Oraselul autonom

Incredibil de comestibil:oraselul autonom

Intr-un oras britanic in care se produc autonom toate legumele si fructele, ca rezultat s-a imbunatatit viata comunitatii si s-a redus rata criminalitatii.

Cand micul orasel britanic Todmorden, inghesuit intre Yorkshire si Lancashire, a inceput mai intai sa amplaseze gradini de legume si fructe peste tot in zona ca parte a programului Incredible Edible(Incredibil de comestibil), locuitorii sai nu aveau nici o idee ca noul concept, desi simplu, va face oraselul unul dintre modelele cele mai inspiratoare si autosustenabile pentru viitor.
Plante proaspete, verdeturi suculente si fructe gustoase, toate pot fi gasite crescand in apropierea cladirilor publice, campusurilor universitare, a parcarilor de supermarket,  si in alte diferite locuri. Mici gradini, straturi, si chiar fasii inguste de teren cultivat pot fi gasite in aceste zone pline de produse proaspete, care sunt cu toate disponibile oricand si oricui le doreste.
Toate acestea sunt parte a unui program numit Incredible Edible (Incredibil de comestibil), care a fost fondat de Mary Clear, o bunicuta cu zece nepoti, si Pam Warhurst, o fosta patroana de restaurant local, cunoscut ca Bear Cafe. Partenerele au impartasit telul de a face din Tormorden primul oras din Marea Britanie care sa devina complet independent din punct de vedere alimentar – si eforturile lor au fost pline de succes, cel putin in ce priveste satisfacerea cererii pentru produse pentru localnicii care le doresc.
Pana acum programul utilizeaza 70 de terenuri agricole mari localizate toate in jurul orasului pentru a planta pe acestea zmeura, caise, mere, coacaze negre si rosii, capsuni, fasole, mazare, cirese, menta, rozmarin, cimbru, fenel, cartofi, varza creata, morcovi, laptuci, ceapa, legume si verdeturi. Nu doar ca localnicii au prins din mers gradinaritul si au inceput sa accepte produsele, ci ei mai si respecta sistemul in general si nu abuzeaza de el.”Daca iei fasia de teren de pe marginea drumului, care a fost folosita ca groapa de gunoi si o transformi intr-un loc plin de verdeturi si arbori fructiferi, oamenii nu o sa o vandalizeze. Eu cred ca suntem conditionati sa nu ne batem joc de hrana”, a spus Warhurst, referitor la faptul ca a oferi fructe si legume in mod gratuit ar putea duce la abuz si alte crime.
Ea a observat de fapt ca s-a produs chiar lucrul opus – programul Incredibil de comestibil a imbunatatit relatiile in cadrul comunitatii locale, si a redus rata criminalitatii din ce in ce mai mult cu fiecare an de la inceperea programului.De fapt programul a fost atat de plin de succes, ca multe alte comunitati, atat din Marea Britanie, cat si din strainatate, sunt si ele acum interesate in lansarea propriului lor program de gradini publice comunitare.
Pe langa imbunatatirea sentimentului de comunitate si reducerea criminalitatii, Incredibil de comestibil a reinnoit un sentiment al aprecierii fata de hrana si modul in care este aceasta produsa, ca si un interes reinnoit pentru producerea acesteia in randurile noii generatii, ceea ce il face obiectul invidiei pentru multe comunitati progresiste din intreaga lume.

Sursa: 

http://www.dailymail.co.uk/femail/article-2072383/Eccentric-town-Todmorden-growing-ALL-veg.html - Incredibil de comestibil

Sucuri de legume

1. Sucul de andive – este una din sursele cele mai bogate în vitamina A. Combinat cu suc de morcovi, ţelină şi pătrunjel este hrănitor pentru nervii văzului şi pentru sistemul muscular; luat în cantitate de 0,5 l pe zi corectează defectele de vedere, făcând chiar inutilă purtarea ochelarilor. Împreună cu suc de morcov şi ţelină este de ajutor în astm şi guturai. Sucul de andive cu ţelină şi pătrunjel foloseşte în anemie şi tulburări cardiace; luat simplu, ajută secreţia biliară.

2. Sucul de cartofi – este indicat în ulcere gastrice şi duodenale sau în diabet; o jumătate de pahar de 4-5 ori pe zi, timp de o lună, pentru ulcere; mici cure de 10 zile, în fiecare lună sau din două în două luni, la diabetici. În combinaţie cu morcovi sau ţelină, în cantităţi egale, este deosebit de bogat în principii revitalizante. 
      
3. Sucul de castravete – dizolvat de acidul uric, depurativ, dezintoxicant. Are un gust nu foarte plăcut, fiind indicat a se consuma în amestec cu sucuri de morcov, struguri, măr, ţelină, etc. Conţine peste 40% K, 10% Na, 7% Ca, 7% Cl. Amestecat cu suc de morcov are efecte benefice în reumatism, când există un exces de acid uric; cu adaos de suc de sfeclă se obţine un efect mai activ contra reumatismului. De asemenea, reglează presiunea sângelui, previne căderea părului, crăparea unghiilor, este indicat în afecţiunile dinţilor şi gingiilor.

4. Sucul de ceapă – în cantităţi mici, va fi adăugat în mod util altor sucuri; diabeticii, reumaticii, suferinzii de prostată, cei obosiţi, cei cu endeme vor beneficia în cel mai înalt grad de efectele lui.

5. Sucul de creson – conţine sulf, numeroase minerale şi vitamine; are efect anticancerigen şi antidiabetic; indicat în dermatoze şi afecţiunile sistemului pilos. O cură cu suc de creson este o cură de dezintoxicare şi totodată de înfrumuseţare.

6. Sucul de hrean ras – nestors, cu adaos de suc de lămâie îndoită cu apă, luat câte o jumătate de linguriţă de două ori pe zi, între mese, ajută foarte bine la dizolvarea mucozităţilor din sinusuri. Trebuie consumat proaspăt.

7. Sucul de lăptucă – adăugat celui de morcov şi lucernă, are un efect de întărire a rădăcinii părului: un consum zilnic de 0,5 l din această combinaţie poate ajuta în mare măsură la creşterea părului. Conţine: K, Na, Ca, Mg, Fe, Si şi F. După morcov şi lucernă, ocupă al treilea loc ca valoare nutritivă pentru refacerea celulelor nervoase şi a ţesuturilor; are aproape toate vitaminele.

8. Sucul de lucernă – indicat în bolile inimii şi arterelor, în tulburările respiratorii, în infecţii ale sinusurilor şi ale plămânilor, ca şi ale bronhiilor. Este foarte tare pentru a fi consumat simplu, deci trebuie combinat cu suc de morcovi.

9. Sucul de mărar – va fi adăugat la alte sucuri pentru proprietăţile sale diuretice, antireumatismale, vermifuge, galactogoge (pentru sporirea secreţiei de lapte).

10. Sucul de morcovi – conţine Fe, Ca, P, Mg, necesare elementelor sanguine şi ţesuturilor organice în general, vitamine multiple, mai ales provitamina A, pectine. Iată câteva indicaţii ale acestui suc deosebit de preţios: anemii, ulcere gastrice şi duodenale, colite, enterite, diaree sau, dimpotrivă, constipaţie, afecţiuni hepatobiliare, intoxicaţii, dermatoze.

11. Sucul de orz verde – se pune orzul la înmuiat o zi, după care se seamănă în ghivece, lădiţe, solare, grădini, în serii succesive. Se udă. Când firul ajunge la înălţimea de 15-20 cm, se poate folosi. Se curăţă de rădăcină, se spală în câteva ape, se mărunţeşte. Se înmoaie în apă şi imediat se dă prin maşina de tocat, iar apoi prin centrifugă. Ce se depune pe sita extractorului se înmoaie din nou în apă şi se centrifughează încă o dată. Rezultă un suc verde închis, cu un gust uşor amărui, care se păstrează în sticle astupate, la frigider. Se pot face 1-2 l odată. Pentru consum se iau 50 ml suc concentrat care se diluează cu 50-100 ml suc de mere, sau apă. Se bea la temperatura camerei, cu înghiţituri rare. Se poate prepara şi dintr-o liguriţă de pudră de orz verde la 150-200 ml de apă sau suc de mere.

Compoziţia biochimică a orzului verde conferă plantei un efect curativ deosebit, încetinind totodată procesul de îmbătrânire a celulelor. Bogăţia în proteine, vitamine, minerale şi enzime face ca orzul verde să fie eficient în buna funcţionare a organismului. Comparativ cu alte plante, orzul verde conţine:
-de peste 250 ori mai multă vitamina A decât în salată;
-de peste 25 ori mai mult K decât în banane;
-de peste 11 ori mai mult Ca decât în lapte;
-de peste 11 ori mai mult Fe decât în ţelină;
- de peste 7 ori mai multă vitamina C decât în portocale;
-de peste 10 ori mai multă vitamina B1 decât în spanac;
-2000 micrograme SOD (superoxid dismutaza) activ, la o porţie de 2g de pudră de orz verde. SOD este o enzimă proteică activă cu un efect deosebit în vindecarea bolilor, revitalizarea organismului şi în încetinirea procesului de îmbătrânire. Această enzimă intervine în inactivarea radicalilor liberi oxidril, radicali care, atunci când sunt activi, favorizează îmbătrânirea celulelor şi apariţia bolilor. Orzul verde este până în prezent cea mai bogată sursă de SOD cunoscută.

Sucul de orz verde este indicat în următoarele boli: anorexie, anemie, stomatite, afecţiuni oculare, boli de stomac, boli hepatice, cancer, colite, pancreatite, boli de inimă, arteroscleroză cerebrală, astm bronşic, gripă, viroze pulmonare, TBC, rinită alergică, dereglări hormonale, diabet, obezitate, retard psiho-motor, neurastenii, insomnii, reumatism, acnee, hemoroizi, hemoragii, afecţiuni ginecologice, avitaminoză, sterilitate, impotenţă sexuală.

12. Sucul de păpădie – se foloseşte în curele depurative indicate celor cu suferinţe litiazice, celor cu insuficienţă biliară, celor cu exces de colesterol. Se adaugă în amestecuri.

13. Sucul de pătrunjel – are proprietăţi esenţiale în metabolismul oxigenului, în menţinerea funcţionării normale a suprarenalei şi tiroidei, în păstrarea sănătăţii vaselor sanguine, mai ales a capilarelor, este excelent pentru căile genito-urinare, de mare ajutor în cazul pietrelor la rinichi şi fiere; este eficient în afecţiuni ale ochilor: ulceraţii de cornee, cataracte, conjunctivite, afecţiuni ale nervului optic şi, combinat cu morcov, ţelină, andive, a dat rezultate în inerţii ale pupilei. Împreună cu sfeclă, morcov, castravete, luat regulat, şi fără a consuma zaharuri, reglează şi vindecă tulburările menstruale, înlăturând durerile.

14. Sucul de ridiche – combinat cu suc de morcov ajută la refacerea mucoaselor; eficacitatea creşte dacă este luat la o oră după sucul de hrean. Are efectul de a linişti şi vindeca mucoasele, eliminând mucusul dizolvat de hrean. Datorită conţinutului de Na, Fe şi Mg, dă rezultate de durată în sinuzite, eliminând necesitatea intervenţiilor chirurgicale. Neagră sau roz, ridichea este un stimulent hepatic şi al vezicii biliare, un antiscorbutic puternic, diuretic, antiseptic pulmonar; este de asemeni folositor în cazuri de reumatism, inapetenţă, lene hepatică, litiaze biliare sau urinare. Se va consuma în combinaţie cu alte sucuri.

15. Sucul de roşii – este recomandat în cazuri de: intoxicaţii, demineralizări, reumatism, arteroscleroză şi pentru prevenirea îmbătrânirii precoce.

16. Sucul de sfeclă – este unul dintre cele mai preţioase pentru refacerea globulelor roşii şi a sângelui în general. În special femeilor li se recomandă să consume sucuri de sfeclă cu morcov, minim 0,5l pe zi. Băut simplu, mai mult de un pahar o dată, are efect de purificare, dar dă greaţă şi ameţeală tocmai datorită efectului asupra ficatului; se recomandă deci, iniţial, să se consume mai puţin suc de sfeclă, până ce acţiunea lui de curăţire este tolerată, apoi să se crească porţia la un pahar mare de două ori pe zi. Este indicat celor care suferă de: anemie, demineralizare, tuberculoză, nevroză şi gută. De asemenea, este foarte eficient la menopauză, fiind mult mai eficient decât medicamentele sau hormonii sintetici.

17. Sucul de spanac – este cel mai bun mijloc natural de curăţire şi regenerare a tubului digestiv. Consumat în cantitate de 0,5 l pe zi vindecă cele mai grave constipaţii în câteva zile sau săptămâni. Combinat cu suc de morcovi, are un efect valoros asupra dinţilor şi gingiilor.

18. Sucul de sparanghel – conţine un alcaloid, „sparanghina”, cu acţiune diuretică, mai ales combinat cu suc de morcov (nu se bea simplu). Folosit în: tulburări renale, reglarea glandelor endocrine, tulburări de prostată (împreună cu sucul de morcov, sfeclă şi castravete), descompunerea cristalelor de oxalaţi în nefrite.

19. Sucul de ţelină – este preferat sucul din frunze de ţelină, dar şi rădăcina are proprietăţi asemănătoare. Poate fi folosit ca atare sau combinat cu cel de morcovi, lămâie, etc. Are numeroase indicaţii: drenor hepatic şi renal, tonic al sistemului nervos şi al suprarenalelor, depurativ, antireumatismal şi antigutos, antiseptic. Combinat cu sucul de morcov ajută la îndepărtarea unor afecţiuni nervoase. Prin conţinutul de Fe şi Mg este preţios pentru sânge.

20. Sucul de usturoi – este bogat în uleiuri volatile foarte puternice şi pătrunzătoare, încât ajută la dispersia acumulării mucozităţilor în cavităţile sinusurilor, bronhii şi plămâni. Ajută la eliminarea toxinelor din corp prin pori; elimină paraziţii intestinali; măreşte peristaltismul şi diureza.

21. Sucul de varză – este un excelent curăţitor, prin acţiunea combinată a S şi Cl pe care le conţine, dar numai dacă sucul este crud şi fără sare. Conţine de asemenea Ca, I şi vitamina C. Este util în ulcere, constipaţii şi erupţii pe piele. Singurul dezavantaj este balonarea datorată acţiunii lui de descompunere a deşeurilor în tubul digestiv; balonarea arată însă o situaţie anormală în stomac şi intestin. În acest caz, este bine să se înceapă cura cu suc de morcov sau spanac, cu 2-3 săptămâni înainte.

Cura cu păpădie

Cura cu păpădie - pentru ficat şi vezica biliară
Este o plantă în aparenţă banală, dar care are nişte efecte detoxifiante cu totul excepţionale. Aceasta deoarece acum, primăvara devreme, păpădia conţine în frunzele şi în tulpina sa substanţe amare, enzime şi fitohormoni care fac adevărate minuni pentru ficatul obosit şi încărcat de toxine.

Desfăşurarea curei
Timp de 14 zile, se vor consuma câte zece frunze proaspete de păpădie, de două-trei ori pe zi, cu 10 minute înaintea meselor principale. Recoltarea frunzelor se face în aceeaşi zi sau cu maximum două zile înainte de a fi consumate, de la plante care încă nu au înflorit, pentru a conţine colină (un principiu activ cu proprietăţi drenoare şi tonice hepatice foarte puternice) în cantităţi maxime. Unii naturişti recomandă folosirea tijelor florale de păpădie în locul frunzelor - un sfat valabil, singurul inconvenient fiind că aceste tije se procură greu, culegându-se în intervalul de timp de dinaintea înfloririi plantei, care este de obicei foarte scurt (3-4 zile).

Efectele curei cu păpădie
Această cură are darul de a relansa activitatea ficatului, de a stimula puternic regenerarea celulelor hepatice şi de a favoriza eliminarea toxinelor din acest organ extrem de important. Mai mult, frunzele proaspete de păpădie stimulează secreţia de bilă şi important, favorizează evacuarea acesteia. Nu în ultimul rând, păpădia are darul de a stimula peristaltismul întregului tub digestiv, fiind de un mare ajutor pentru persoanele cu digestia slăbită sau leneşă.

Câteva recomandări terapeutice
Printre afecţiunile care se agravează la ieşirea din iarnă şi care sunt eliminate cu ajutorul tratamentului cu frunze de păpădie proaspătă enumerăm: dischinezia biliară (fierea leneşă), dispepsia, hepatitele de toate felurile, icterul, constipaţia atonă, indigestia. Este un adjuvant valoros în cazurile de microlitiază biliară, precum şi în ciroza hepatică.
Precauţii: La persoanele cu stomacul foarte sensibil, subponderale sau debile, tratamentul cu păpădie crudă se poate dovedi prea puternic, motiv pentru care va fi făcut cu prudenţă.
"Remedii naturiste" - Valeriu  CIUCULIN
http://suntsanatos.ro/cure/cura-cu-papadie.html

Fructe si legume bogate in fier

Anghinarea

Anghinarea nu este comestibila in totalitate, ci se consuma partea dintre petale, dupa ce este gatita. "Inima" este aceea care face bine, pe cand ceea ce o inconjoara trebuie cojit cu o lingurita si aruncat. Odata ce este gatita, anghinarea ofera 3,0 miligrame de fier.

Spanacul

Spanacul este o sursa foarte puternica de fier. O cana de spanac gatit are in jur de 6,4 miligrame de fier.

Sfecla

Sfecla este originara din Elvetia, fiind o leguma aromata si usor amara, dar nu neplacuta la gust. O poti pune in supe si salate, ea oferindu-ti in jur de 4 miligrame de fier pe cana.

Piersicile

Piersicile sunt dulci si foarte aromate, dar si sanatoase. Atunci cand nu le gasesti proaspete, consuma 10 fructe uscate, care iti vor da 5,3 miligrame de fier.

Stafidele

Stafidele sunt foarte bogate in fier, dar si fibre sub forma de inulina, care ajuta la sanatatea colonului. Ele au si antioxidanti, fitochimicale si catehine, iar o jumatate de cana de stafide iti ofera 1,6 miligrame de fier.

Sucul de prune

Sucul de prune este foarte bogat in fier, un sfert de litru oferindu-ti 3 miligame. Acesta iti ofera si vitaminele A, B6 si C, dar si potasiu.

Fasolea

Fasolea, ce poate fi preparata in multe feluri, contine proteine, fibre si fier. Soia, lintea si alte tipuri de legume cu boabe contin in jur de 3 miligrame de fier.

Cum sa cresti conopida

Conopida este crescuta pentru coroana sa hranitoare, de obicei de culoare alba. Planta poate fi cultivata pe toata perioada anului, atata timp cat este aleasa specia potrivita anotimpului. Pentru ca leguma are nevoie de spatiu nu este indicat sa fie cultivata in gradini de dimensiuni mici.


In general, leguma este o planta care se dezvolta in temperaturi moderate (caldura mare ii diminueaza cresterea). Va trebui sa fii atent la soiul de conopida pe care urmeaza sa il plantezi pentru a sti din timp cum sa te pregatesti.
Totusi, conopida cere ceva mai multa atentie si ingrijirire decat varza, dar cu putina grija, aceasta leguma poate fi cultivata foarte usor de catre oricine. Pentru ca lucrurile sa fie mai usoare, iata cativa pasi care ar trebui urmati atunci cand vrei sa incepi cresterea conopidei.

1 Pregatirea

Sapa pamantul, dar fa-o cu luni inainte de plantarea propriuzisa. Solul este mult mai roditor, iar conopida se va dezvolta mult mai bine intr-un pamant sapat cu cateva luni inainte, decat cu cateva saptamani. Atunci cand lucrezi solul, adauga in pamant ingrasamant organic pentru plante. Terenul in care urmeaza sa fie plantata conopida trebuie sa fie drenat foarte bine si va trebui sa fie tratat cu un strat de var.

2 Insamantarea

Semintele de conopida se cresc mai intai in ghivece, intr-un mediu inchis. Acestea se aseaza in pamant la o adancime de 1/2 cm. Dupa ce semintele au germinat, aseaza ghivecele intr-un loc cu lumina multa, la o temperatura de aproximativ 15 gr Celsius.
Pentru a avea o planta mai rezistenta, "caleste-o" la temperatura de afara. Treptat, timp de sase saptamani, expune ghivecele cu rasaduri de conopida mediului extern si soarelui, crescand treptat timpul pe care plantele il petrec afara.
Dupa ce aceasta perioada de "acomodare" s-a incheiat poti sa incepi plantarea in gradina. Semanarea rasadurilor se va face pe randuri, cu mladite asezate in pamant la o distanta de 60 cm una fata de celalalta si cu distanta dintre randuri de 100 cm.
Daca vrei sa cultivi varietati de conopida de vara, va trebui sa incepi plantarea lor din luna ianuarie si sa le plantezi afara in luna martie pentru a avea recolta in luna iunie sau iulie. Daca vei face plantarea in luna aprilie, recolta va fi gata in luna august sau septembrie.
Varietatile de conopida de toamna se vor planta in ghivece in luna aprilie si vor fi mutate in pamantul de afara in luna mai pentru a avea o recolta pe la sfarsitul lunii iunie. Pe de alta parte, soiurile de iarna cer plantarea semintelor in luna mai si transferarea rasadurilor in gradina in luna iulie.

3 Ingrijirea

Conopida are nevoie de apa. Un sol umed va face planta sa dezvolte o coroana de flori mult mai bogata, de aceea, mai ales pentru soiurile de vara, este necesara udarea permanenta. Pamantul in care a fost sadita conopida nu trebuie sa fie uscat.
Pentru a mentine umiditatea solului presara un strat de mulci. Un alt pericol la care trebuie sa fii atent este cel reprezentat de daunatori. Mustele sunt inamicii principali ai acestei legume.

4 Recoltarea

Dimensiunile coroanei conopidei pot fi diferite in functie de specie. O conopida va putea fi culeasa atunci cand meristemul nu va mai fi acoperit de fruzele plantei.
Conopida se culege dimineata, cand este mai suculenta si se va face prin taierea tulpinii cu un cutit. Totusi, taierea trebuie sa se faca in asa fel incat o parte din fruzele plantei sa ramana inca atasate pentru a proteja coroana. Totodata, conopida trebuie culeasa inainte sa ajunga la maturitate. O conopida matura si trecuta de perioada de recoltare , are florile meristemului deschise si decolorate.

5 Depozitarea

Conopida poate fi pastrata proaspata timp de trei saptamani pritr-o metoda foarte simpla. Dupa ce a fost culeasa, conopida se aseaza cu meristemul in jos si se pulverizeaza cu apa in fiecare zi. O alta medota de depozitare este prinderea funzelor cu un elastic peste corona sau inghetarea legumei.

Sursa: http://gradina.acasa.ro/legume-114/cum-sa-cresti-conopida-13321.html#ixzz2R507qfeJ

Cinci moduri simple de a detoxifia ganglionii limfatici | limfa

Oricine stie ca un stil de viata sedentar, fie ca si “cartof de canapea”, lucrator la birou sau operator de vehicul, nu duce la o buna sanatate. Daca cineva este ambitions, cu destul timp aceasta persoana va face exercitii si se va concentra asupra inimii, plamanilor si/sau muschilor.
Dar si sistemul limfatic are nevoie sa fie lucrat. Este sistemul de drenaj pentru toxinele celulare metabolice. Ganglionii limfatici ofera antigeni pentru purificarea fluidelor continand orice, de la alergeni la celule canceroase. Acest fluid este numit limfa. Exista mai multa limfa decat sange in corpul tau, dar nu exista nici o pompa pentru limfa.
Daca limfa nu se misca din micii ganglioni limfatici prin vasele acestora catre rinichi si ficat, se retrage ca o conducta de canalizare infundata. Ganglionii limfatici pot sa se infecteze si te trezesti cu “glande umflate”, un termen gresit. Ganglionii limfatici nu sunt glande.
Oricine mananca si bea alimente procesate si bauturi carbogazoase sau alcool si in acelasi timp duce o viata sedentara este blocat cu un sistem imunitar compromis datorita limfei care are nevoie sa fie drenata.

Cum punem limfa in miscare

Surprinzator, in aceasta era a hiper-exercitiilor, multi experti in sanatatea realizeaza importanta mersului pentru punerea in miscare a limfei. Iar acesta nu este mers de placere, ci mers alert. Mersul ar trebui facut in afara casei, in conditii cat se poate de naturale, cu copaci, iarba si aer proaspat in spatii deschise.
Mersul ar trebui sa ia circa 20 de minute sau mai mult. De patru ori pe saptamana ar fi un ritm destul de bun Incepeti pe cat de alert puteti merge, apoi treceti la mers fortat. Intrucat sunt multi ganglioni limfatici in partea superioara a corpului, axile, gat si umeri, miscarile bratelor ar trebui sa fie mai ample decat in mod obisnuit.
Acest lucru este deosebit de important pentru femeile care poarta sutiene si folosesc deodorante aplicate sub brat si care contin toxine. Acele toxine patrund in zonele largi ale ganglionilor limfatici din apropiere si aflate chiar sub piele.
Un alt aspect al mersului este ca reprezinta o activitate de purtarea a unei greutati. Gravitatia ajuta la punerea in miscare a limfei de fiecare data cand cineva paseste alert cu un usor salt de la pamant. Opririle bruste ale fiecarui pas cu toata greutatea creeaza fortari gravitationale suplimentare, care ajuta la miscarea limfei catre partea inferioara.
De aceea miscarile saltarete functioneaza foarte bine pentru punerea in miscare a limfei. O minitrambulina poate fi cumparata cu doar 150 de lei Este ca o trambulina in miniatura, circa 1,20 m diametru. Este foarte aproape de pamant, asa ca tot ce ai de facut este sa pasesti pe ea si sa topai in sus si in jos pentru 10-15 minute, in casa sau afara.
De fiecare data cand sari, sporesti atractia gravitationala asupra limfei. Capeti “G”-uri, impulsuri gravitationale de nivel scazut sau sporit similare celor resimtite la schimbari rapide ale vitezei masinii, sau celor din caruseluri/montaigne-russe(roller coaster). Cu mersul intens sau sariturile, “G”-urile sunt in aliniament vertical cu corpu si cu sistemul limfatic al acestuia.
Masajul care se concentreaza asupra umerilor, bratelor si gatului, poate si el sa fie folositor. Exista tehnici de masaj care se concentreaza asupra drenajului limfatic. Terapia de polaritate si ea are tehnici specifice pentru punerea in miscare a limfei.
Frectionarea uscata executata in mod viguros asupra bratelor, torsului si picioarelor este de asemenea recomandat pentru punerea in miscare a limfei. Miscarile de frectionare ar trebui sa fie facute dinspre gat si pulpa spre tors(trunchi).

Plante care ajuta si purifica limfa

Plantele si ceaiurile pot fi utilizate pentru a purifica limfa. Turita lipicioasa(Galium Aparine) este folosita in multe formule pentru limfa. Poate fi cumparata ca extract sau tinctura, sau ca un manunchi de plante pentru a-ti face singur ceaiuri sau tincturi. Indigofera este o alta planta potrivita pentru detoxifierea sistemului limfatic. Unii mai  recomanda si gentiana(Hydrastis canadiensis) si echinacea.
Bautul a cat mai multa apa curata este esential cu toate aceste recomandari.
Sursele pentru acest articol includ:
http://greenmedinfo.com
http://owen.curezone.com/healing/lymphrebounding.html
http://articles.herballegacy.com/the-dry-brushing-technique/
http://www.optimumhealthclinic.info
http://www.emedicinehealth.com/swollen_lymph_glands/article_em.htm
http://www.cancersalves.com/checklist/lymphatic_stimulation.html - limfa si detoxifierea sistemului limfatic

ANGHINAREA

LA CE ESTE BUNA PLANTA ANGHINAREA

Anghinarea este o planta mai rar cultivata. Se pare ca ea ar fi patruns in Europa undeva prin anii 1400, mai intai in Franta. La inceput, aceasta a fost folosita ca afrodisiac, cu toate ca expertii din ziua de astazi nu au confirmat ca anghinarea ar fi avut astfel de proprietati.

Utilizarile anghinarii

In prezent, aceasta planta este folosita pe scara larga in stiinta moderna. Dintre principalele sale utilizari se numara capacitatea sa de scadere a nivelului colesterolului, fapt care o face extrem de eficienta pentru cei care sufera de diabet. De asemnea, planta are un efect benefic ca stimulent al digestiei, usurand asimilarea alimentelor de catre organismul nostru. In plus, in afara de colesterol si acidul uric, si ureea scade in cantitate daca se consuma anghinare in mod frecvent.

Aceasta planta este recomandata si pentru cei care sufera de arteroscleroza, de balonare sau pentru cei care vor sa mai puna cateva kilograme. Pe langa aceste proprietati, anghinarea este indicata si pentru tratarea anemiei, a asteniei, dar si pentru unele deficiente ale ficatului. Se stie faptul ca planta intareste glandele hepatice. Pentru ca are in componenta o cantitate importanta de insulina, anghinarea permite scaderea glucozei din urina.

Nu in ultimul rand, planta are o utilitate deosebita si in industria alimentara, in special pentru prepararea salatelor, a supelor, dar si a diferitelor paste si tocaturi.

Mai jos vom vedea cum exact actioneaza anghinarea pentru tratarea afectiunilor.

In cazul arterosclerozei, aveti nevoie de 50 de grame de frunze din aceasta planta, pe care le puneti intr-o jumatate de litru de apa, pe care o puneti la fiert pentru jumatate de ora. La sfarsit, strecurati lichidul si beti cate o cana din compozitie inainte de fiecare masa. Principalul scop al decoctului este cresterea diurezei.

Pentru tratarea albuminuriei renale, tocati 25 de grame de frunze de anghinare si fierbeti-le in 500 de mililitri de apa, pentru un sfert de ora. Strecurati lichidul si beti-l dimineata, la pranz si seara, inaintea fiecarei mese.

Artrita se poate trata prin fierberea a 50 de grame de radacini de anghinare intr-un litru de apa. Nu aveti nevoie decat de un pahar inaintea fiecarei mese, iar cura este bine sa se tina pentru cel putin 30 de zile. Alternativ, puteti folosi 100 de grame de radacini din aceasta planta, pe care le fierbeti in 600 de mililitri de apa pentru jumatate de ora. Dupa strecurare, beti in fiecare dimineata, fara sa fi mancat ceva, un pahar din acest lichid. Dupa aceea, puteti sa mai consumati o cana inainte de masa de seara. Eventual, o alta cana este recomandata inainte de masa de pranz.

In cazul in care suferiti de litiaza biliara, aveti nevoie sa tocati 300 de grame de frunze de anghinare, pe care le veti pune intr-un litru si jumatate de apa. Perioada de macerare necesara este de minim trei ore. La fel ca si in cazul celorlalte afectiuni, veti bea cate un pahar din aceasta compozitie inainte de fiecare masa.

Diabetul poate fi tratat prin realizarea si consumarea unei solutii facute din 50 de grame de frunze de anghinare, fierte in 750 de mililitri de apa, pentru un sfert de ora. Trebuie sa beti doua cani pe zi: una dupa masa de dimineata si una seara, inainte de culcare. Pentru indulcirea preapratului, puteti folosi putina lamaie.

Pentru ciroza hepatica trebuie sa tocati foarte marunt 100 de grame de anghinare si sa le lasati la macerat vreme de 14 zile, in 200 de mililitri de alcool de 80 de grade. Folositi 20 de picaturi din aceasta solutie, pusa pe putin zahar, inainte de cele trei mese zilnic. Ar fi bine sa tineti o cura si sa nu consumati prea multa carne in aceasta perioada. In schimb, iaurturile si branzeturile de toate felurile, cat si fructele si legumele, sunt cele mai indicate.

Pentru cei care au tensiune ridicata, se poate folosi un preparat pe baza de anghinare. Fierbeti 15 grame de frunze din aceasta planta in jumatate de litru de apa. Durata infuziei trebuie sa fie in jur de jumatate de ora. Dupa aceea, veti bea cate o cana inainte de fiecare masa. Cel mai bine este sa faceti infuzia dimineata si sa o tineti calda, pentru a o putea consuma si la pranz si seara.

Ce mai este de retinut este faptul ca sucul de anghinare scade colesterolul si metabolismul ureei.

Care sunt contraindicatiile anghinarii?

Aceasta planta nu este recomandata tinerelor mame, intrucat se stie faptul ca anghinarea afecteaza calitatea laptelui acestora.

Pentru uzul extern, anghinarea este foarte benefica pentru tenul mai gras. In acest sens, ea se amesteca cu miere si se pune pe fata folosindu-se un tifon. Timpul necesar pentru ca planta sa actioneze este e minimum 20 de minute. La sfarsit, va veti clati fata cu apa, iar efectele vor fi vizibile in cel mai scurt timp.