul roşu stimulează apariţia fluxului menstrual întârziat, intensifică debitul menstrelor - în caz de hipomenoree şi reglează ciclurile menstruale dezordonate. Deoarece prezintă un efect antispastic şi calmant asupra aparatului genital feminin, aceste flori se indică în dismenoree. Alte specii de trifoi cu proprietăţi oficinale   În fitoterapie, având însă un uz mai restrâns, se folosesc şi alte specii de trifoi.   - Trifoiaşul (Trifolium campestre) în medicina tradiţională, este utilizat în răceală, gripă, diaree, precum şi ca diuretic.   - Trifoiul alb de munte (Trifolium montanum) şi Trifolum panonicum sunt specii care se folosesc pentru tratarea leucoreei şi ca leacuri anti-îmbătrânire, conţinând principii naturle antioxidante.   - Papanaşul (Trifolium arvense) prezintă proprietăţi diuretice şi antidiareice.   - Trifoiul rosu de munte (Trifolium alpestre) are utilizări identice cu trifiul rosu (Trifoium partense).

Trifoiul roşu este folosit în boala canceroasă, atât ca preventiv (în cazul persoanele cu risc ereditar), cât şi în tratamentele propriu-zise, ca adjuvant. Ca preventiv, este recomandat femeilor la care în familie s-au semnalat cazuri de cancer mamar, iar în tratamente se foloseşte în cazul cancerului genital (ovarian, uterin, testicular). Extern se utilizează în tratamentul cancerului faringian şi laringian (gargară), al celui rectal şi al colonului (clisme), precum şi în cancerul vaginal (irigaţii).   Irigaţiile vaginale cu extracte pe bază de trifoi roşu mai sunt indicate în vaginită şi în inflamaţiile uterului (metroanexite).   Pentru femeile aflate la menopauză, trifoiul roşu se dovedeşte favorabil, reducând tulburările fiziologice şi nervoase caracteristice. Totodată, planta exercită o acţiune antiosteoporotică, intrând în lista suplimentelor naturale indicate femeilor trecute de 50 de ani.   Prezenţa unor substanţe (acid, salicilic, fenoli, glicozizi), imprimă preparatelor pe bază de trifoi roşu, o acţiune calmantă (analgezică) şi antiinflamatoare asupra articulaţiilor, planta fiind recomandată în ameliorarea bolii reumatice, a gutei şi a spondilitei. De asemenea, extractele pe bază de trifoi roşu contribuie la mineralizarea osoasă şi la menţinerea densităţii oaselor.   Trifoiul roşu se mai utilizează în combaterea colicilor şi în bolile renale (C. Pârvu).   Florile de trifoi exercită acţiune emolientă şi cicatrizantă asupra pielii. Extractele din flori, sub formă de cataplasme, sau ca băi generale, inhibă dezvoltarea negilor, hidratează pielea reducându-i în acelaşi timp excesul de sebum şi ajută la dispariţia treptată a acneei, în special al celei cu localizare toracică. Băile cu trifoi roşu sunt deosebit de indicate în cazul arsurilor solare, având efecte calmante şi reducând riscul apariţiei cancerului de piele. Aplicaţiile externe mai sunt utile în caz de eczemă, herpes (bucal sau genital) şi psoriazis.   Cercetările din ultimul timp au demonstrat că substanţele prezente în florile de trifoi roşu, prezintă acţiune antibiotică asupra unor unor germeni care dezvoltă boli digestive, ca; Salmonella sau Shigella (A. Duke, M. J. Bogenschutz-Godwin, J. duCellier, P. A. K. Duke).

În combinaţie, salicilaţii şi cumarinele din florile de trifoi roşu, exercită acţiune antiagregantă plachetară. Datorită acestei proprietăţi, trifoiul roşu menţine sănătatea vaselor de sânge, scăzând riscul apariţiei accidentelor cerebrale sau cardiace (M. Ebadi).   CONTRAINDICAŢII, REACŢII ADVERSE   Este bine să se evite administrarea preparatelor pe bază de trifoi roşu, în sarcină sau atunci când se vrea conceperea unui copil, căci există posibilitatea producerii unui avort.   Trifoiul roşu nu se va administra în cazul unor tratamente cu substanţe anticoagulante, deoarece se pot produce hemoragii. Tratamentele interne cu această plantă nu se vor face simultan cu administrarea unor medicamente analgezice salicilate (aspirină).   Persoanele predispuse la hemoragii, este bine să evite folosirea trifoiului roşu în cure.   Se recomandă să nu se recurgă la tratamentele interne pe bază de trifoi roşu, în cazul tuturor formelor de litiază.   PREPARARE, ADMINISTRARE   În uz intern, florile uscate de trifoi roşu, se pot utiliza sub formă de infuzie sau de pulbere.    Infuzia se prepară dintr-o lingură de flori la o cană cu apă. Se beau 2 astfel de ceaiuri zilnic.   Pulberea se obţine prin măcinarea fină (cu râşniţa de cafea) a inflorescenţelor. Din acest praf, se ia câte o linguriţă, de trei ori pe zi, împreună cu suc de lămâie, cu ceai alimentar sau cu puţin vin natural de bună calitate.   Pentru uzul intern, se folosesc extracte mai concentrate (100g flori la 1 litru de apă). Lichidul de spălături, gargară, clismă sau cataplasmă, se pregăteşte sub formă de infuzie sau de decoct.   În cazul băilor generale, se folosesc 100g de flori la cadă. Sursa: http://www.bioterapi.ro/vegetale/index_vegetale_plante_medicinale_trifoiul_alb_si_trifoiul_rosu.html

Calendarul lunii aprilie 2013 pentru ingrijire, plantare si recoltare

Ce putem face in luna aprilie!
Aprilie este luna curateniei in gradina, luna in care daca nu am sapat din toamna putem sa sapam gradina, sa aplicam ingrasamintele naturale acolo unde avem nevoie, sa insamantam aproape toate plantele care se cultiva in cadrul unui an calendaristic. In luna aprilie este cel mai bun moment pentru plantarea pomilor fructiferi, a arbustilor fructiferi, ca clcematitelor, acum se indeparteaza protectia de iarna a trandafirilor, acum plantam magnoliile in gradina si alte plante de gradina. In zona de sud a tarii putem incepe confectionarea jardinierelor de balcon si apartament, este timpul sa ne infrumusetam cu ghivece de flori de primavara toata gradina. Pentru cei care isi fac singuri toate rasadurile de gradina acum e momentul optim pentru repicare, pentru insamantare a soiurilor care sunt potrivite pentru luna aprilie, acum putem planta salata si guliile. Daca dorim sa plantam vita de vie acum este momentul cel mai bun, insa nu uitati sa udati bine radacinile inainte de plantare.

Fiecaruia dintre cele patru elemente ii corespunde atat o portiune a plantei, cat si o zi anume in care sa te ocupi de ea. Aceste zile specifice sunt raportate pe calendarul lunar, care se schimba in fiecare an, din cauza duratei inegale a lunilor anului. Ordinea „zilelor” este mereu aceeasi: fructe, radacini, flori si frunze. Spre exemplu, daca Luna se afla la apogeu in constelatia Gemenilor, este in mod obligatoriu o zi in care trebuie sa ingrijesti florile din gradina.

Ziua pentru plante cu fructe, legume, cereale. Focul ofera caldura necesara dezvoltarii si producerii semintelor. Prin urmare, aceste zile sunt favorabile arborilor fructiferi precum si semintelor. Iata ce trebuie sa faci:
- Recolteaza fructele si legumele-fructe in primul patrar;
- Planteaza arbori fructiferi in ultimul patrar;
- Afaneaza superficial solul.
Ziua legumelor radacinoase. In aceasta perioada influenta Lunii este benefica pentru radacinile plantelor. Ce ar trebui sa faci:
-Ocupa-te de semanatul, plantatul, ingrijitul, si recoltatul legumelor de tip radacina in intervalul ultimului patrar;
- Praseste solul pentru o dezvoltare optima a plantelor;
-Solul uscat se lucreaza pe timp de seara.
Ziua plantelor cu flori. Semnul de aer aduce lumina precum si un mediu favorabil pentru a pune in evidenta frumusetea si parfumul florilor precum si al legumelor cu floare. Ce ar trebui sa faci:
- Planteaza flori, in special in perioada ultimului patrar, pentru a obtine o productie considerabila;
- Praseste solul in vederea asimilarii de fosfor si potasiu;
- Profita cat mai mult de parfumul plantelor aromatice recoltate.
Ziua plantelor cu frunze, decorative prin frunze. Apa actioneaza in mod direct asupra frunzelor de la plante. Aceste zile sunt favorabile in special zarzavaturilor, gazonului, arbustilor si plntelor decorative. Iata ce trebuie sa faci:
- Ocupa-te de semanarea si intretinerea zarzavaturilor, repicarea lor, etc;
- Recolteaza-le in ultimul patrar;
- Taie gardul natural in primul patrar;
- Tunde gazonul.
Ca sa aplici calendarul lunar trebuie sa stii din ce familie face parte fiecare planta din gradina ta.
Plantele cu fructe: patlageaua, castravetele, dovlecelul, mazarichea, fraga, fasolea, mazarea, arborii fructiferi, arbustii cu fructe mici ca boabele, mar, par, arbustii fructiferi, etc
Plantele cu radacini, legume radacinoase: usturoiul, sfecla, morcovul, telina, andivele, ceapa, pastarnacul, cartoful, ridichea, napii, etc.
Plantele cu flori: toate florile ornamentale, aromatice precum si cele care contribuie la producerea mierii, etc
Plantele cu frunze: anghinarea, sparanghel, telina, varza, spanac, plante aromatice, praz, revent precum si diferite tipuri de salate.

Lușcoș (ciorbă de varză)

ngrediente:
- o varza mica
- o ceapa alba
- un morcov
- o cana de bulion
- 3 linguri de faina
- o lingurita de boia
- 4-5 linguri de ulei
- o legatura de marar verde
- cateva crengute de cimbru (verde sau uscat)
- 3-4 litri de apa

In oala in care urmeaza sa facem ciorba, incingem uleiul. Calim in el ceapa tocata marunt. Cand s-au rumenit, adaugam boiaua, amestecam, apoi punem apa, varza tocata fidelute, morcovul taiat fasii subtiri. Saram dupa gust. Le lasam sa fiarba la foc potrivit pana varza este moale, apoi facem ingrosala, din faina si apa, pana avem o compozitie subtire, cam ca si cea pentru clatite. Turnam ingrosala in ciorba, o lasam sa dea un clocot, apoi acrim ciorba cu bulion.

La final, la ultimele clocote, adaugam mararul si cimbrul tocate marunt.