Ulei de Maghiran – Cel Mai Bun Analgezic: 13 Proprietăţi Magice

Maghiranul (Origanum Majorana) este o plantă perenă nativă din regiunea
mediteraneană şi face parte din familia mentei, fiind de altfel bine înrudit cu
oregano. Iubeşte clima caldă și un sol bine drenat. Uleiul de maghinan se
extrage prin distilare din frunzele proaspete sau uscate ale plantei.

Proprietăţi şi beneficii

Beneficiile de sănătate ale uleiului esenţial de Maghiran pot fi atribuite proprietăţilor sale multiple: analgezice, antispasmodice, afrodisiace, antiseptice, antivirale, bactericide,carminative, cardiace, diaforetice, digestive, diuretice, expectorante, fungice, hipotensive, laxative, calmante, sedative, aperitive, vasodilatatoare, regeneratoare și cicatrizante. Uleiul de maghiran are o aromă picantă rustică, de pădure.
Afecţiuni ale tiroidei, tumori canceroase.
Foarte puternic este uleiul de maghiran în tratarea bolilor glandei tiroide. Maria Treben recomanda un leac din maghiran proaspăt macerat în ulei de măsline. Se pune planta într-o sticlă şi se toarnă deasupra ulei. Se lasă 10 zile la căldură. Cu uleiul obţinut se unge zona glandelor bolnave, apoi se aplică frunzele fărâmiţate pe deasupra şi se leagă cu o pânză.
Boala se va ameliora treptat.


1. Sedativ şi tonic nervos
Are un efect calmant, relaxant şi sedativ asupra mintii şi a corpului. Eliberează starea de stres şi anxietate, inducând un sentiment de bucurie în cazuri de furie sau de tristeţe.
Această proprietate poate fi de ajutor persoanelor care au suferit un șoc sau un eșec în viață. Uleiul de maghiran întăreşte sistemul nervos, ne menține activo și protejează împotriva bolilor nervoase.

2. Analgezic
Uleiul de maghiran este cel mai puternic analgezic natural. Reduce durerea asociată cu inflamaţiile, gripa, răceala şi febra, durerile de mușchi, de dinți, sau de cap. Cel mai mare avantaj este că uleiul de maghiran nu are efecte secundare negative, spre deosebire de analgezice convenţionale disponibile în farmacii.

3. Antiviral
Uleiul esenţial de maghiran şi-a dovedit eficacitatea în tratarea infecţiilor şi bolilor cu viruşi, este raceala, gripa, oreionul, pojarul sau chiar variola.

4. Expectorant
Uleiul esenţial de maghiran combate tusea şi depunerea de flegmă, eliberează sinusurile şi congestia nazală, curăţă tractul respirator, bronhiile şi plămânii şi tratează laringita şi faringita.

5. Cardiac, hipotensiv, vasodilatator
Datorită efectului de încălzire asupra sistemului circulator, uleiul de maghiran lărgeste şi relaxează vasele de sânge, uşurează fluxul sangvin, îmbunătăţeşte circulaţia, elimină tusea şi flegma, reducând totodată durerile de artrită sau reumatism. Ajută la scăderea tensiunii
arteriale și reduce riscul de atacuri de cord sau hemoragii cerebrale.



6. Antispasmodic
Uleiul esenţial de maghiran este de ajutor în tratarea tuturor tipurilor de spasme.
Ameliorează spasmele de la nivelul sistemului respirator, spasmele intestinal
sau musculare de la nivelul membrelor. Ajută de asemenea la tratarea convulsiilor, întinderi de muşchi şi crampe.

7. Carminativ
Efectele carminative ale uleiului de maghiran se referă la gestionarea gazelor intestinale.
Acesta relaxează musculatura în regiunea abdominală şi oprește formarea de gaze, remediind totodată problemele digestive: flatulenţă, indigestie, greață, vărsături, dureri de stomac, dureri în piept sau chiar hipertensiune arterială.

8. Digestiv
Seminţele de maghiran sunt recomandate ca un remediu eficient pentru uşurarea digestiei. Uleiul de maghiran stimulează secreţia de
sucuri gastrice şi acizi biliari.
Aroma sa stimulează, glandele salivare și astfel ajută la a digerare
mai bună alimentare în gură. În cele din urmă, stimulează circulația peristaltică a intestinelor.

9. Diuretic
Creşte frecvenţa de urinare și cantitatea de urină, contribuind astfel nu numai la eliminarea excesului de apă, de sodiu, acid uric, sau săruri biliare și alte elemente toxice din organism, ci şi la scăderea tensiunii arteriale, curăţarea rinichilor și reducerea grăsimii. Nu se va consuma prea mult ulei de
maghiran, deoarece poate apărea desihdratarea.

10. Diaforetic
Diaforetic înseamnă o proprietate care ajută la eliminara transpiraţiei şi totodată a toxinelor, sărurilor de sodiu și a excesului de apă din organism, precum şi la scăderea febrei.

11. Bactericid
Uleiul de maghiran ucide bacteriile şi protejează împotriva intoxicațiilor alimentare, febrei
tifoidă, malariei, colicilor, infecţiilor bacteriene din colon, sistemul digestiv, tractul urinar și alte părți ale sistemului excretor sau de la nivelul pielii.

12. Antiseptic
Proprietățile antiseptice ale uleiului de maghiran ajută la vindecarea rănilor externe şi interne, şi protejează împotriva dezvoltării tetanosului. Este un ingredient magic strcurat în diverse loţiuni antiseptice şi creme pentru ten.

13. Anafordisiac
Uleiul de maghiran este exact opusul unui afrodisiac natural. Acesta suprimă şi ajută la controlul dorinţele sexuale. Această proprietate este benefică pentru cei care suferă de impulsuri sexuale extreme sau anormale.

Alte beneficii:

Ajută la vindecarea rănilor, durerilor de cap, durerilor menstruale, sinuzitei, bronşitei,
astmului, stresului oxidant şi insomniei, oboselii, durerilor musculare şi articulare.

Cum se administrează?

Uleiul de maghiran poate fi inhalat, utilizat în masaje și în băi prin adăugarea a câteva picături
în apă. În aromaterapie, uleiul esenţial de maghiran se asociază bine cu ulei de bergamota,
lemn de cedru, muşeţel, chiparos, eucalipt sau arbore de ceai.

Ulei de maghiran – efecte adverse

Uleiul de maghiran nu are efecte adverse, dar femeile însărcinate ar trebui să evite administrarea lui.



sursa

Iarba cu doua vieti: COADA-CALULUI

 

(Equisetum arvense)

Daca primavara va indeamna sa plecati la cules de plante medicinale si-o sa va iasa in drum, printre ele, si Coada-calului, sa stiti ca aveti in fata o "relicva" a universului vegetal, veche de peste 400 milioane de ani. Pare de domeniul fictiunii, dar este cat se poate de adevarat. La fel ca feriga si brusturele, masura 30 de metri inaltime si formau adevarate paduri. Dar chiar daca in prezent masoara doar 20-40 cm, virtutile ei medicinale sunt la inaltimea pe care o avea altadata. Har explicat si prin faptul ca are doua vieti intr-un singur an.
In prima dintre ele, care incepe imediat ce zapada s-a topit, Coada-calului rasare sub forma unei... ciuperci, cu o mica palarie bruna-cafenie, plina cu spori, din care planta se va inmulti. Cea de-a doua viata o are chiar acum, la trecerea dintre primavara si vara, cand din iarba apar tulpini de un verde deschis, cu frunze subtiri, asezate ca o coada de cal, de unde si numele plantei. Este o planta de leac cunoscuta si folosita in Europa din timpuri imemoriale. Marii medici si invatati ai Antichitatii, Galen, Dioscoride si Plinius, o mentioneaza in tratatele lor, chiar cu denumirea de Coada-calului, recomandand-o, cu precadere, in bolile de plamani si de rinichi. Apoi, in mitologia popoarelor nordice, despre Coada-calului se spunea ca este un sol al miticei Imparatii a Elfilor, care este trimis de doua ori pe an oamenilor pentru a le vesti incalzirea vremii si schimbarea anotimpurilor. La romani, despre Coada-calului se spunea ca este o planta sfanta, menita sa le fie de folos numai oamenilor. Oile sau vacile care o mancau ramaneau fara lapte, ori chiar ramaneau sterpe, in vreme ce oamenii capatau putere si tinerete, atunci cand o culegeau dupa un anume mestesug. Dincolo de toate aceste legende si mituri, studiile stiintifice pun in evidenta proprietatile exceptionale ale acestei plante, foarte raspandita la noi.

Descrierea botanica

Coada-calului este usor de recunoscut, dupa tulpina sa zvelta, inalta de pana la 30 de centimetri, cu frunze inguste, dispuse in verticil. Mai exista o alta specie de Coada-calului (Equisetum maxima), cu aceleasi proprietati medicinale, dar care creste de doua ori mai inalta, in rest fiind foarte asemanatoare cu prima. Ambele sunt plante iubitoare de lumina, cu pretentii reduse fata de umiditate si sol, care prefera nisipurile, parloagele, pamantul afanat de sapaturile recente, unde lipsa concurentei altor surate le asigura soare din belsug. In Romania, intalnim Coada-calului in toate zonele tarii, unde creste de la campie si pana in zona submontana.

Recoltarea

Sezonul de recoltare incepe chiar acum, la sfarsitul lui mai, cand deja planta se apropie de maturitate. Tulpinile se recolteaza prin taiere, fara a smulge radacina (din care planta va rasari de la un an la altul), cu un cutit sau cu o secera. Dupa recoltare, Coada-calului nu se pastreaza mai mult de 2 ore inainte de a se pune la uscat, pentru a nu se incinge. Personal, prefer sa culeg Coada-calului in zilele insorite, dupa ora 15, cand planta a pierdut deja multa apa, iar frunzele au concentratie de principii active foarte ridicata. Tulpinile de Coada-calului se usuca in locuri bine aerisite, umbroase, in strat nu mai gros de 6 centimetri, si intorcandu-le macar o data pe zi, asa incat sa fie expuse la aer toate partile. Cand tulpinile devin rigide si se rup usor, procesul de uscare s-a incheiat, iar planta se depoziteaza in pungi de hartie. Termenul de valabilitate al plantei uscate este de 2 ani.

Mod de preparare si administrare

Pulberea de Coada-calului

Se obtine prin macinarea fina, cu rasnita electrica de cafea, a partilor aeriene uscate. Pulberea astfel obtinuta se depoziteaza in borcanele inchise ermetic, in locuri ferite de lumina, asa incat principiile sale active sa nu se degradeze. Se administreaza cate o jumatate de lingurita - o lingurita rasa, de trei-patru ori pe zi, in cure cu o durata de pana la trei luni. Pentru tratarea unor afectiuni acute, cum ar fi gastrita hiper-acida sau hemoragiile, se pot lua pana la 6 lingurite pe zi.

Infuzia combinata de Coada-calului

"A doua viata" - frunzulite in forma de coada de cal

 

Se foloseste mai ales extern. Se prepara folosind extractia la rece, combinata cu cea la cald: patru-sase lingurite de pulbere de tulpini maruntite de Coada-calului se macereaza 8 ore, intr-un sfert de litru de apa, dupa care se filtreaza, iar preparatul obtinut se lasa deoparte. Planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca un sfert de litru de apa, dupa care se lasa sa se raceasca si se strecoara. In final, se combina maceratul cu infuzia, preparatul rezultat folosindu-se mai ales extern, pentru spalaturi si comprese. Acest remediu este un puternic diuretic, antiseptic, cicatrizand totodata si tonifiind tesuturile, inhiband dezvoltarea unor bacterii.

Tinctura de Coada-calului

Se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de Coada-calului, peste care se adauga doua cani (in total 500 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, intr-un loc calduros, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza, de 4-6 ori pe zi, cate o lingurita diluata in putina apa.

Cataplasma cu Coada-calului

Se iau 2-3 tulpini uscate de Coada-calului si se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie, intr-un vas cu apa calda (40-50 grade Celsius). Se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa vreme de o ora.

Sucul de Coada-calului

Se obtine doar din planta proaspata, care se spala si apoi se toaca marunt. 30 g de tocatura se pun intr-un vas cu 30 ml de apa si se lasa la macerat vreme de jumatate de ora, dupa care se stoarce prin tifon. Se obtine un lichid verzui, cu miros specific, ce se foloseste intern si extern.

Tratamente preventive cu Coada-calului

* Infectii renale si urinare - cele nu mai putin de cincisprezece tipuri de flavonoizi continuti de catre Coada-calului asigura acestei plante unul din cele mai puternice efecte diuretice din toata lumea vegetala. Or, acest efect de stimulare a formarii si a evacuarii urinei este un garant al sanatatii aparatului reno-urinar, mai ales in anotimpul cald, cand pierderea masiva de apa prin transpiratie poate afecta puternic rinichii si vezica urinara. Pentru prevenirea aparitiei si a recidivelor cistitelor, nefritelor, pielonefritelor, se consuma cate 1-2 litri de infuzie combinata de Coada-calului zilnic, in cure de 12 zile, urmate de alte 7 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua.

"Prima viata" are forma unei ciuperci

 

* Arterioscleroza - se administreaza cate 2-3 lingurite de pulbere de Coada-calului pe zi. Tratamentul scade tensiunea arteriala si impiedica oxidarea colesterolului pe peretii vaselor sanguine. Astfel este prevenita formarea placilor de aterom si obturarea vaselor de sange.
* Prolaps uterin - se face un tratament intern cu infuzie combinata de Coada-calului, din care se bea cate un litru pe zi, vreme de 30 de zile, dupa care se face o pauza de trei luni, apoi administrarea se reia. Suplimentar, o data la doua zile, se fac bai de sezut, cu infuzie de Coada-calului. Atat tratamentul intern, cat si cel extern, au efecte puternice tonice uterine, astringente, prevenind prolapsul. Sunt cunoscute cazuri in care acest tratament a functionat nu doar profilactic, ci si ca terapie in sine, pentru ameliorarea acestei afectiuni.

Tratamente interne

* Retentie de apa in tesuturi, edeme - mai multe studii de laborator si clinice au aratat ca administrarea de Coada-calului are ca efect eliminarea accelerata a apei din tesuturi. Ca urmare a acestor studii, organismul guvernamental german de avizare a plantelor medicinale a aprobat folosirea acestei plante in cazul edemelor, dar si al altor probleme renale. Se administreaza infuzia combinata, cate un litru pe zi, iar in cazurile in care aportul suplimentar de lichide este contraindicat, atunci se ia pulbere de Coada-calului, cate 4-6 lingurite pe zi.
* Cistita, nefrita - se administreaza zilnic un litru -un litru si jumatate de infuzie de Coada-calului. O cura dureaza minimum 14 zile si are efecte diuretice si stimulente asupra functiei renale. De asemenea, Coada-calului are efecte antibiotice de intensitate medie, care sunt mult potentate de baile de sezut fierbinti cu Coada-calului (1 litru de infuzie combinata la cinci litri de apa pentru baie).
* Litiaza renala - conform studiilor facute la Universitatea de Medicina din Maryland, Statele Unite, infuzia combinata de Coada-calului are efecte de prevenire a formarii, dar si de maruntire si de eliminare a calculilor renali (pietre la rinichi). Cea mai mare eficienta s-a inregistrat in cazul litiazei cu urati. Se administreaza infuzia combinata, cate 1,5 litri zilnic, in cure de 15 zile, urmate de alte 15 de pauza, dupa care tratamentul poate fi reluat, daca mai este cazul.

 

* Incontinenta urinara - desi ar putea parea greu de crezut ca o planta cu un asemenea efect diuretic poate ajuta la controlul urinarii, este adevarat. Studii recente au aratat ca administrarea de pulbere de Coada-calului, cate 8-12 g zilnic, ajuta la evitarea jenantelor pierderi nocturne de urina, inclusiv a celor asociate unor infectii reno-urinare cronicizate sau alterarii unor functii cognitive, odata cu varsta (dar nu in cazurile foarte avansate).
* Hiperaciditate gastrica, ulcer - se ia 1 lingurita rasa de pulbere de Coada-calului, pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi. Este un excelent antiacid, avand si proprietati cicatrizante foarte bune. Se fac cure cu acest remediu, mai ales la inceputul sezonului cald, acesta fiind momentul din an in care se manifesta cel mai frecvent aceste afectiuni.
* Diabet de tip II - un studiu pe pacienti umani, diagnosticati cu diabet de tip II, a aratat ca si o singura doza de Coada-calului, administrata pe stomacul gol, determina o scadere semnificativa a glicemiei, la 90-120 de minute dupa ingerare. Se recomanda curele cu o durata de 4 saptamani, timp in care se ia cu 10 minute inainte de fiecare masa cate o lingurita de pulbere de Coada-calului.
* Colagenoze - combinatia cea mai eficienta contra acestei categorii de afectiuni, altfel foarte dificil de tratat, este aceea dintre Coada-calului si trei-frati-patati (Viola tricolor). Iarba de trei-frati-patati este un puternic imunomodulator si antioxidant. Aceasta, in timp ce siliciul organic continut din belsug de catre iarba de Coada-calului este un mineral esential in producerea colagenului (care este un "adeziv corporal" ce mentine unite tesuturile musculare si pielea). Pe ansamblu, s-a constatat ca aportul marit de siliciu, obtinut prin ingerarea sistematica de Coada-calului, contribuie, asociat cu administrarea de trei-frati-patati si cu un regim vegetarian preponderent crudivor, la ameliorarea acestei boli.
* Adjuvant in terapia tuberculozei - in medicina populara romaneasca, printre cele mai puternice remedii contra tuberculozei pulmonare este asocierea intre iarba de Coada-calului cu frunze si radacina de urzica marunta (Urtica urens) si frunze de patlagina (Plantago major). Cele trei plante se macina cu rasnita electrica de cafea, se amesteca in proportii egale si se administreaza, pe stomacul gol, cate 6 lingurite pe zi. Acest amestec intareste imunitatea, reduce transpiratiile nocturne, imbunatateste capacitatea de asimilare si imunitatea organismului pe ansamblu.
* Hemoragii abundente in timpul ciclului menstrual - ca remediu de urgenta, se ia o doza unica, de 2-3 lingurite de pulbere, dupa care se continua cinci zile tratamentul, cu 1-2 lingurite de doua ori pe zi. Coada-calului reduce durerile si previne crampele menstruale, are efecte antihemoragice puternice si permite refacerea rapida dupa sangerarile abundente, fiind unul din cele mai bune remedii in anemia post-hemoragica. Acest tratament este un foarte bun adjuvant si in toate tipurile de hemoragie interna.
* Fracturi - studii de medicina experimentala arata ca oasele fracturate se sudeaza de 1,5 pana la 2 ori mai repede, atunci cand se administreaza Coada-calului, care este bogata in saruri de calciu si magneziu. In plus, prin mecanisme inca necunoscute, permite asimilarea mai buna a acestor minerale, din hrana de zi cu zi. Se iau, de regula, 4 lingurite de pulbere, pe stomacul gol, cu 5-10 minute inainte de masa. Este un remediu recomandat si in osteoporoza, mai ales in combinatie cu lemnul-dulce.

Tratamente externe

 

* Hemoragii nazale (epistaxis) - intr-un pahar de infuzie combinata de Coada-calului se pune o lingurita de sare si se amesteca bine. Se trage putin pe nas. Efectul de oprire al sangerarii va fi prompt. Daca suntem in natura, putem zdrobi cateva tulpini de Coada-calului si sa picuram cu acelasi efect sucul rezultat in nari.
* Gingivite - de trei ori pe zi, se clateste gura energic, vreme de cinci minute, cu infuzie combinata de Coada-calului. Are efect cicatrizant asupra gingiilor, oprind sangerarile si favorizand refacerea mucoaselor.
* Abces - se pun comprese cu infuzie combinata de Coada-calului, ceva mai concentrata (6 linguri la litru), pe locul afectat. Compresele se tin cate un sfert de ora, schimbandu-le din cand in cand. Aceasta aplicatie curata abcesele, le dreneaza si accelereaza cicatrizarea treptata.
* Eczeme, eczeme cu mancarimi - se fac spalaturi cu decoct de Coada-calului, dupa care se aplica o cataplasma ce se tine vreme de 1-3 ore, apoi locul tratat se lasa sa se zvante la aer.
* Echimoze (vanatai) - se pune o cataplasma cu Coada-calului si se tine vreme de 2-3 ore pe locul afectat. Se repeta tratamentul, pana la totala vindecare, care va fi mult accelerata.
* Transpiratie abundenta a picioarelor - se fac seara bai fierbinti de picioare cu infuzie combinata de Coada-calului. Este un tratament care, prin mecanisme inca necunoscute, regleaza activitatea glandelor sudoripare. Pentru a obtine un efect mai bun, se administreaza si pulbere de Coada-calului, cate 3 lingurite pe zi, vreme de 2-3 luni.
* Micoze ale degetelor de la picioare (boala piciorului de atlet) - se fac bai partiale, in care se inmoaie zilnic, pentru macar 15 minute, zonele afectate, in infuzie combinata concentrata (6 linguri la litru) de Coada-calului. Tratamentul are efecte antimicotice si antibacteriene puternice.
* Hemoroizi sangeranzi - se fac bai de sezut cu infuzie combinata de Coada-calului, pentru stoparea sangerarilor si pentru reducerea inflamatiei.

Fenomenalele proprietati intineritoare ale siliciului organic din Coada-calului

 

Studii recente arata ca in corpul uman cantitatea de siliciu scade odata cu varsta, fenomen care are o contributie decisiva la ceea ce numim imbatranirea organismului. Practic, pe masura ce scade procentul de siliciu organic din corpul nostru, apar fenomene cum ar fi rigidizarea si sclerozarea vaselor de sange, mai ales a arterelor, pierderea elasticitatii pielii si a celorlalte tesuturi, scaderea densitatii osoase, prolapsurile etc. Or, Coada-calului este planta care contine cea mai mare cantitate de siliciu organic asimilabil.
Ca atare, curele de 2-3 luni, in care se iau cate 3-6 lingurite de pulbere de Coada-calului zilnic, au un efect reintineritor de exceptie. Sub actiunea siliciului organic, asimilat prin aceasta cura, proportia de colagen din epiderma si din articulatii va creste, la fel ca si capacitatea organismului de a asimila diferite minerale constitutive si oligoelemente. Vasele de sange isi vor recapata, macar partial, elasticitatea si rezistenta, aspectul pielii se va imbunatati, in timp ce mobilitatea articulara va fi marita. Memoria si alte capacitati cognitive, cum ar fi atentia sau capacitatea de corelare, se vor imbunatati de asemenea. Nu in ultimul rand, anumite afectiuni auto-imune sau degenerative vor fi mult ameliorate.

RETETE DE FRUMUSETE

* Celulita si vergeturile se trateaza atat intern, cat si extern, cu Coada-calului. Intern, se va face o cura de o luna cu macerat la rece, din care se vor bea cate 1-2 cani pe zi. Extern, se face un masaj energic cu unguent de Coada-calului (se gaseste in comert), pe locurile afectate.
* Unghiile - dupa cura interna cu Coada-calului, devin mult mai solide, isi recapata structura si culoarea normala. Efectul se datoreaza si unei mai bune asimilari a calciului de catre organism, dar si siliciului organic din Coada-calului. Se iau 3-6 lingurite rase de Coada-calului, in cure de 1-2 luni.

 

* Parul - se aplica acelasi tratament pentru unghii, care va avea drept efect intarirea radacinii parului, prevenirea subtierii si a despicarii firelor. Infuzia combinata de Coada-calului folosita extern, pentru ultima clatire a parului dupa spalare, previne caderea acestuia, reduce matreata si trateaza infectiile micotice si mancarimile la nivelul scalpului.
* Excesul de sebum la nivelul pielii - se tin cure de 3 luni, timp in care se consuma cate un litru de infuzie combinata de Coada-calului pe zi. Tratamentul regleaza secretia glandelor sebacee, putand fi dublat de cataplasme cu Coada-calului, puse pe zonele afectate. Aceste cataplasme au efecte antibacteriene si antiinflamatoare, ajutand la eliminarea acneei si a iritatiei de la nivelul pielii.
* Cura de slabire - este mai eficienta daca in paralel se face un tratament cu infuzie combinata de Coada-calului. Studii realizate in Franta arata ca administrarea acestei plante amplifica efectul dietelor, prin marirea intensitatii proceselor de eliminare pe cale renala si digestiva. Se face un tratament de minimum 28 de zile, in care se beau cate 2-3 cani de infuzie pe zi, cu putin inainte de masa.

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu Coada-calului

* Administrarea plantei pe perioade de timp mai lungi de doua saptamani nu le este recomandata copiilor, datorita continutului ridicat de siliciu. * Administrarea de Coada-calului inhiba absorbtia vitaminei B1, motiv pentru care nu va fi administrata concomitent cu suplimentele care contin aceasta vitamina. * Curele cu Coada-calului nu vor depasi durata de trei luni, urmate de 30-45 de zile de pauza, pentru a da timp organismului sa elimine eventualul exces de siliciu.

sursa

Uleiul esential de rozmarin

Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) este o specie de planta lemnoasa, perena, aparținând familiei Lamiaceae, cu frunze totdeauna verzi, în formă de ace și cu flori albastre, albe sau roșii. Se întrebuințează în medicină și în industria parfumurilor. Este originar din regiunile mediteraneene și din Uruguay. Există specii de rozmarin care cresc pe verticală, atingând 1,5 metri înălțime și specii târâtoare. Lungimea frunzelor este de 2-4 cm, iar lățimea de 2-5 mm, având culoarea verde în partea superioară și culoarea albă în partea inferioară, cu perișori scurți, deși și lânoși. Florile au culori variabile: alb, roz, roșu închis sau albastru. Numele rozmarin nu are legătură cu cuvântul roză sau cu numele Maria, ci derivă din latinescul rosmarinus, care literal înseamnă roua mării'. http://ro.wikipedia.org/wiki/Rozmarin    

"Uite flori de rozmarin ca să-ţi aduci aminte; te rog, iubitule, să nu mă uiţi", îi spune Ophelia lui Hamlet (William Shakespeare).

În Egiptul Antic, rozmarinul era folosit la nunţi şi la înmormântări.

Rozmarinul are aroma proaspata, dulce, medicinala. Uleiul esential de rozmarin este un ulei energizant, benefic in restaurarea stării de vigilență atunci când ne confruntam cu oboseala. De asemenea, este un ingredient popular în produsele de îngrijire a pielii și a părului. Acest ulei ar trebui să fie diluat înainte de utilizare și se recomandă numai pentru adulti. Rozmarinul pot fi de asemenea folosit pentru a intensifica aroma alimentelor în timpul gătirii. Rosemary are o ORAC de aproximativ 3309 (TE / L).  http://www.youngliving.com/en_US/products/essential-oils/singles/rosemary-essential-oil

Proprietatile terapeutice ale uleiului de rozmarin sunt:

• stimulant,
• purificator,
• revigorant,
• expectorant,
• antioxidant,
• antispastic,
• astringent,
• cicatrizant,
• digestiv,
• fungicid,
• sudorific,
• reconstructiv,
• digestiv,
• diminueaza amplitudinea contractiilor cardiace,
• tonic muscular,
• tonic al sistemului nervos.

 „Oamenii de ştiinţă au găsit o rezolvare uimitoare contra uitării. Astfel, persoanele care au des lapsusuri, nu-şi pot aminti cifre şi nume, nu au decât să miroasă ulei esenţial de rozmarin sau să ţină pe biroul de la muncă ori de acasă o astfel de plantă. Aceasta creşte performanţele intelectuale chiar şi cu 75 la sută!

Cele mai noi cercetări - prezentate la conferinţa anuală a British Psychological Society -  argumentează ştiinţific faptul că uleiul esenţial e rozmarin îi ajută pe oamenii clinic sănătoşi să îşi amintească evenimente din trecut şi să nu uite să realizeze anumite sarcini. De asemenea, studiul efectuat recent a scos în evidenţă şi faptul că această îmbunătăţire a memoriei s-a produs indiferent de starea participanţilor, motiv pentru care oamenii de ştiinţă cred că efectele pozitive ar putea fi provocate de o influenţă chimică. Cercetătorii susţin că descoperirea are potenţialul de a îmbunătăţi viaţa de zi cu zi a oamenilor care suferă de pierderi de  memorie asociate cu înaintarea în vârstă. Cercetarea a fost realizată pe un eşantion de 66 de participanţi împărţiţi în două grupuri. Un grup a  fost lăsat să aştepte într-o sală cu miros de rozmarin şi un altul a fost rugat să stea într-o cameră fără un miros aparte.
După un anumit timp de aşteptare, subiecţii au fost rugaţi să realizeze o serie de teste de memorie ce includeau ascunderea unor obiecte, regăsirea lor mai târziu sau alte sarcini precum cele în care voluntarii trebuiau să îşi amintească să le dea cercetătorilor un anumit
obiect într-un anumit moment. Descoperirile au scos la iveală faptul că uleiul esenţial de rozmarin creştea cu peste 70% şansele ca subiecţii să îşi amintească ce au de făcut în viitor.

Cercetătorii au constatat că  participanţii din grupul care a fost expus la mirosul de rozmarin nu numai că au rezolvat mai bine sarcinile, dar aveau şi un nivel mai crescut de eucaliptol, un compus din uleiul esenţial de rozmarin despre care se ştie că influenţează sistemele chimice din corp, îmbunătăţind funcţiile cerebrale. Studii anterioare au sugerat şi că unii compuşi din  rozmarin stopează producţia unor enzime ce blochează funcţionarea
normală a creierului, lucru care ne ajută să fim mai alerţi, îmbunătăţindu-ne memoria pe termen lung. În noul studiu, oamenii de ştiinţă s-au  concentrat asupra memoriei prospective, ce implică abilitatea de a ne aminti anumite evenimente ce urmează în viitor şi de a ţine minte să realizăm anumite sarcini în anumite momente prestabilite. Acest tip de memorie este deosebit de importantă pentru activitatea de zi cu zi a oricărei persoane. Ea acţionează atunci când, de exemplu, cineva trebuie să îşi amintească să trimită o felicitare sau să îşi ia medicamentele.” http://www.obiectiv.info 

sursa

Harta DURERILOR EMOTIONALE din corp: Afla ce efecte au sentimentele asupra sanatatii!

Tiparele mentale ale gandirii formeaza experientele noastre si ne influenteaza sanatatea. Afla cum sunt explicate partile corpului din punct de vedere emotional si ce efecte au sentimentele asupra sanatatii.

---

• “Daca un om isi doreste sanatate, acest om trebuie sa se intrebe daca este gata sa puna capat motivleor bolii sale. Doar atunci este posibil sa il ajuti pe acest om.” - Hipocrate

Corpul nostru, nivelul de sanatate si aspectul fizic reflecta mereu lumea noastra interioara. De aceea trebuie sa fim mereu contienti de conexiunea corp-emotii. Mintea si corpul tau se afla in conexiune, ceea ce nu poate fi vazut ci doar simtit.
Gandeste-te la acel moment cand inima iti batea repede-repede de emotie sau teama sau acel sentiment din stomac – pe care il ai ca rezultat al gandurilor si emotiilor transferate la nivelul corpului fizic.
Este prea putin cunoscut faptul ca sentimentele si gandurile noastre sunt legate de anumite parti ale corpului si de diferite boli. Cand te imbolnavesti, corpul iti comunica faptul ca acel mod de a gandi (la nivel subconstinet) este in dezechilibru cu ceea ce este benefic pentru existenta ta. Iar corpul iti cere sa traiesti in armonie, in pace cu tine insuti si cu cele si cei ce te inconjoara.

Efectele sentimentelor negative asupra corpului

Foto: Shutterstock.com, corpul uman
Foto homepage: Shutterstock.com, durere, durere de spate

• VEZI AICI IMAGINEA MARITA: www.facebook.com/Garbo.ro/photos

Gatul: Afectiuni in aceasta zona inseamna refuzul de a vedea celelalte laturi ale unei probleme. Incapatanare, lipsa de flexibilitate.
Umerii: Reprezinta abilitatea noastra de a ne purta experientele vietii, cu bucurie. Ne facem experientele o povara, prin atitudinea pe care o avem fata de ele.
Citeste pe pagina urmatoare >>>
Coloana vertebrala - Reprezinta suportul vietii:
- Dureri in partea superioara inseamna = lipsa suportului emotional; sentimentul de a te simti neiubit; suferinta din dragoste;
- Dureri in partea de mijloc = sentimente de vina; a te simti blocat/a in trecut; a vrea ca cinvea sa dispara din viata ta;
- Dureri in partea inferioara = frica de insecuritatea materiala si suporul material inexistent.
Coatele: Reprezinta schimbarea directiilor si acceptarea experientelor noi;
Incheieturile mainilor: Reprezinta miscarea si tihna;
Soldurile: Frica de a nu lua decizii gresite; frica de a merge mai departe; nimic catre care sa te indrepti mai departe;
Genunchii: Mandrie indaratnica si ego; Inacapacitatea de a te pleca, frica, inflexibilitate, incapacitatea de a renunta;
Gleznele: inflexibilitate si vina; gleznele mai reprezinta si deschiderea spre a primi placere;
Bunioane: Lipsa entuziasmului atunci cand ai parte de noi experiente in viata.
Alte conexiuni:
Artrita: resentimente, sentimentul de a nu fi iubit, suferinta in fata criticii;
Bursita: manie reprimata;
Fracturi si oase rupte: rebeliunea in fata autoritatii;
Inflamatii: frica, gandire inflamata;
Dureri de articulatii: reprimarea schimbarilor in viata si neacceptarea acestora cu usurinta;
Ameteli: lipsa echilibrului, gandire imprastiata;
Sciatica: a fi hipercritic, frica de viitor si/ sau de lipsa banilor;
Hernie de disc: nehotarire; a te simti total nesprijinit in viata;
Luxatie: a nu vrea sa te indrepti intr-o anume directie in viata, furie si rezistenta;
Intepeneli: rigiditate, gandire rigida;
Senzatia de sfarseala, slabiciune: nevoia de odihna mentala.
Via Fractal Enlightment

sursa

11 condimente si plante aromatice vindecatoare

 

Condimentele si plantele aromatice se folosesc din cele mai vechi timpuri, insa puterile lor vindecatoare sunt inca putin cunoscute. Condimentele au puterea terapeutica de a activa intregul organism, de a intari sistemul imunitar, dea face inofensivi anumiti germeni patogeni sau de a armoniza functionarea glandelor endocrine. Iata cateva condimente si plante aromatice vindecatoare:

1. CimbrulOriginar din tarile mediteraneene, este recomandat pentru proprietatile sale antiseptice, cicatrizante, odorizante, calmante, rubefiante (activeaza circulatia), astringente. In scop terapeutic poate fi utilizat in tratarea enterocolitelor, eliminarea viermilor intestinali, stimularea functiei hepatice, ameliorarea si chiar vindecarea tusei convulsive. Se foloseste sub forma de infuzie, dintr-o lingurita de pulbere de planta la o cana de apa clocotita, care se bea cu inghitituri rare,. Pe parcursul a 2-3 ore.Supradozarea poate produce tulburari gastrointestinale, depresie sau hipertensiune.

2. CuisoareleSe numara printre alimentele cu puternice proprietati dezinfectante; in medicina alternativa se folosesc atat frunzele cat si fructele. Infuzia obtinuta din 2-3 cuisoare la o cana de apa se utileaza in cazuri de colici abdominale, disfunctii biliare sau prevenirea racelilor. 1-2 cuisoare mesecate zilnic produc antiseptizarea cavitatii bucale si pot avea un efect anesteziant in cazul durerilor de dinti.

3. Scortisoara
Terapia alternativa o recomanda pentru stimularea digestiei, combaterea gripei, a guturaiului, datorita proprietatilor sale antispasmodice, antiseptice, antivirale. De asemenea, scortisoara este folosita pentru ameliorarea afectiunilor circulatorii si cardiace, ca afrodiziac sau pentru tratarea unor dureri interne.

4. PiperulPiperul negru este desebit de eficient in tratarea unor afectiuni cum ar fi infectiile gatului, tusea, disfunctiile sexuale. Consumul de piper trebuie evitat in cazuri de gastrita hiperacida, in hipertensiune arteriala sau in stari de nervozitare.

5. Menta
Principiile active din frunzele de menta au proprietati bacteriostatice, antiseptice gastrointestinale, calmante ale colicilor hepatobiliare, antidiareice, antireumatice, sudorifice, usor analgezice. Se poate folosi sub forma de frunze proaspete, pentru condimentarea si aromatizarea salatelor de cruditati, sau ca infuzie. Menta este contraindicata bolnavilor de ulcer, iar folosita in exces provoaca iritarea tubului digestiv.

6. Mararul Este mentionat in vechi documente egiptene ca leac impotriva durerilor de cap si in afectiuni legate de circulatia periferica. Valoare terapeutica au mai ales semintele care se folosesc sub forma de pulbere, cu proprietati tonifiante si digestive. Infuzia din frunze si tulpini de marar se poate folosi cu bune rezultate in cazul maladiilor cardiovasculare, in arteroscleroza si in afectiuni renale.

7. Chimenul Se utilizeaza in primul rand pentru tratarea problemelor digestive, impotriva colicilor la copii, pentru combaterea balonarilor si stimularea poftei de mancare. Datorita proprietatilor lor de a fluidifica secretiile pulmonare si de a mari diureza, frunctele de chimen se utilizeaza ca adjuvant in tratarea bronsitelor si a afectiunilor renale cronice, sub forma de infuzii.

8. Leusteanul
Este cultivat inca din vremea romanilor. Proprietati condimentare au frunzele de leustean, iar proprietati medicinale au semintele si in special radacinile, care, datorita efectelor lor diuretice, sunt recomandate in edemele cardiorenale. Leusteanul are si proprietati hipotensive, carminative, emenagoge (ajuta la reglarea ciclurilor). Se poate folosi sub forma de infuzii din frunze, din seminte sau sub forma de decoct de radacini.

9. Tarhonul
Este o planta originara din Mongolia si Siberia centrala utilizat atat in preparatele alimentare cat si in terapeutica. Tarhonul are proprietati tonice - aperitive, stomahice, diuretice, vermifuge.Dat fiind ca fluidifica secretiile bronhice, este un bun expectorant.

10. Anasonul Se recomanda ca expectorant in bronsite, mareste cantitatea de lapte la femeile care alapteaza, calmeaza colicile intestinale si stomacale la sugari si copii, face sa creasca diureza si ajuta la eliminarea gazelor din stomac. Infuzia preparata din 10 g de fructe la 100 g de apa fiarta ajuta la eliminarea viermilor intestinali.

11. Coriandrul
Activeaza digestia si secretia biliara, combate migrenele, starile de oboseala, intareste memoria si are un efect benefic in cazul dificultatilor de concentrare.

sursa

Planta invingatorilor: DAFINUL

Fiecare gospodina are in camara plicuri cu condimente pe care le foloseste ca sa dea aroma bucatelor. Multe din plantele asa de bine mirositoare au insa, pe langa rolul lor in bucatarie, valoare de medicament. Iar premiantul intai este dafinul.

Terapie si magie

Cand auzim cuvantul laur, il asociem imediat cu coroanele care li se puneau pe frunte, in Roma si Grecia antica, personalitatilor de exceptie: castigatorii de olimpiade, vitejii din razboaie, filozofi si poeti. In istorie au ramas si cazuri comice. Se spune ca imparatul Romei, Tiberius, ferm convins (ca tot poporul, de altfel) ca frunzele de dafin protejeaza oamenii de fulgere, de cate ori se abatea vreo furtuna deasupra Romei, isi punea pe cap o cununa de lauri si se baga cu noblete sub pat.

Mai putin superstitiosi, intemeietorii medicinei au pus dafinul la locul lui printre medicamente. Hipocrate descrie frunzele si semintele plantei ca un remediu ce trebuie folosit pentru profilaxia epidemiilor de holera si de malarie, in tratarea dizenteriei si a litiazei renale, pentru diminuarea durerilor in timpul nasterii. Avicena considera dafinul unul din cele mai eficiente leacuri in cazuri de dureri in articulatii, apnee, dar si incordare nervoasa. Scoarta si semintele le folosea in tratarea colecistei si a nisipului in vezica urinara. Galenus stia ca toate partile plantei au efecte antiseptice, antimicrobiene si de calmare. Calitatile lui gastronomice au fost descoperite mai tarziu, dupa aparitia in Franta, in anul 1652, a unei carti scrise de bucatarul personal al Mariei de Medici, care ridica in slavi condimentul cel aromat.

Tratamente interne

- Artrite, paralizii, crampe musculare, reumatism, entorse, lovituri. Se incalzeste locul afectat cu caldura uscata, timp de 6-8 minute, se unge cu iod si se aplica compresa cu ulei de dafin pentru 2 ore, sau se freaca timp de 10 minute locul afectat cu uleiul incalzit putin. Procedura diminueaza durerile.

- Boli ale articulatiilor. O frunza mare de dafin (sau 2-3 mai mici) se spala, se usuca si se rupe in cateva bucati. Se rasneste impreuna cu 3 cuisoare, cate o lingura de seminte de in, de marar, coriandru si chimen. Jumatate de lingurita de amestec se pune in mancare sau se bea cu apa, in timpul meselor, de doua ori pe zi. Reteta este contraindicata persoanelor ce n-au voie sa consume condimente, de ex. cele cu ulcer gastric. Efectul apare in doua saptamani. Articulatiile capata o mobilitate mai buna, se diminueaza durerile, veti urca scarile mai usor, mai ales daca tratamentul cu dafin este asociat cu un regim alimentar bazat pe legume si fructe proaspete, fara carne si alcool. Retetele favorizeaza si imbunatatirea starii intregului organism. Metoda este contraindicata bolnavilor cu tensiune mica, gastrita, ulcer gastric sau duodenal, cancer la rinichi si coagulabilitatea sangelui scazuta

- Cancer la gat si esofag. Se picura 15 ml tinctura de dafin (puteti masura cu o seringa) in 50 ml de apa sau, mai bine, intr-un ceai preparat din 3 frunze rotunde de muscata cu flori rosii si 300 ml de apa. Se tine 20-30 de secunde in gura, cu capul ridicat, apoi se inghite. In faze avansate, in apa se mai adauga 10 picaturi de suc de usturoi si 4 linguri de suc de patlagina. La fiecare 5 zile, numarul de picaturi de suc de usturoi creste cu 5, pana s-a ajuns la o lingura de suc, apoi scad treptat, pana la 10 picaturi. Sunt posibile dureri de cap si senzatie de ardere in gat, dar tratamentul nu se intrerupe. La 30 minute dupa administrare, se consuma incet o lingura de miere de albine. Se iau pe limba cateva picaturi de miere, se tin in gura pana se dizolva aproape in totalitate, se repeta pana se termina toata mie¬rea din lingura. Concomitent, se fierb 2 lingurite de flori sau fructe de soc, in 200 ml de apa. Se beau cate 2 linguri, de 3-4 ori inainte de masa. Cu solutia ramasa, se face gargara de 3 ori pe zi, intre mese. De fiecare data se incalzeste putin inainte de procedura.

- Gripa, bronsita - Se pun coaja de la o portocala si 4 frunze de dafin intr-un litru de apa. Se lasa la macerat 4 ore, dupa care se filtreaza totul si se bea pe stomacul gol in mai multe reprize (in loc de apa). Acest preparat scade febra, elimina durerile de cap si ne ajuta sa ne refacem rapid. Se poate asocia cu putin praf de Scortisoara.

- Anorexie - se face o infuzie mai slaba si se consuma cu 15 minute inaintea meselor pentru stimularea poftei de mancare, utilizat chiar si pentru copii

- Nevralgii - se aplica la locul durerii o compresa imbibata cu ulei cald de dafin sau se face o compresa cu decoct mai concentrat de dafin. Se poate pune si cateva cuisoare care contin anestezina.

Referinte:

http://leacuri-din-batrani.blogspot.ro/2008/10/dafin-laur.html

http://www.formula-as.ro/2012/1035/medicina-populara-77/planta-invingatorilor-dafinul-15507

http://www.secretele.com/2014/05/planta-invingatorilor-dafinul_19.html?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed:+Secretele+%28secretele%29

Patlagina- mai mult decat o planta pentru tuse!

Patlagina este probabil planta medicinala cel mai des utilizata in familia mea. O primeam eu cand am fost copil si o folosesc si ca adult pentru a-mi trata copii. Pentru mine era o traditie sa culeg vara frunzele de patlagina.
Aveam in curte cateva plante pe care ocroteam inca din primavara si, an de an, le urmaream cum cresc.  Frunzele culese le puneam la uscat in locuri aerisite si umbroase, apoi mama le depozita in saculeti de hartie.
Anul trecut am avut privilegiul de a o culege de la munte. Am fost impreuna cu un grup de prieteni un week-end, cu cortul, intr-o zona uitata de lume, la o stana. Cred ca a fost una dintre cele mai frumoase excursii din viata mea (cei drept am avut si companie deosebita- oile- care-mi aminteau de noptile dormite la stana in copilarie, de mirosul de jintita -pe care am mancat-o iar dupa aproape 20 de ani- si de fum).
Am umblat singura pe vai pentru a culege fragi (fructele mele preferate) si plante medicinale. Ceilalti au preferat sa stea in jurul cortului…si sa rada de mine! In doua zie am cules cimbrisor, coada soricelului si patlagina cat pentru toata iarna, asa ca ei au ramas cu rasul iar eu cu resurse importante de sanatate!
Ne-am obisnuit cu totii sa privim patlagina ca pe o planta pentru tuse, dar este o planta mult mai complexa. Pentru a o cunoaste mai bine iti propun acest articol.
Te invit sa citesti urmatoarele randuri iar la final sa-mi spui parerea ta
Prezentare generala
Familia Plantago cuprinde aproximativ 200 de specii de plante erbacee, cunoscute sub numele generic de patlagina. Cresc pe toate continentele, in habitate diverse.
La noi in tara cresc in flora spontana de la campie pana la munte, la marginea satelor, pe terenurile virane si prin gradini. Prefera solurile umede, dar cresc fara pretentii si in soluri mai dificile.
Cele mai cunoscute varietati de la noi sunt plantago major (denumita popular iarba-mare, limba-boului, limba-oii, placintica-vacii, frunze late) si plantago lanceolata (cunoscuta si ca limba oii, limba broastei, limba sarpelui, minciuna). Sunt specii erbacee perene, inalte de 10-40 cm, frunze ovale sau lanceolate cu 5 nervuri longitudinale, vizibile ca niste santuri, tulpini florifere drepte, cu inflorescente terminale de tip spic.
Principii active:
De la patlagina se folosesc frunzele si semintele datorita substantelor binefacatoare pe care acestea le contin si anume:

• Frunzele contin: aucumbina sau aucubozida cu structura furanica, mucilagii (xiloza, acid poliuronic, pentozane etc.), tanin, alantoina, glicozizi, saponine, zaharuri, ulei volatil, rezine, substante proteice, carotenoizi, filochinona, substante minerale ( potasiu, calciu, fosfor, magneziu, zinc, fier, sodiu, mangan, cupru, bor, molibden si  aluminiu), substante antibiotice, vitaminele A, C, K;
• Semintele contin: mucilagii si planteoza.

Indicatii terapeutice:
Patlagina este apreciata datorita calitatilor sale terapeutice deosebite: antimicrobiene, emoliente, antiinflamatorii, expectorante, diuretice, antidiareice, cicatrizante, depurative, astringente, hemostatice.
Afectiuni pentru care se recomanda
- intern: tuse, tuse convulsiva, afectiuni ale apartaului respirator, astm pulmonar si bronsic, tuberculoza, pulmonara limbrici, abcese, amigdalita cronica, arteroscleroza, afte, infectii bucale, faringite, traheite, gastrita hiperacida, ulcere si ulceratii;
Patlagina este nu numai un renumit expectorant, ci și un depurativ cu o arie de actiune foarte mare – purifica organe vitale precum plamanii, stomacul si sangele, contribuie la scaderea colesterolului si a tensiunii arteriale.
– extern: acnee, rani, eruptii si iritatii cutanate, eczeme, umflaturi, furuncule, zona zoster, inflamatii articulare, reumatism
Modalitati de utilizare
Infuzie din frunza:
Intern: se foloseste pentru:

• tuse ca expectorante,
• ameliorarea colitei, cistitei, problemelor diuretice sau constipatiilor;
• regleaza secretia gastrica in cazul persoanelor care sufera de hiperaciditate;
• are efect hidratant asupra tenului uscat si ars de soare infuzia putand fi folosita si sub forma de comprese pentru tenul iritat.
• mijloc de lupta impotriva dependentei de fumat, datorita calitatilor sale expecorante dar si a celor depurative;

Mod de preparere:
1-2 lingurite de planta la  250 ml apa clocotita. Se acopera pentru 10 minute dupa care se strecoara. Se pot consuma 3-4 cani pe zi.
In gastrite, enterocolite, enterite se bea cîte o cana de infuzie de pătlagină, de trei ori pe zi, cu 15-20 de minute înainte de masă.
Extern, se pot face gargare pentru tratarea infectiilor si a unor afectiuni ale gurii precum: stomatite, faringite, laringite, afte.
Infuzia din seminte de patlagina : studiile au aratat ca poate scadea tensiunea arteriale.
Pulbere din frunze: intern

•  este foarte eficienta in hemoragii - o lingurita de frunze uscate si maruntite se vor macina cu rasnita de cafea dupa care se ia in gura cate o lingurita, se tine 10 minute in gura dupa care se inghite.
• in ulcer gastric , se utilzeaza 0, 5 g pulbere de frunze de 2-3 ori pe zi, dupa mesele principale ;

Extern aplica direct pe zona afectata.
Pulberea din seminte, consumata intern are un efect incomparabil de curatare, purificare si eliminare a acumularilor toxice din colon, reduce si elimina inflamatiile si iritatiile intestinelor, elimina constipatia, fiind considerata printre cele mai bune laxative lubrefiante şi de volum.
Sirop: in afectiuni ale cailor respiratorii; depureaza sangele de toxine (se ia o lingurita inainte de masa, timp de 3 saptamani);
Mod de preparare:
Doi pumni cu varf de frunze spalate se maruntesc. Se adauga apa, astfel ca, puse pe foc, planta sa nu se arda, adauga apoi 30 grame de miere. Se amesteca in continuu pe foc mic, pana cand amestecul devine mai vascos si se imbuteliaza.
Cataplasma: frunzele proaspete se spala, se maruntesc si se aplica pe plagi taiate, intepaturi de insecte , muscaturi de sarpe; dureri reumatismale; frunzele proaspete aplicate pe rana pot opri sangerarile.
Suc- are urmatoarele proprietati:

• regleaza secretia gastrica in cazul persoanelor care sufera de hiperaciditate (in gastrite, enterocolite, enterite se ia cate o lingura de suc de patlagina, de trei ori pe zi, cu 15-20 de minute inainte de masa);
• contribuie la cicatrizarea ranilor si la vindecarea rapida a furunculelor;
• este folosit la producerea bomboanelor contra tusei

Tinctura: remediu pentru:

• tuse ca expectorant
• ameliorarea colitei, cistitei, problemelor diuretice sau constipatiilor;
• tenul acneic, inflamatii, intepaturi de insecte, herpesuri si zona Zoster- se aplica comprese cu tinctura pe zonele in cauza
• calmarea durerilor de dinti, prin spalaturi bucale.

Modalitate de preparare:
Peste 100 g frunze de patlagina uscate se adauga 1 litru de alcool de 70°.După 24 ore se strecoara si se pastrează in sticle de culoare inchisa, in locuri intunecoase si racoroase.
In stare proaspata: frunzele, mugurii și florile sunt comestibile si pot fi preparate proaspete sau gatite in diferite moduri; Se pot pune in mancaruri sau salate, in aluaturi.
Contraindicatii si reactii adverse:
In caz de supradozare este contraindicata bolnavilor de ulcer si gastrita hiperacida. Daca aciditatea este scazuta, patlagina se foloseşte cu succes in tratarea acestor boli.

Recoltare si pastrare

Funzele de patlagina se culeg din mai pana in octombrie. Se aduna cele junse la maturitate, se aseaza la uscat in strat subtiere in camera bine aerisite. Dupa uscare se pastreaza in saculeti de panza sau de hartie in camere bine aerisite, ferite de umezeala.
 Alte utilizari
Din fibrele de patlagina crecuta la maturitate pe vremuri se facea si sfoara, franghie, sau chiar diferite impletituri.

SURSA