Cu un saman, in lumea magica a plantelor

Formula AS > Anul 2007 > Numarul 776 > Societate

 

Horia Turcanu

Dupa un accident la limita mortii, un englez e readus la viata de un saman. Eveniment crucial, care ii schimba viata si ii da o noua intelegere a lumii.

Intr-un secol in care oamenii s-au indepartat mai mult ca niciodata de natura, de Dumnezeu si de ei insisi, intr-un secol al alienarii, al insingurarii si-al unor boli necunoscute pana acum, exista la nivel planetar o adevarata miscare de intoarcere la vechile valori pierdute. Descoperirile stiintifice ale ultimilor zeci de ani, mai ales cele din biologie si fizica, fac loc ideii ca dincolo de realitatea asa cum suntem obisnuiti sa o percepem, exista o realitate mult mai larga, o constiinta extinsa a naturii, la care putem avea acces si care cuprinde raspunsurile la marile noastre intrebari. Stramosii nostri stiau aceasta realitate, erau detinatorii unor cunostinte care intre timp s-au pierdut si pe care acum stiinta le reconfirma. Ceea ce suntem obisnuiti sa numim "miracole" si sa privim cu ochiul neincrezator al omului modern, ceea ce consideram drept "mituri" se dovedesc acum a fi realitati care ne pot schimba viata. Acest lucru este valabil si pentru lumea plantelor. Numai ca adevarul despre lumea plantelor, care este pe cale sa fie redescoperit, este mult mai uluitor decat ne asteptam. Dincolo de substantele chimice pe care le sintetizeaza o planta si care au un efect terapeutic, cercetatorii descopera acum faptul ca plantele au o constiinta, ca sunt inteligente, ca exista un spirit al plantelor pe care inaintasii nostri il cunosteau dar pe care civilizatia tehnologica l-a ignorat. Si astfel, lumea contemporana se intoarce la stravechile traditii de vindecare a trupului si sufletului, similare pe orice continent si in orice civilizatie traditionala. Din America de Sud pana in Asia si din Estul Europei pana in Australia, civilizatiile traditionale pastreaza aceleasi credinte, ritualuri incredibil de asemanatoare, destinate vindecarilor cu plante. In Romania, aceste traditii vin din timpuri imemoriale. Dacii si medicina lor zalmoxiana, bazata pe plante, erau cunoscute in intreaga lume antica. In muzeele de istorie veche din Romania exista artefacte apartinand stravechilor civilizatii Gumelnita si Boian, care reprezinta ritualuri de vindecare vechi de 7000 de ani, asemanatoare cu cele din America Latina si Asia. Pana in zilele noastre au supravietuit obiceiuri si retete ale medicinei populare stravechi, ciobanii si astazi isi mai oblojesc animalele cu fierturi din plante si se mai spovedesc la copaci, ca sa nu mai vorbim despre retetele magice taranesti care au revenit in actualitate. Romanii, traditionalisti si conservatori, au reusit sa pastreze mult din acest patrimoniu de cunostinte, iar revista noastra si-a facut o misiune din a promova aceste traditii.
De data aceasta, va propunem insa sa privim ceva mai departe, spre alte meridiane ale lumii, locuri unde stravechea traditie de vindecare cu plante este la fel de puternica precum la noi. Faptul ca exista similitudini extraordinare intre aceste traditii asa de indepartate geografic si ca, in ciuda uriaselor diferente culturale, ele pornesc de la fapte comune, are darul de a ne pune pe ganduri. Dincolo de realitatea vizibila a naturii exista o realitate invizibila, despre care inaintasii nostri aveau cunostinta si cu care stiau sa intre in contact. O realitate magica, spirituala, de o imensa frumusete si complexitate. Iar plantele sunt una dintre portile de acces catre ea.

Un personaj de roman

Howard Charing este un britanic pur-sange. Relaxat si ironic, cu un simt al umorului aproape romanesc, cu un aer sportiv, nu pare deloc a fi ceea ce este in realitate: terapeut si autor de anvergura internationala, un calator pasionat care a batut lumea in lung si in lat, in cautarea stravechilor traditii ale vindecarilor cu plante. Howard Charing a petrecut ani de zile studiind tehnicile magice ale samanilor din junglele Amazonului si de pe crestele Anzilor, a strabatut Caraibele si insulele Pacificului in cautarea acelei cunoasteri a naturii pe care Europa a pierdut-o demult. A devenit discipolul unora dintre acei maestri pe care i-a cunoscut si a ajuns in cele din urma sa practice chiar el unele dintre acele ritualuri si tehnici. A dobandit o cunoastere care i-a schimbat viziunea despre lume si care l-a transformat profund in interior. Fara indoiala ca Howard Charing este el insusi un personaj de roman, pentru ca povestea felului in care el a ajuns sa se ocupe de asemenea lucruri este extraordinara. L-am cunoscut in Romania, acum cateva saptamani, unde venise cu ocazia lansarii primei editii romanesti a uneia dintre cartile sale, "Spiritul Plantelor", o carte extraordinara, si auzisem ca va organiza si la Bucuresti una dintre sesiunile sale de initiere in tehnici samanice, pe care le face in intreaga lume. Am fost curios si am mers la experientele lui. Apoi, stand de vorba cu el, am descoperit ca multe dintre lucrurile pe care el mi le spunea, le stiam. Sunt lucruri despre care revista noastra a scris in nenumarate randuri. Am aflat, de pilda, ca vindecatorii din Peru, din Haiti sau din Caraibe folosesc descantece, la fel ca si babele stiutoare de pe la noi. Am aflat ca, la fel ca si pe meleagurile noastre, acesti... vraci au un profund respect pentru natura, pentru plante, animale si pietre, pentru pamant, pe care il considera o fiinta vie si constienta. Asta mi-a amintit de faptul ca la noi, chiar si azi, in satele izolate de munte, unui copac ce urmeaza a fi taiat i se cere iertare, ca si unei plante de leac inainte de a fi culeasa. Mi-a amintit mai ales de personajul unui reportaj pe care l-am scris candva, Babu Nitu de la Gura Raului din Marginimea Sibiului, care spunea ca orice poate fi vindecat daca ai apa, plante, piatra, foc si, mai ales, credinta in Dumnezeu. Desi nu stia nimic din traditiile si credintele romanesti, Howard Charing nu s-a mirat deloc. "Adevarul e unul, pretutindeni, in Amazonia ca si in Romania. Daca aceasta cunostere a supravietuit aici, pastrati-o. E nepretuita. Lumea se intoarce acum la ea."

Cealalta realitate

- Cum a ajuns un occidental sa se initieze in tehnici... samanice?
- Poate sa para, intr-adevar, bizar, pentru ca occidentul a pierdut legatura cu divinitatea si magicul, a inventat cunoasterea tehnologica, carteziana, stiintifica. A crezut ca totul poate fi masurat si ca ceea ce nu poate fi masurat nu exista. Dar oare sufletul poate fi masurat? Inima? Emotiile, visele, presimtirile pot fi ele masurate? Nu. Asta nu inseamna ca nu exista. Viata insasi poate fi masurata? Nu. Stiinta, in acest moment, nu are o definitie pentru ceea ce este viata. Viul. Si eu, ca si restul lumii, m-am prefacut multa vreme ca nu stiu ca exista ceva dincolo de realitatea masurabila. Restul a fost destin. Pana acum vreo 15 ani eram inginer, lucram in Statele Unite pentru o cunoscuta firma de telecomunicatii si computere. Urcasem in ierarhie, totul mergea bine, credeam eu, nu vedeam nimic dincolo de parbrizul Mercedesului meu si dincolo de ecranul calculatorului. Asta era lumea mea. Intr-o buna zi, m-am urcat intr-un lift si am apasat pe butonul unui etaj superior. In clipa urmatoare, mi-am simtit stomacul in gat. Au urmat secunde lungi cat secolele, in care am inteles ca sunt in cadere libera, ca o sa mor, ca totul s-a terminat. Sentimentul e indescriptibil. Cu adevarat, in cateva secunde iti amintesti totul. Viata intreaga e condensata intr-o clipa. Si a mai fost ceva. In rastimpul acela foarte scurt al caderii, am facut ceva. Mi-am scos pachetul cu servetele din buzunar si mi l-am pus intre dinti, apoi m-am lasat pe vine. Nu stiu de unde mi-a venit ideea asta. A fost o intuitie care mi-a salvat viata. M-am facut praf, dar am supravietuit. Am avut rupte toate oasele, picioarele, bratele, coloana vertebrala, gatul, oasele capului. Nu mai ramasese nimic intreg. Apoi au urmat ani de zile in care am stat intr-un carucior cu rotile. Singura mea legatura cu lumea era computerul. Nici capul nu mi-l puteam tine singur. Aveam nevoie de un suport de metal. In tot timpul asta, aveam vise ciudate, in care imi apareau personaje necunoscute, aveam viziuni de tot felul. Credeam ca sunt pe cale sa innebunesc. Iar intr-o buna zi, a venit verdictul: pentru mine nu exista speranta. Stiinta medicala occidentala era neputincioasa in cazul meu. Nu mai avea ce sa faca pentru mine. Parea ca sunt condamnat sa raman in carucior toata viata, cand, intr-o zi, am descoperit ca unul dintre personajele care mi se aratau in vise exista cu adevarat. Traia in Peru. Era saman si pictor vizionar. Asa am ajuns in America de Sud, sa experimentez fantastica putere vindecatoare a plantelor. Iar samanul acela m-a vindecat. Pur si simplu. M-a chemat din moarte catre viata. Planta magica pe care a folosit-o se numeste ayahuasca si, de fapt este vorba despre un amestec de doua plante care se completeaza intre ele. Era ceva total nou pentru mine, inimaginabil, pentru ca aici e vorba de mult mai mult decat efectul chimic al unei plante asupra corpului. E vorba cu adevarat despre spiritul plantelor, despre a intra in legatura cu el, despre a-l trai. Unii cred ca e vorba despre halucinogene, dar halucinatiile nu pot vindeca. Atunci cand te trezesti dintr-o halucinatie, esti la fel de bolnav ca inainte. Sufletul plantei este acela care vindeca, iar vindecarea este de natura spirituala, oricat ar parea de ciudat lucrul asta, pentru un occidental invatat sa creada ca este buricul pamantului. Nu suntem buricul pamantului. Suntem numai una dintre speciile acestei planete, cea mai aroganta si cea mai distructiva si, in plus, suntem pe un drum ratacit. Ignoram cu desavarsire celelalte tipuri de inteligenta asa cum, de secole, ne ignoram sufletul.
- Deci, vindecarea a fost adusa de un saman, un vraci care lucra cu spiritele plantelor. Ce inseamna de fapt samanism?
- Cuvantul saman provine din Siberia. Asa se chemau vindecatorii siberieni si, prin extensie, occidentalii i-au numit asa pe toti vindecatorii care se folosesc de plante, de viziuni. Dar in Amazon sau in Anzi, ei nu se numesc samani. Cuvantul generic pentru ei este curandero, adica vindecator. Altii se numesc perfumero pentru ca lucreaza cu parfumurile plantelor pentru a vindeca. Dar in esenta, e vorba despre a vindeca boli fizice, vindecand cauzele lor spirituale. Unui occidental, ceea ce reusesc ei sa faca i se pare miracol, adevarata magie. O putem numi si asa, dar in realitate este vorba despre un alt tip de viziune asupra lumii. Acesti curandero stiu, la fel ca si primii crestini, la fel ca si vindecatorii din toate culturile si sistemele religioase, ca sentimentele negative, ura, mania, invidia, dusmania, dar si faptele, crima, nedreptatea, toate acestea au consecinte dramatice in plan fizic si provoaca boli, accidente, nebunie. Uneori, prin mecanisme spirituale adanci, ele se mostenesc, se transfera de la o generatie la alta. Copiii sufera pentru erorile parintilor. Asa se explica, de pilda, puterea unui blestem sau a magiei negre. Ei bine, acesti vindecatori stiu sa vada toate acestea cu ajutorul plantelor. Plantele sunt o poarta catre un alt tip de constiinta, de perceptie, iar vindecatorul trece prin aceasta poarta dincolo, unde poate vedea cauzele spirituale ale unei boli si le poate inlatura. Ca sa revin la intrebare, ceea ce numim samanism este un ansamblu de cunostinte, de tehnici, de ritualuri care folosesc pentru a vindeca. Samanul este un slujitor al comunitatii, al satului, si ceea ce pot sa va spun este ca ei au intuitii extraordinare asupra bolnavului si asupra istoriei sale de viata. Visul pentru ei este la fel de real precum un obiect atins cu mana. Samanismul lucreaza cu sufletul omului, al plantelor si al animalelor, cu sufletul pietrelor si al padurii, cu visele si cu viziunile, cu ceea ce psihologia numeste subconstient. Un curandero stie ca pamantul, apa, vantul, padurea, toate sunt vii si ca toate influenteaza omul, stie ca gandurile au o putere fantastica, ca orice lucru, inainte de a exista in realitate, este imaginat. Si folosesc toate acestea pentru a vindeca. Pentru acesti vindecatori, boala este doar un mesaj ca ne-am indepartat de la echilibru, de la forta naturii, de la armonie. Ei cred ca orice planta de pe lume poate fi folosita la ceva, pentru ca fiecare planta are un spirit. Samanii sunt aceia care, prin intermediul viziunilor, stiu ce planta sa foloseasca pentru a compensa un dezechilibru spiritual reflectat de corp sub forma de boala.

Calatoria samanica

- Concret, spuneti-mi cum procedeaza un saman pentru a vindeca un trup bolnav.
- Foarte pe scurt, mai intai face niste ritualuri de purificare a pacientului, de protectie a acestuia. Apoi intra intr-o stare pe care noi, europenii, o numim stare de transa. Cuvantul acesta ne sperie, pentru ca pentru un european, a pierde controlul mintii asupra realitatii e de neimaginat. Un saman numeste aceasta stare "calatorie samanica". Uneori, si "pacientul" face aceasta calatorie si primeste singur niste raspunsuri din realitatea extinsa in care patrunde. De fapt, aceasta calatorie este o schimbare a starii de constiinta. Inseamna mai curand a simti, decat a sti. Mai mult "a fi" decat "a face". In lumea moderna, noi "facem", dar uitam sa mai si "fim". Nu suntem atenti la ceea ce ne spun corpurile noastre si nici lumea inconjuratoare. Samanul reface aceasta punte pe care noi am pierdut-o. Legatura cu natura si cu intregul univers. De-aici vine vindecarea. E un fel de intrare in armonie. Asta foarte pe scurt. De foarte multe ori, "pacientul" unui saman traieste niste stari care-i spun, in imagini si in senzatii, care este sursa bolii si ce are de facut. Toate acestea sunt supranaturale numai in aparenta, pentru ca de fapt, asta este natura noastra adevarata, o natura legata cu lumea de dincolo, cu esenta divina a universului in care totul este egal. Aceste lucruri au existat si in Europa, dar s-au pierdut, pentru ca pur si simplu oamenii au pierdut legatura cu natura. Ceea ce mai stiu sa faca nativii sud-americani mai exista inca in locuri izolate. Inteleg ca si in Romania, dupa cate aflu.
- Da, in unele sate din Romania mai exista vindecatori populari, oameni care mai stiu cate ceva despre puterile tamaduitoare ale plantelor, care mai stiu sa faca descantece, sa vindece animale si oameni...
- E un mare noroc faptul ca aceste lucruri au supravietuit. Ceea ce-mi spuneti seamana foarte mult cu ritualurile despre care va vorbesc. De fapt, sunt lucruri foarte simple. Unele dintre ele se bazeaza pe similitudini, pe apropierea de forme. De exemplu, scoarta unui copac amazonian care seamana cu pielea de sarpe protejeaza cu adevarat de muscatura de sarpe. Radacini in forma de inima se folosesc ca potiuni magice pentru dragoste. E ca si cum natura ne-ar spune singura de ceea ce avem nevoie pentru a ne vindeca. Apoi, rugaciunile catre plante sunt asemanatoare pe toata planeta, si banuiesc ca e la fel si in Romania. A vindeca cu plante nu inseamna a folosi niste substante chimice pe care planta le contine, ci mult mai mult, a invoca spiritul plantei, a-i cere ajutorul. De aceea, atunci cand culegeti o planta, cand faceti un ceai sau alt leac, rugati planta sa va ajute, spuneti-i ce asteptati de la ea, multumiti-i. Samanismul este cea mai veche forma de medicina din cate exista. Ritualuri samanice figureaza in picturi rupestre vechi de 12000 de ani. In zilele noastre, civilizatia moderna redescopera toate acestea dupa ce a devenit clar ca omenirea se afla pe un drum gresit. Oamenii moderni nu sunt nici mai fericiti, nici mai sanatosi decat stramosii lor, in ciuda tehnologiei. Ba dimpotriva, sunt mai instrainati ca oricand de ei insisi si de univers. De aceea, asistam acum la o adevarata intoarcere la natura, dupa o perioada in care am crezut ca putem stapani natura. Noi nu putem stapani natura, ci putem in cel mai bun caz sa fim in armonie cu ea si cu fortele ei miraculoase. Unii cred ca noi vom distruge planeta. E fals. Planeta va continua sa existe. Doar noi vom disparea, daca nu ne vom intoarce acasa, la ea, la natura primara.

"Adevarata vindecare vine din interior"

- Vindecarea dvs. este, intr-adevar, un miracol. Pare ca v-a schimbat si viata. Din inginer ati ajuns scriitor si vindecator. Sunteti si saman? Puteti face vindecari la fel ca maestrii despre care scrieti in carte?
- Sunt alt om decat cel care am fost. Vad altfel lucrurile, lumea, natura si oamenii. Am invatat sa fac unele lucruri de la maestrii mei, dar cu toate acestea, nu pot sa ma numesc saman, pentru ca a fi saman presupune sa traiesti in mijlocul unei comunitati, sa fii vindecatorul ei si ea sa te recunoasca. Dar ceea ce fac eu poate face oricine, pentru ca toti suntem conectati cu natura, chiar daca nu suntem constienti de asta. Mergem la munte sau la padure sau pe malul unui rau, stim ca ne e bine acolo, ca ne place, dar nu suntem constienti de faptul ca lucrul acesta este, de fapt, efectul intoarcerii in mijlocul a ceea ce suntem cu adevarat. Pietrele, copacii, apa, pamantul au efect asupra noastra, chiar daca noi nu suntem constienti de asta. Dar atunci cand devenim constienti, atunci cand suntem atenti la toate acestea, efectul este fantastic. Asta incerc sa ii invat pe oameni prin cartile mele si prin ceea ce fac. Sa devina constienti de ceea ce sunt. Vreau sa va spun ceva. Eram paralizat in urma accidentului si samanul mi-a spus: "Nu i-ai iertat pe aceia pe care ii consideri vinovati. Atunci cand ii vei ierta, te vei vindeca". Dintr-o data, mi s-au deschis capul si inima. Mi-am dat seama ca da, purtam o ranchiuna, o manie cumplita in inima mea, o rigiditate intunecoasa. Si ceea ce simteam la nivelul sentimentelor mele se reflecta in rigiditatea corpului, a oaselor, a muschilor. Eram incremenit in dusmanie. In clipa in care am inteles, vindecarea a inceput sa se petreaca. Spuneam cu voce tare, da, i-am iertat, i-am iertat, i-am iertat. Asa se intampla si cand e vorba de vindecare. Prin starea de transa devenim constienti, vedem, simtim altfel, percepem legaturile noastre subtile cu tot ceea ce ne inconjoara si astfel vindecarea devine posibila. Occidentalii considera samanul ca pe un magician, dar in realitate el nu este decat o punte, un deschizator de drum. Eu ma consider mai curand un... consilier decat un vindecator. Adevarata vindecare vine exclusiv din interior. Din nefericire, medicina continua sa considere cazurile de vindecare drept "miracole", in loc sa cerceteze cu deschidere de ce unii oameni se vindeca si altii nu. Pretutindeni in lume exista oameni care s-au vindecat prin rugaciune, prin diete naturiste, prin apelul la preoti. Ce este rugaciunea catre Dumnezeu daca nu recunoasterea faptului ca facem parte dintr-un univers insufletit pana la ultima piatra? E vorba despre atitudine. Ceea ce emitem, aceea primim inapoi.

"Marele secret? Intrebati-va inima, nu mintea!"

- Concret, ce ar trebui sa facem pentru a fi mai sanatosi si mai apropiati de natura, in conditiile in care nu sunt prea multi samani la care sa mergem?
- Ar trebui sa devenim mai constienti si mai atenti la ceea ce ne inconjoara, oameni, plante, aer, pasari, pietre. Sa fim mai prezenti. Sa ascultam cu adevarat pe celalalt, fie el om, arbore sau o cascada. De cate ori atunci cand celalalt vorbeste suntem cu adevarat prezenti? La fel e si cu restul universului. Nu-l ascultam cu adevarat. Atunci cand iesiti la padure, ramaneti macar pentru o ora ascultand padurea, pipaiti copacii, mirositi-i, priviti-i cu atentie. Sunt vii si la fel de constienti ca si voi. Cand un copac se leagana in bataia vantului, priviti-l ca pe o fiinta vie care se misca. Facand acest lucru iesiti din izolare, si asta va spala de ganduri si de tensiuni. Faceti acelasi lucru cu iarba, cu florile si cu vantul. Nu e nimic ridicol in asta. Copiii o fac tot timpul. Intrebati-va: si daca piatra aceasta pe care o tin in mana e vie si ma poate auzi, ce i-as spune despre mine? Cine sunt eu? Asta va schimba totul. Sunt lucruri la indemana oricui, pe care le puteti face chiar si intr-un parc, atunci cand sunteti singuri. Exista un experiment faimos cu frunze de artar, pe care-l puteti face oricand, cu orice frunza. Puneti una pe pervazul ferestrei si ignorati-o. Pe cea de a doua puneti-o tot pe pervaz, dar vorbiti cu ea. Spuneti-i ca e frumoasa, ca va pare rau ca ati rupt-o, dar ca ati facut-o pentru frumusetea ei si pentru placerea de a o privi. Stiti care va supravietui cel mai mult? Cea din urma. Incercati si trageti concluziile. In culturile samanice, atunci cand vrei sa afli ceva ce pare ascuns, intotdeauna inima este cea care este intrebata. Ce simti despre cutare sau cutare lucru? Nu ce stii, ci ce simti. Cand au intrat in contact cu primii europeni, nativii nord americani, dar si cei din sud, au fost uimiti de felul in care europenii isi foloseau exclusiv mintea pentru a raspunde la intrebari. Ceea ce depaseste mintea numim irational si catalogam drept inacceptabil. In marea, adevarata realitate, inima este barometrul. Daca am sti sa ne folosim inima precum samanii, lumea noastra ar fi diferita si relatia noastra cu natura si cu ceilalti ar fi diferita. Pana la urma, acesta este sensul unei calatorii samanice: de a regasi parti pierdute din noi insine.

Cei care vor sa afle mai multe amanunte pot accesa site-ul www.efpublishing.ro

Carte de vizita

Howard G. Charing este un scriitor, pictor, muzician si terapeut britanic ale carui carti despre vindecare si samanism au fost traduse in mai multe limbi si, recent, si in Romania. Este unul dintre directorii Centrului de Samanism Contemporan Eagles Wing din Marea Britanie. Este profesor la Fundatia de Studii Samanice a doctorului Michael Harner si conduce sesiuni de vindecare samanica in Marea Britanie, in bazinul Amazonului si in Anzi. Impreuna cu Ross Heaven, un alt terapeut britanic specializat in dezvoltare personala si samanism, a scris o carte care se numeste "Shaman - Spiritul Plantelor" si in care exploreaza tehnicile traditionale ale vindecatorilor din Amazonia, Haiti si Europa. Este o carte despre vindecari si clarviziune, despre magia naturii si despre felul in care plantele ne pot schimba viata.

 

 

Reproducerea, difuzarea sau folosirea partiala sau in intregime a materialelor prezentate este interzisa fara acordul nostru scris. Copyright © 1998-2007 Formula AS. Toate drepturile rezervate.

Tutunul: O Planta Vindecatoare Uitata

Tutunul, Nicotiana acopera peste 70 de specii. De obicei numele de tutun se refera la cele mai renumite si utilizate, cum ar fi Nicotiana Tabacum si ruda sa mai puternica Nicotiana Rustica, ambele in America. Desi este greu de spus care a fost primul cultivat, dar este sigur ca tutunul a fost folosit acum mii de ani inainte de a ajunge Christopher Columbus in America in anul 1492, dupa care s-a raspandit in intreaga lume. Desi in prezent societatea asociaza planta tutun cu o multitudine de probleme de sanatate cum ar fi cancerul si bolile cardiovasculare, aceasta planta a fost fost folosita in scopuri medicale. In ultimele decenii aceasta planta a fost promovata ca daunatoare organismului nostru. Pana in anii 50 au fost chiar si medici care promovau acest lucru. De ce este asa? Atat in America de Sud cat si in Nord, tutunul a fost folosit si consumat in mai multe moduri: a fost mestecat, prizat, fumat, mancat, baut, uns pe corp si utilizat in picaturi pentru ochi si clisme. Utilizarea sa a variat in functie de cultura si locatie - a variat de la remediu medicamentos pentru mai multe boli la pur si simplu agrement, consumat de barbati si femei. De asemena a avut si conexiuni mistice: era suflat fum purificator peste campuri inainte de a se planta, peste fetele razboinicilor inainte de lupta, a fost oferit zeiilor. Cu alte cuvinte fumul de tutun a fost folosit pentru binecuvatari, protectie si de cele mai multe ori pentru purificare. Popularitate tutunului a fost datorata naturii sale dual: mici cantitati de tutun pot produce un efect de stimulare usoara asupra utilizatorului, in timp ce cantitatile mai mari pot provoca halucinatii, transa profunda sau chiar moartea. De aceea, acesta joaca un rol important in multe traditii samanice si este parte integrata in multe culturi. Chiar si astazi este foarte folosit de catre samani in Amazon, unde samanii care se specializeaza in ceremonii cu tutun sunt numiti tabaqueros. Ei sunt maestrii spiritului de tutun si vindeca boli cu "lovitura de tutun". Acolo tutunul este considerat o Planta Maestra, adica o planta invatatoare. Aceste plante sunt considerate chei spirituale protectoare, ghiduri de sanatate si vindecare. Alte exemple de plante invatatoare sunt Ayahuasca, San Pedro si Coca. In America de Nord, diferite triburi si civilizatii au folosit planta tutun, avand un singur lucru in comun - ei preferau tutunul pentru fumat. Triburile au folosit tutunul in diverse scopuri inclusiv vindecarea anumitor afectiuni cum ar fi dureri de urechi, muscaturi de sarpe, taieturi si arsuri, boli respiratorii, febra, convulsii, afectiuni nervoase, afectiuni urinare si boli de piele. Alte exemple de urilizare au fost sigilarea pacii, prevenirea de fulgere si furtuni, comunicarea cu spiritele. Prima intalnirea a Europei cu tutunul a fost in gradinile Palatului din Spania si Portugalia, unde s-a raspandit catre restul continentului. In primul rand pentru frumusetea ei si mai tarziu pentru proprietatile medicale care i-au fost atribuite. Primul experiment mentionat cu aceasta planta a fost realizat de Jean Nicot, un ambasador francez in Portugalia, dupa care a fost numita nicotina. El a reusit sa vindece un om cu o tumora prin aplicarea de cataplasme de tutun. A introdus aceasta planta la Curtea Franceza si proprietatile sale medicinale, care a dat un impuls in popularitatea acesteia. Popularitatea tutunului a fost datorata nicotinei, unul dintre puternicile sale ingrediente. Nicotina este un alcaloid care in doze mici produce un efect de relaxare si de stimulare, crescand nivelul de dopamina si serotonina. In doze mai mari poate fi daunatoare. Chiar daca este etichetat ca ofera dependenta, beneficiile sale par sa depaseasca riscurile. De fapt, pare sa nu aiba mai multe riscuri de sanatate decat cafeina. Confuzia despre nicotina vine de la activistii anti-fumat care echivaleaza nicotina cu fumatul. Nicotina este un agent anti-inflamator si a dovedit ca poate preveni si trata Alzheimer, precum si intarzierea bolii Parkinson. Ce s-a intamplat in ultima suta de ani, de a schimbat modul in care lumea vede tutunul? Auzind cuvantul tutun, majoritatea oamenilor il asociaza cu boala. Se afirma ca, "consumul de tutun este una dintre cele mai mari amenintari de sanatate cu care lumea s-a confruntat". Aceasta declaratie este falsa deoare tutunul in sine nu prezinta o astfel de amenintare. Tutunul modern si procesul de productie reprezinta o amenintare. Tutunul de astazi este un produs comercial si plantat in peste 100 de tari. Intregul proces de plantare, de recoltare, uscare si incorporarea in produsele din tutun este controlat cu mare atentie, pentru a obtine caracteristicile specifice. Fiind unul dintre produsele care sunt scutite de etichetarea ingredientelor (celalalt fiind bauturile alcoolice), produsele din tutun sunt incarcate cu aditivi. Orice incercare de a eticheta ingredientele a fost sufocata de industria de tutun. Industria de tutun foloseste peste 600 de aditivi chimici care se amesteca in tigari. In plus exista o multime de aditivi prezenti in produsele finale din tutun care nu sunt adaugati in mod intentionat, dar pur si simplu sunt un produs al procesului de crestere si productie. Acestea includ: diverse microorganisme, pesticide, ierbicide, insecticide, metale grele, materiale straine precum metal, carton, polistiren, fragmente de lemn, insecte si alte elemente cum ar fi solventii organici si dioxine. Industria tutunului sustine ca toti aditivii utilizati la fabricarea tigarilor si a altor produse din tutun sunt aprobati pentru utilizare. Cu toate acestea, problema este ca aceste liste cu ingredinte nu au fost aprobate sa fie folosite in produsele care sunt destinate sa fie arse sau inhalate. Prin inhalare, plamanii absorb in organism chiar si substantele pe care tractul digestiv le recunoaste ca fiind toxice, in timp ce multi dintre acesti aditivi se modifica prin ardere devenind foarte daunatori, in timp ce unele sunt cunoscute ca pot produce cancer. In plus nici unul dintre acesti aditivi nu au fost testati. De exemplu, chiar si aditivii aparent inofensivi cum ar fi lemn-dulce, ciocolata, mierea si zaharul brun, sunt de fapt daunatori atunci cand se ard si intra in contact cu nicotina, deoarece zaharurile din aceste ingrediente creeaza acetaldehida atunci cand sunt arse. Ca si cand nu ar fi fost acest lucru suficient, in anul 1892 a inceput ca planta tutun sa fie modificata genetic. De atunci tutunul a fost modificat genetic cu scopul de a face aceasta planta rezistenta la erbiocide, insecticide, virusuri, ciuperci si pentru a reduce continutul de nicotina. Etichetarea produselor din tutun nu este obligatorie, utilizatorii de tigari si alte produse din tutun nu au nici o modalitate de a afla ce se afla in tigarile lor. Interesant, o alta planta a carei beneficii au fost neglijate, dar a ajuns in ultimul timp in atentia oamenilor este planta cannabis. Oamenii s-au trezit si au realizat ca au fost informati ca aceasta planta este un drog. In media tutunul apare decat ca o avertizare asupra sanatatii. Convingerea oamenilor ca este o planta daunatoare organismului. Toate acestea inseamna ca fumatul unui tutun natural este complet sigur? Nu, categoric nu. Ca orice planta poate fi folosita ca un leac, ea nu poate fi otrava. Tutunul natural poate avea numeroase beneficii care sunt recunoscute de intreaga lume de mii de ani. Daca sunteti un iubitor de tutun, cea mai buna cale sa il obtineti este sa il cultivati in gradina. Deoarece nu exista nici o reteta cum sa il folositi si in ce cantitati, este bine sa va utilizati intuitia.

- Sursa: http://www.secretele.com/2014/06/tutunul-o-planta-vindecatoare-uitata.html#sthash.sBCtQRsh.dpuf

Ariciul - Sfătuitorul lui Dumnezeu

Demiurgul modest

Prezent în multe basme şi poveşti, ariciul, ca personaj, ascunde de fapt mistere mult mai vechi, fiind regăsit în numeroase mituri şi legende cosmogonice. Ocupând un loc de seamă în mitologia persană, ariciul apare şi în tradiţiile popoarelor turcice din Asia Centrală.
Pentru buriaţi, ariciul este născocitorul focului şi sfătuitor al oamenilor care, ascultând de el, redesoperă Soarele şi Luna. Tot el este şi responsabil de inventarea agriculturii, fiind aşadar un important erou civilizator.
În multe culturi indo-europene, ariciul este o figură centrală în cosmogonii.
Simbolistica sa este legată mereu de începuturile lumii, iar usturimea provocată de ţepii săi este legată de originea focului şi chiar a Soarelui. În mod paradoxal pentru un animal prin excelenţă nocturn şi chtonian, ariciul a fost perceput şi mai ales ca erou solar, pe baza asemănării vizuale între astrul ceresc, cu razele sale luminoase, şi micul animal înconjurat aşijderea de sfera sa de ţepi.
Erou solar, ariciul are, totuşi, şi o latură chtoniană, evidenţiată de cercetătoarea Maria Gimbutas. Aşadar, ariciul, cu vizuina sa subpământeană şi obiceiul său de a se ghemui, era pentru oamenii din Paleolitic un simbol al matricei şi misterului feminin.
În cadrul interesantei şi originalei mitologii stră-româneşti, ariciul are, de asemenea, rol cosmogonic prin excelenţă.
În miturile noastre primordiale, ariciul participă alături de Dumnezeu (Fârtat) şi Diavol (Nefârtat) la urzirea lumii. Iată-l propulsat în rolul de "inginer" al Creaţiei. La fel ca în cazul miturilor primordiale indo-europene, asiatice sau chiar africane, ariciul este şi la noi un purtător al inteligenţei creatoare supreme şi chiar al unei etici surprinzătoare. El este cel care pune ordine în succesiunea zilelor şi preîntâmpină incestul Soarelui cu Luna, izbăvind astfel lumea proaspăt făurită de greutatea unui păcat primordial.
Descoperim aşadar ariciul implicat în rolul neaşteptat de ajutor al lui Dumnezeau în procesul urzirii lumii. Ba chiar, în unele mituri, Dumnezeu greşeşte Facerea Lumii, sau este în lipsă de inspiraţie. Salvarea vine de la meticulosul şi inteligentul arici care, prin intermediul a diferiţi soli animalieri (cel mai adesea, albine), vine cu soluţiile potrivite pentru terminarea Lumii.
Îl găsim şi în rolurile de mediator între zi şi noapte, între pământ şi apă, între suprafaţă şi adâncime, între ordine şi haos, între normă şi abatere, acţionând asemenea unui catalizator pentru armonizarea contrariilor şi normalizarea ritmurilor Firii.
Ca orice divinitate precreştină telurică, ariciul este stăpân şi paznic al bogăţiilor pământului. Împarte acest rol cu şarpele dar, spre deosebire de reptila care doar păzeşte comorile, ariciul este păstrătorul tainei unui dar al elementului pământ. Este vorba de o plantă magică, ce poate să învingă bolile şi moartea, ba chiar şi uneltele şi tehnologiile create de oameni. Aceeaşi plantă are darul de a deschide uşile Raiului, iar singur ariciul este cel care-i ştie taina.
Contrapartea sa feminină, "aricioaica," este depozitara unei alte taine. Conform unei credinţe populare de demult, dacă cineva închide puii aricioaicei într-o cameră încuiată cu lacăte, mama lor umblă până găseşte mult râvnita Iarbă a Fiarelor, o buruiană magică pe care doar ea o poate găsi şi cu care numai atingând lacătele şi zăvoarele, acestea se deschid de la sine. Din motive mai mult decât evidente, Iarba Fiarelor era căutată îndeosebi de hoţi, de lotri, de ocnaşi şi de haiduci.

Cu sau fără simbolismul său fascinant, ariciul rămîne acelaşi spiriduş al toamnei, a cărui apariţie ne încântă privirea şi ziua.
Iubiţi-l şi ocrotiţi-l ori de câte ori îl întâlniţi!

Cititi intreg articolul aici: http://www.descopera.ro/natura/8846319-ariciul-sfatuitorul-lui-dumnezeu

Animale de putere - 'Steiner

R. Steiner afirma ca: “Animalul creşte până la o anumită dimensiune şi formă caracteristică şi dezvoltă apoi în cadrul acesteia viaţa dinamică a senzaţiilor şi dorinţelor lui. Şi această viaţă îşi are existenţa în lumea sufletească. Aşa cum planta este ceea ce creşte şi se reproduce, animalul este ceea ce simte şi-şi dezvoltă instinctele. Ele sunt pentru animal ceea ce este fără formă, care se dezvoltă mereu în forme noi. În ultimă instanţă, ele îşi au procesele arhetipale în cele mai înalte regiuni ale ţării spiritelor. Dar ele sunt active în lumea sufletească. Astfel, la animale, pe lângă entităţile-forţă care dirijează, sensibil-invizibile, creşterea şi reproducerea se mai adaugă şi altele care au coborât cu o treaptă mai jos în lumea sufletească. Artizanii care acţionează în senzaţii şi instincte sunt, în regnul animal, entităţi fără formă care se îmbracă în învelişuri sufleteşti. Ele sunt constructorii propriu-zişi ai formelor animale. Domeniul cărora le aparţin poate fi desemnat în ştiinţa spiritului drept al treilea regn elementar. Pe lângă capacităţile menţionate la plante şi animale, omul mai este înzestrat şi cu aceea de a prelucra senzaţiile, obţinând reprezentări şi gânduri, şi cu aceea de a-şi dirija instinctele prin gândire. Gândul care la plantă apare ca formă, la animal apare ca forţă sufletească şi chiar sub formă de gând. Animalul este suflet; omul este spirit. Entitatea spirituală a mai coborât o treaptă. La animal ea este formatoare de suflet. La om ea s-a mutat în însăşi lumea materială sensibilă. Spiritul este prezent în cadrul corpului uman sensibil. Şi pentru că se prezintă în veşmânt sensibil, el poate apărea ca acea reflectare-umbră a fiinţei-spirit, pe care-o reprezintă gândul. Prin condiţiile organismului fizic al creierului, în om apare spiritul. Dar spiritul a devenit din această cauză şi entitatea interioară a omului. Gândul este forma pe care o adoptă în om entitatea-spirit lipsită de formă, aşa cum ea preia forma la plantă, sufletul la animal. Datorită acestui fapt, omul nu are un regn elementar care să-l construiască în afară de sine însuşi, în măsura în care el este fiinţă gânditoare. Regnul său elementar lucrează în corpul său sensibil. Numai în măsura în care omul este formă şi fiinţă în care iau naştere senzaţii lucrează în el şi entităţi elementare de acelaşi fel cu cele care lucrează în lumea plantelor şi a animalelor. În organismul spiritual al omului, în creierul său format ca încununare a sistemului său nervos avem în faţa noastră, devenit sensibil-vizibilă, ceea ce lucrează ca entitate de forţă suprasensibilă la plante şi la animale. Aceasta are drept rezultat faptul că animalul are un sentiment de sine, omul în schimb are o conştienţă de sine. În animal, spiritul se simte suflet; el nu se simte spirit. În om spiritul se recunoaşte ca spirit, chiar dacă – prin condiţiile fizice – numai ca reflectare-umbră a spiritului, ca gând. În acest sens lumea triplă se împarte în modul următor: 1. regnul fiinţelor arhetipale lipsite de formă (primul regn elementar); 2. regnul fiinţelor formatoare de formă (al doilea regn elementar); 3. regnul fiinţelor sufleteşti (al treilea regn elementar) 4. regnul formelor create (forme cristaline); 5. regnul fiinţelor care au forme fizice vizibile, asupra cărora mai lucrează însă în afară de acestea şi entităţile formatoare (regnul vegetal); 6. regnul care devine sensibil în forme în care însă mai acţionează încă şi entităţile care vieţuiese sufleteşte (regnul animal); 7. Regnul în care formele sunt perceptibile senzorial, pe lângă care însă mai acţionează entităţile care creează formele şi cele care se vieţuiesc sufleteşte şi în care prinde contur însuşi spiritul sub forma gândului în cadrul lumii simţurilor (regnul uman).

Când cel care vrea să valorifice numai vederea fizică consideră acest fel de entităţi ca avortoni ai unei fantezii pustii şi ale superstiţiei, acest lucru este de înţeles. Pentru ochii sensibili, ele nu pot fi vizibile, este evident, pentru că ele nu au un corp fizic. Superstiţia nu constă în faptul că astfel de fiinţe sunt privite ca fiind adevărate, ci în aceea că se crede că ele apar în mod sensibil. Fiinţe cu astfel de formă coacţionează la construcţia lumii, şi te întâlneşti cu ele de îndată ce păşeşti în regiunile superioare ale lumii, închise pentru simţurile corporale. Superstiţioşi nu sunt cei care văd în astfel de descrieri imaginile unor adevăruri spirituale, ci aceia care cred în existenţa sensibilă a imaginilor, dar şi cei care contestă spiritul pentru că ei cred că trebuie să respingă imaginea sensibilă. Trebuie consemnate şi fiinţele care nu coboară până în lumea sufletească, ci al căror înveliş este ţesut numai din formaţiunile ţării spiritelor. Omul le percepe, devine tovarăşul lor, atunci când îşi deschide ochiul spiritual şi urechea spirituală pentru ele. Printr-o astfel de deschidere, omului îi devin inteligibile multe lucruri la care el nu poate să privească altminteri decât cu o lipsă totală de înţelegere. În jurul lui se face lumină; el vede cauzele a ceea ce nu sunt decât efecte în lumea sensibilă. El cuprinde ceea ce, în lipsa ochiului spiritual, fie trebuie să conteste cu totul, fie să se mulţumească cu sintagma: Există mai multe lucruri în cer şi pe Pământ decât vă permite să visaţi înţelepciunea voastră primită în şcoli. Oameni care simt lucrurile cu mai multă fineţe, în mod spiritual, devin neliniştiţi atunci când presimt în jurul lor existenţa unei alte lumi decât cea percepută prin simţuri; ei încep să conştientizeze în mod înceţoşat şi trebuie să bâjbâie în interiorul lor ca orbul printre obiecte vizibile. Numai cunoaşterea clară a acestor domenii superioare ale existenţei, pătrunderea plină de înţelegere în ceea ce se întâmplă în ei pot întări cu adevărat omul în sinea lui şi-l pot aduce la determinarea sa adevărată. Prin privirea în ceea ce este ascuns simţurilor, omul îşi lărgeşte fiinţa în aşa fel încât îşi simte viaţa trăită înaintea acestei lărgiri ca pe „un vis despre lume“.

Indienii spun ca avem noua animale totemice, care exprima posibilitatile, talentele, si incercarile prin care trecem in viata. Mai sunt doua animale care sunt adaugate la grup, cele care merg alaturi de tine in dreapta si in stanga ta, si animalele respective le gasesti singur, poate iti apar in vise, poate sa fie orice animal de pe aceasta planeta, sau ceva inca necunoscut, ele sunt gardienii tai personali, si ei pot sa se schimbe, ceilalti sapte nu se schimba in aceasta existenta.

Iata cateva din cele mai intalnite animale de forta si semnificatia lor:

Vulturul – Simbolizeaza puterea Marelui Spirit, legatura cu Divinul. El reprezinta capacitatea de a trai in lumea Spiritului, la inaltime, de unde se poate vedea atat ansamblul cat si detaliul, ramanand insa in acelasi timp conectat si echilibrat la nivelul lumii terestre. Penele sale sunt considerate sacre, shamanii le folosesc de secole pentru vindecare, pentru a curata sistemul auric de diverse impuritati. Vulturul reprezinta pentru indienii Americani starea de gratie obtinuta prin straduinta, intelegere, si incercari de viata si initiatice care arata fiecaruia in ce consta adevarata sa putere. Puterea vulturului ne reaminteste despre faptul ca in viata se intampla sa fim nevoiti sa ne coboram pana in vaile cele mai adanci, sau sa invatam sa ne ridicam in zbor sigur deasupra culmilor celor mai inalte, avand incredere in legatura noastra cu Marele Spirit. Numai astfel, numai trecand prin incercarile pe care ni le pune in fata Viata, ne putem castiga dreptul de a folosi esenta si simbolul Vulturului. Atunci cand Vulturul exista in totemul nostru, el este un semn al legaturii noastre cu Aerul. Aerul reprezinta elementul mental, mentalul cel mai inalt este accesibil Vulturului; Intelepciunea apare in cele mai neasteptate feluri, si toate sunt legate de Forta Creativa a Marelui Spirit. Vulturul iti aduce iluminarea, daca intelegi ca te-ai pierdut printre ceturile si umbrele trecutului, sau al altor realitati care te impiedica sa vezi realitatea din prezentul infinit care este acum/aici. Vulturul ne spune sa constientizam dreptul de a fi liberi, el ne vorbeste despre libertatea cerului, a mentalului nostru, si ne invata sa traim Bucuria fiecarei clipe, sa ne bucuram de Lumina care este intodeauna la dispozitia noastra, numai sa deschidem ochii sa o vedem.

Şoimul este inrudit cu Mercur, mesagerul Divin. El te invata sa observi cu atentie ceea ce se petrece in jur. Viata in sine este o initiere, si un lucru magic, un miracol. Acest “miracol” te poate ajuta sa treci cu bine peste o situatie stresanta sau dificila, iar soimul chiar acest lucru il indica, aratandu-ti perspectiva pe care o capata prin ridicarea lui la inaltime. Este posibil ca Marele Spirit sa-ti puna in fata un dar pe care doar trebuie sa-l recunosti si sa-l primesti. De multe ori solutiile ne scapa datorita obtuzitatii cu care suntem nevoiti sa examinam o anumita situatie, pierzandu-ne poate in detalii, cand s-ar recomanda in primul rand o privire de ansamblu a intregii situatii, asa cum o face soimul. Soimul ne spune ca suntem doar atat de puternici cat este capacitatea noastra personala de a percepe, de a primi, si de a ne folosi talentele si intuitia. Tipatul soimului este o avertizare sau un semn, ca in viata noastra va apare ceva nou, poate un trib vecin care intentioneaza sa ne atace, sau o nastere in familie, sau ceva ce ne-a scapat atentiei si trebuie rezolvat.

Delfinul ne vorbeste despre rasuflarea vietii, despre aerul fara de care nu putem sa traim mai mult de cateva minute. Delfinul ne invata cum sa respiram ca sa eliberam emotiile care s-au strans in noi. Delfinul, energie predominant masculina, invata de la feminitatea lunii cum sa-si deschida partea sa feminina, lumina argintie a lunii coordonand ritmurile si ciclurile apelor materne de care are el insusi nevoie. Delfinul a descoperit orasele subacvatice, si a invatat limbajul primordial a sunetelor, pus in forma de catre Paianjen, de la Marile Natiuni care traiesc in Stele. Delfinul ne invata ca orice fel de comunicatie este ritm si pattern, si ca orice aspect al comunicatiei este in adancimea sa, in primul rand, “sunet”; delfinul este pastratorul pattern-ului original, si in ziua de astazi, si el este deasemenea un simbol al mesagerului Divin, purtator al unor noi solutii, atunci cand ne simtim ingraditi si fara idei. El este cel care ne aduce aminte sa fim atenti la ritmurile trupurilor noastre, la comunicarea cu ritmurile naturii, el ne invata sa ne manifestam bucuria de a trai, impartasind-o celor din jur. El ne invata cum sa trecem peste barierele de comunicatie, si cum sa luam legatura cu cei din alte lumi, cum ar fi lumea Viselor, sau diversele lumi ale Popoarelor Stelelor.

Bufnita – Ea se asociaza cu clarviziune, proiectie astrala, este un animal magic si un simbol al intelepciunii. Motivul pentru aceasta caracterizare este faptul ca bufnita poate vedea in intuneric, poate vedea lucruri care nu pot fi vazute in mod obisnuit, ea nu poate fi pacalita, lucru ce constituie esenta intelepciunii. Athena, zeita/simbolul intelepciunii la Greci, se spune ca avea pe umar o bufnita, care ii soptea adevaruri ascunse. Adevarurile pe care ti le sopteste bufnita iti vor veni prin vise si coincidente, in meditatie, de multe ori vei cunoaste lucruri ascunse despre cei din jurul tau, lucruri pe care daca le scoti la iveala in mod nechibzuit, iti pot eventual atrage ura sau mania celor care nu doresc revelarea lor.

Paianjenul se spune ca este primul care a tesut motivele scrierii, astfel ca oamenii sa inceapa sa-si inregistreze progresul si sa-l lase in amintirea copiilor lor. Trupul paianjenului este in forma cifrei 8, si are 8 picioare. El este simbolul posibilitatilor infinite de creatie, cu cele 4 directii din care bat vanturile care aduc schimbarea si reinnoirea, si cu cele 4 directii catre care se indreapta ele. Paianjenul ne avertizeaza deasemenea ca cei care se lasa prinsi in iluzia polaritatii si nu-si dau seama ca de ei insisi depinde cum isi urmeaza drumul in viata, pot sa se trezeasca prinsi in paienjenisul iluziilor si temeritatii, din care este tare greu sa iesi. Paianjenul are energie feminina, care iti spune sa tesi, sa creezi, sa creezi in continuu, sa creezi noi realitati prin care sa te manifesti, si sa cauti intotdeauna noi alternative atunci cand te afli intr-un impas. Deasemenea paianjenul este un semn care iti reaminteste sa-ti onorezi partenerul de sex opus, astfel ca prin actiunile tale sa nu aduci o dezonoare si desacralizare partii pe care poate ai desconsiderat-o si/sau neglijat-o.



Ursul – Puterea ursului este puterea de introspectie. Ursul cauta miere, dulceata adevarului, in scorbura copacilor din padure. Cand iarna domneste asupra naturii si totul este incremenit in inghetarea mortii, ursul hiberneaza ghemuit in uterul cald al vizuinii, si viseaza/digera experientele prin care a trecut de la trezirea din primavara, si pana la intrarea in adormire care incepe odata cu venirea frigului. Pentru a deveni asemenea ursului si a gasi siguranta pesterii/locuintei calde si protectoare, trebuie sa accesam vibratiile Mamei Eterne, si sa primim hrana pe care Ea ne-o da, atunci cand ne aflam in Vidul Creator care este chiar in Uterul Sau. Marele Vid este locul in care toate solutiile si raspunsurile sunt in armonie cu intrebarile care ne umplu realitatile noastre, a fiecaruia dintre noi. Daca alegem sa credem ca sunt multe intrebari si probleme in viata, ursul ne spune ca trebuie sa credem si faptul ca exista si raspunsuri la aceste intrebari si probleme, si raspunsurile sunt deja chiar in interiorul nostru. El ne spune: “linisteste-ti mentalul, intra in Linistea Sacra, si Cunoaste Adevarul”. Puterea feminina receptiva pe care o acceseaza misticii si vizionarii, shamanii si profetii, este un semn al invataturii si puterii Ursului. In India, pestera este simbolizata ca fiind locuinta lui Brahma. Pestera lui Brahma se considera a fi in manifestare fizica glanda pineala care sta in centrul celor patru lobi cerebrali. Avand o vedere de sus asupra creierului, putem vedea un cerc. Sudul va fi partea frontala, Nordul va fi partea din spate a craniului, Vestul va fi emisfera dreapta, iar Estul va fi emisfera stanga. Ursul se afla la Vest, zona intuitiva, emisfera dreapta a creierului. Ca sa hiberneze, el calatoreste catre pestera, centrul celor patru lobi unde este glanda pineala, si care are legatura sacra cu uterul feminin. In primavara ursul este ca si renascut, atunci cand iese din Pestera Viselor. Ursul ne indeamna sa ne recastigam autoritatea asupra propriei noastre vieti; de multe ori, cautand sfat si informatie la cei din jur, putem cadea in dezechilibru, in sensul ca riscam sa pierdem contactul cu propria noastra cunoastere si propriile noastre sentimente. Regaseste-ti puterea cunoasterii interioare, regaseste bucuria tacerii si bogatia/abundenta care care iti vine direct din inima Mamei. Constientizeaza pacea si recunostinta.

Sarpele – transmutare. Oamenii care au medicamentul sarpelui sunt foarte rari. Din initierea lor face parte experimentarea de multiple muscaturi de sarpe, ceea ce ii invata sa transmuteze diverse tipuri de otrava, pe diversele planuri de existenta. Puterea sarpelui este putere de creatie, el fiind un simbol al sexualitatii, energiei psihice, alchimiei, si ascensiunii catre imortalitate. Transmutarea in ciclul viata-moarte-renastere este exemplificata de catre dezbracarea hainei/pieii vechi de catre sarpe, atunci cand se invecheste; sarpele desemenea ne invata despre constiinta cosmica, si maleabilitatea care ne permite sa experimentam lucruri noi, sa ne urmam drumul trecand printre obstacole, fara eforturi inutile. Oamenii cu totemul sarpelui au constiinta ca toate lucrurile au scanteia divina in ele, si chiar ceea ce aparent este o otrava, poate fi transmutat in propriul interior printr-un proces alchimic, prin puterea mentala, intr-un lucru care ne poate aduce ceva nou si deosebit, ceva ce ne-am dorit dar poate n-am stiut cum sa cerem. Hermes, parintele alchimiei, folosea simbolismul a doi serpi incolaciti in jurul unei sabii, pentru a reprezenta vindecarea. Intelegerea si acceptarea completa a masculinului si femininului din fiecare organism creeaza o unificare a celor doua intr-una singura, oferind astfel Energie Divina. Acest medicament si simbol magic, ne invata la nivel personal ca suntem fiinte universale. Acceptand toate aspectele din propria viata, se poate aduce in manifestare transmutarea prin energia focului a obstacolelor care stau in calea cresterii noastre armonioase si complete. Miscarea sarpelui, ca un riu argintiu care se indreapta catre apele marelui ocean, ne indeamna sa ne cunoastem ritmurile interioare, si devenind una cu apa riului, sa recunoastem faptul ca fiecare simplu strop de apa este o parte foarte importanta din intreg.

Leul – conducere. Leul poate fi un totem dificil pentru cel care il poarta, pentru ca il pune in pozitia de a fi tinta problemelor celor din jur. Tot ce nu merge bine cade in capul leaderului, el poate deveni justificarea insecuritatii subalternilor, si ce se asteapta de la el este sa ia conducerea atunci cand cei din jur si-au pierdut cumpatul. Lectiile pe care le ofera acest totem sunt lectii legate de conducere. Cea mai buna lectie este atunci cand ai invatat arta de a conduce pe cei care accepta sa te urmeze, fara a insista ca toata lumea sa te urmeze. Leul ne invata deasemenea sa constientizam faptul ca fiecare fiinta este un lieder in sine, deoarece chiar si atunci cand urmeaza un lieder, oamenii de fapt se conduc ei insisi in alegerea lor. Observand miscarea leului, avem imaginea echilibrului dintre putere, hotarare, sanatate si gratie, deci echilibrarea la nivelul fizic, mental si spiritual. Aceasta felina nu vaneaza decat ca sa se hraneasca. Femela este un bun vanator, si energia sa este deosebit de materna, hranindu-si de multe ori ea insasi, de una singura, intreaga familie. Pentru cei care au acest totem, sau atunci cand leul le apare in vise, este poate timpul sa aiba incredere in propriile convingeri si sa mearga hotarat si cu curaj acolo unde ii impinge dorinta. Daca o asemenea persoana este urmata si de altii, lectiile de viata se vor inmulti, si de multe ori ea va fi fortata sa-si revizuiasca diverse pareri, sau sa-si redefineasca scopul din spatele propriilor actiuni. Acest totem aduce in vedere probleme serioase legate de cresterea puilor, ingrijirea lor devotata, dar si oferirea independentei la timpul potrivit, pentru a putea si ei sa devina puternici, asemenea parintilor lor. Principala responsabilitate pe care o are un lieder este cea de a spune intotdeauna adevarul, asa cum il simte el. Copiii in special, raspund foarte bine la puterea exemplului dat de un parinte/profesor corect si cinstit, si au sanse sa urmeze prin educatie acest principiu, toata viata. Respons(-)abilitatea este de fapt “abilitatea de a raspunde” in cel mai bun chip la diverse situatii pe care ni le pune in cale viata, deci ceea ce Nu i se permite leului este intrarea in panica. Acest medicament avertizeaza impotriva jocului cu focul. Daca o persoana sau un leader devine tiranic, dictatorial, daca incepe sa vorbeasca urat si/sau sa loveasca in cei din jur, acela a uitat medicamentul “adevarului”, si poate atrage distrugerea asupra propriei persoane sau chiar a tribului sau, la fel ca imparatul Nero. In cazul in care ne aflam in apropierea unei asemenea persoane, totemul leului ne invata sa nu ne lasam calcati in picioare, ci sa devenim noi insine leaderi, tratandu-i pe cei din jur asa cum am dori noi insine sa fim tratati. Nu nesiguranta, nu agresivitatea indreptata impotriva celor din jur sunt caracteristicile acestui semn conducator, ci hotararea, grandoarea si nobletea de caracter. De aceea, leul isi indeamna copiii sa vorbeasca puternic, adevarat, din toata inima, si mai ales sa invete sa rada frumos, din toata inima.

Calul – putere. “A fura cai echivaleaza cu a fura putere” se spunea adeseori in Vestul Salbatic. Aceasta deoarece calul este putere fizica, si nu numai fizica. In practicile shamanice din intreaga lume, calul simbolizeaza vehicolul care permite deplasarea prin aer, chiar pana la inaltimile cele mai apropiate de cer. Domesticirea si folosirea calului ca prieten care accepta sa imparta caratul poverilor cu fiinta umana a fost o descoperire deosebit de importanta pentru omul primitiv, care efectiv a prins “aripi” si viteza cu ajutorul calului. Dreamwalker, un shaman vestit, plecase intr-o calatorie de-a lungul preeriei, ca sa-si viziteze prietenii din natiunea Arapaho, care il chemasera la capataiul unui bolnav. Avea cu el pipa pacii, si pana legata in suvita impletita din parul lui lung si negru era indreptata cu varful in jos, ceea ce il arata ca fiind un om al pacii. La un moment dat, ii apare in fata o herghelie de mustangi. Calul negru s-a apropiat de el si i-a spus: “sunt din Vidul unde se afla toate raspunsurile. Urca pe spatele meu, si vei cunoaste puterea de a intra in Intuneric, pentru a gasi Lumina”. Dreamwalker a multumit, si a promis sa-l viziteze in Timpul Viselor. Armasarul Galben s-a apropiat de Dreamwalker, si i-a aratat Rasaritul de unde rasare Marea Lumina. El i-a spus ca Dreamwalker va putea astfel sa aduca raspunsuri pentru semenii lui, care sa-i invete si sa-i ilumineze pe calea vietii. Dreamwalker a multumit din nou, si a promis sa faca acest lucru in viata. Apoi s-a apropiat Armasarul Rosu, ridicandu-se pe picioarele din spate in toata puterea sa: el i-a aratat lui Dreamwalker cum sa-si echilibreze lucrul cu joaca, cum sa imbine seriozitatea cu umorul, si cum sa gaseasca bucuria in tot ceea ce face. Dreamwalker a multumit si a promis sa nu uite niciodata sa rada, sa se bucure, si sa aprecieze. Dreamwalker se apropia de destinatie, intovarasit de herghelia de cai. In apropierea pamanturilor pe care locuiau cei din Natiunea Arapaho, in fruntea hergheliei, apare in toata frumusetea sa magnifica Armasarul Alb. Dreamwalker s-a urcat pe spatele lui, si a mers mai departe. Armasarul alb i-a spus ca el este mesagerul tuturor celorlalti cai, si ca el reprezinta Intelepciunea Puterii. “Abuzul de Putere te indeparteaza de Intelepciune”, l-a invatat Calul Alb; “tu, Dreamwalker, ai facut acest drum lung si greu pentru a aduce vindecarea unui frate bolnav, pentru a impartasi Pipa Pacii, si modestia ta ti-a adus cunoasterea ca prin tine lucreaza cu adevarat chiar Marele Spirit. Asa cum te duc eu in spate, la fel si tu duci in spatele tau nevoile fratilor tai. Atunci cand ai ajuns la intelepciune, abia atunci poti sa intelegi ca puterea adevarata nu ne vine atunci cand o luam cu sila pentru noi insine, ci ea ne vine atunci cand muncim din greu si purtam raspunderea in mod echilibrat”. Dreamwalker, vindecat si purificat in profunzime prin contactul cu Caii Salbatici, a inteles ca scopul vizitei lor a fost impartasirea acestor mesaje cu toti copiii Marelui Spirit. Mesajul lor, care avertizeaza despre abuzuri, si care vorbesc despre respect si echilibrare, a dat nastere unui nou tip de razboinic, Razboinicul Curcubeului (Rainbow Warrior). Pentru El sau Ea care paseste pe aceasta cale, “eu” este inlocuit cu “noi”, pentru ca el/ea stie ca toate caile si toate culorile curcubeului trebuiesc onorate, ca si cum ar fi una singura.

Lupul – invatatorul, isi gaseste drumul fara gres pe potecile padurii, si este plin de idei noi, pe care le impartaseste cu clanul sau. Lupul are un singur partener de viata, si este loial, la fel ca un caine. Atunci cand esti in compania lupilor, poti sa simti un sentiment de clan in orice haitic, de coeziune familiala, dar in acelasi timp si tendinta individualista de independenta a fiecarui membru. Aceste calitati arata lupul a fi foarte aproape de rasa umana. Ca oameni, si noi avem capacitatea de a coexista intr-o comunitate, dar si independenta individuala de a ne manifesta visele si ideile proprii. Printre Natiunile Stelelor, lupul isi are locul in Sirius, “The Great Dog”, despre care legendele spun ca ar fi locuinta profesorilor pe care omenirea i-a avut in timpurile stravechi. Atat Egiptenii, cat si triburile Dogon din Africa mai pastreaza inca aceasta cunoastere, iar Indienii din America considera – pe baza acestei conexiuni, ca oamenii cu acest totem sunt profesori innascuti. Simturile sale sunt foarte ascutite, si luna ii este un aliat puternic. Luna este simbolul energiilor psihice, al subconstientului care ascunde secretele cunoasterii si intelepciunii. Atunci cand lupul isi indreapta capul catre luna si incepe sa cante, el ne arata modul sau de conectare cu subconstientul. Acest totem da validare aspectului nostru de invatator care impartaseste din cunoasterea sa si celorlalti copii ai Marelui Spirit. Cei care au acum contact cu totemul Lupului, sunt cei care au gasit modalitatea de a-si accesa latura intuitiva, si care sunt astfel buni profesori. Atunci cand avem acest medicament, putem sa ajutam pe cei din jur sa-şi aleaga calea cea mai potrivita. Prin impartasirea marilor adevaruri care stau la dispozitia omenirii, fiecare are ocazia sa creasca si sa inteleaga lucruri din ce in ce mai inalte si mai profunde. Lupul ne sfatuieste sa cautam uneori singuratatea, locuri ascunse, departe de alti oameni, unde putem sa intram in legatura cu “invatatorul din sine”, si sa aflam adevarul despre noi insine. Invatatorul ne poate invata in diverse feluri, fie printr-o persoana, o voce interioara, un animal, un copac, o floare, un nor, o piatra. Fiecare din noi trebuie sa inteleaga ca are dreptul la intelegere si cunoastere, si chiar datoria de a-si extinde si armoniza viziunea proprie, astfel ca intelegerea sa sa cuprinda cat mai mult. Lupul, Marele Invatator al tribului, ne invata despre curajul si intelepciunea de a privi din diverse puncte de vedere, de a accepta si de a ne bucura de aventura cunoasterii. Lupul nu apare decat pentru cei care au cerut in mod expres prezenta lui, in propria viata.

Sursa