Dr. Maria Chirilă - vindecarea homeopata

Incredibil! Dr. Maria Chirilă: «Suntem deja victimele unui experiment alimentar criminal»

Vă oferim în cele ce urmează un articol apărut în anul 2007 în revista Flacăra despre activitatea extraordinară a medicului Maria Chirilă. În același an, la un timp relativ scurt după ce a oferit interviul care a stat la baza alcătuirii acestui articol, doamna Maria Chirilă a părăsit această lume. 

„În ţara asta, dacă vrei să faci un lucru bun, te aşteaptă o armată de mori de vânt. Asta e concluzia tristă a sufletului meu. Spitalul Creştin Christiana, pentru care am muncit pe brânci împreună cu soţul meu, ani în şir, a fost ajutat de autorităţi să dispară. Era un spital pentru săraci, pentru cazurile sociale, care altfel nu pot fi ajutate. Aveam şi asistență spirituală, lucrau şi măicuţe alături de personalul medical. La noi s-a tratat, printre alţii, şi Petre Țuțea. Dar nu s-au lăsat până nu ne-au închis!”

Povestea Alexandrei

Nici nu apucase să iubească. Avea 18 ani şi deja învăţa să moară. Medicii au trimis-o acasă, la Curtea de Argeş, să-şi aştepte sfârşitul. Copila se chinuia îngrozitor. De atâta durere, mama ei a făcut infarct şi a fost operată de inimă.

Povestea Alexandrei a început cu o hepatită B. Boala evolua urât, aşa că părinţii au adus-o în Bucureşti. După zeci de investigaţii, la spitalele Colentina şi Matei Balș, a trecut pe tratament cu interferon, apoi cortizon, câte 80 mg, timp de trei luni. Numai că Alexandra se simţea tot mai rău. Se umflase, o dureau toate oasele, îi căzuse părul: „M-am internat cu o boală, respectiv hepatită, şi am ieşit din spital cu vreo zece boli: diabet medicamentos, blocaj renal, ciroză hepatică… E o crimă cortizonul ăsta!”. Şi medicii erau îngroziţi, nu ştiau cum să-i spună că moare. Şi au luat-o pe departe, că poate o salvează Dumnezeu. Ceea ce s-a şi petrecut. Alexandra are acum 21 de ani şi este studentă la litere, în Piteşti. O frumuseţe de faţă, veselă, luminoasă, cu poftă de viaţă. Doar consultaţiile periodice, la un centru medical de homeopatie şi fitoterapie, îi mai aduc aminte de calvarul prin care a trecut. Pentru că, aţi înţeles, Dumnezeul invocat de doctori nu a vindecat-o chiar direct. Ci printr-un „înlocuitor” al Lui, de foarte multe ori. Medicul Maria Chirilă.

Nu consumaţi acelaşi aliment o perioadă lungă de timp

Şi în homeopatie se aplică zicala „ce-i prea mult nu-i sănătos”. Chiar dacă, în esenţă, este bun. Aşa că Maria Chirilă ne-a atras atenţia să nu consumăm acelaşi ceai, aliment sau orice alt produs o perioadă foarte lungă de timp. Pentru că asta duce la o simptomatologie. Ceaiul de sunătoare, de pildă, altfel benefic, dă nevralgii destul de grave: „La un moment dat, am avut o pacientă tânără, frumoasă, dar cu nişte cearcăne imense, până la jumătatea feței, şi cu o stare generală foarte proastă. Am întrebat-o, din prima, ce mănâncă. Şi mi-a spus că hrana ei, de doi ani, se rezumă doar la grâu încolţit”.

Centrul Medical Naturalia nu seamănă deloc unei clinici obişnuite. Atmosfera de aici pare mai degrabă o răsplată pentru gropile, praful şi mizeria din Voluntari, pe care le înfrunţi ca să ajungi pe strada Mircea Marinescu. Când, dintr-o dată, peisajul se schimbă. Parcă ai ajuns nu doar într-un alt oraş, ci chiar într-o altă ţară. Un asfalt perfect, case cochete, fără să fie palate cu turnuleţe, inundate de verdeaţă.

La numărul 8, dai peste o adevărată oază de sănătate. Un laborator în care se fac produse naturiste, un magazin cu mărfuri ecologice, un depozit în care se pun plante la uscat, o recepţie pentru pacienţi, nişte cabinete de consultaţie. Sala de aşteptare e un adevărat regal al naturalului şi bunului gust. Flori, multe flori, icoane şi citate din cărţile sfinte, câteva vitrine cu mostre din ceaiuri, tincturi, uleiuri, creme şi alte produse naturale. Pacienţii care îşi aşteaptă rândul au pe masă un coş cu felii de pâine ecologică. De departe, cea mai bună pe care am gustat-o vreodată. „Udată” cu un ceai roşiatic, hibiscus, ni se spune, e genul de gustare care îţi merge direct la suflet.

Doamna doctor Maria Chirilă nu prea avea timp de întrebări. Ne-a invitat în cabinet şi a început, direct, să ne certe. Sigur, nu pe noi, două bucăţi de ziarişti, ci pe noi, aşa, în general, ca victime ale acestei minunate ţări, în care boala parcă ar fi o sarcină de partid şi de stat. Pentru că facem tot ce se poate ca să ne îmbolnăvim. Cât mai mult, cât mai grav.

„Toată nenorocirea asta cu bolile provine de la stilul de viaţă, de la ceea ce mâncăm. Am făcut un calcul şi, în fiecare zi, prin alimentele de pe piaţă, mâncăm în jur de 250-300 de substanţe chimice. Cum vreţi să reziste organismul la o asemenea agresiune? Pâinea cea de toate zilele, de pildă, are nu mai puţin de 14 afânători, dintre care unii cancerigeni. Prin sare, cea iodată, că de alta nu avem, luăm în fiecare zi o doză de cianură. Laptele praf pentru copii conţine 28 de substanţe chimice, inclusiv piatră vânătă, folosită la stropitul viilor împotriva dăunătorilor. Toate sunt scrise pe cutii, adică e la vedere, nu trebuie decât să le citiţi. Cine avizează acest experiment alimentar criminal?

În toate ţările civilizate, E-urile sunt controlate foarte strict. Numai la noi se folosesc haotic, fiecare producător pune ce şi cât vrea. De ce să încarci un aliment oarecare cu 15 E-uri, când el este foarte bun în stare naturală? Doar dacă vrei să-i creşti preţul, că şi otrăvurile astea sunt scumpe. Şi cam aşa se întâmplă – culmea sadismului, trebuie să îi şi plătim bine ca să ne omoare. Sau dacă vrei, ca politică de stat, să fie cât mai mulţi oameni bolnavi. Şi să dezvolţi industria farmaceutică. Mult mai rentabilă, la noi, decât industria de armament, de pildă. Cel puţin aşa spun statisticile oficiale!”

După ce ne-a muştruluit bine, „terapie” pe care o aplica şi pacienţilor, spre binele lor, doctoriţa Chirilă ne-a mărturisit că s-a apropiat de homeopatie şi fitoterapie din nevoie. A întâlnit foarte multe cazuri care nu puteau fi rezolvate prin tratamente alopate. După ce a terminat medicina, s-a specializat în imunologie şi alergologie. Vedea tot timpul că, la ieşirea din spital, pe fişa pacienţilor scria „ameliorat”. Or, în starea lor, pe fond, nu prea era nimic ameliorat.

„Am văzut sute de alergii la medicamente şi am înţeles că e împotriva codului genetic pe care îl avem să înghiţi zeci de asemenea chimicale pe zi. Nu puteam să rezolv aceste cazuri doar prin medicina clasică.”

Şansa a venit în 1982, sub forma unei burse, pe homeopatie, la Academia Regală din Londra. Cu chiu, cu vai, a reuşit să strângă 160 de lire sterline, din puţinii bani de buzunar pe care îi avea. Şi-a cumpărat o mică bibliotecă de cărţi de specialitate, s-a întors în România şi s-a pus pe treabă.
Principiul homeopatiei poate fi rezumat prin expresia „cui pe cui se scoate”. Ceea ce te îmbolnăveşte, la un moment dat, te poate şi vindeca, într-o diluţie controlată şi particularizată pentru fiecare caz.

Homeopatia tratează cauza bolii, nu doar efectul, şi priveşte pacientul ca un întreg, nu-l împarte pe bucăţi: inimă, ficat, plămâni, cap, picioare etc. De aceea, la prima consultaţie se face o anamneză amănunțită, adică un fel de istorie personală a pacientului. Homeopatul se interesează de toate afecţiunile avute vreodată, în cursul vieţii, de analize medicale sau observaţii de la alţi medici, de comportamentul alimentar şi de viaţă, de traume fizice sau psihice suferite, de antecedentele de familie ş.a.m.d. Când „tabloul” este complet, urmează instruirea alimentară.

Pentru că o vindecare pe cauză începe întotdeauna cu detoxifierea organismului. Tratamentul propriu-zis este individualizat pentru fiecare pacient. Granulele homeopate, produse din lactoză, de un laborator din Bucureşti, se impregnează cu tincturile active. Pe loc, în funcţie de diagnostic. „Bobiţele”, cum le numesc pacienţii, se ţin sub limbă, până se topesc. În cadrul terapiei, ele se combină cu produse din plante, ceaiuri, tincturi, unguente, uleiuri. Tincturile-mamă sunt importate din Anglia şi Germania. Plantele se culeg de pe la noi, de la altitudini mari, de peste 1.500 m, ca să fie cât mai nepoluate: din Bucovina, Munţii Căliman şi Munţii Banatului.

Gama afecţiunilor vindecate de Maria Chirilă a fost foarte largă: boli imunologice, alergii, boli de ficat, digestive, cardiace, renale, biliare, reumatice… Practic, orice boală poate fi învinsă printr-un asemenea tratament. Dacă pacientul îl urmează întocmai. Chiar şi cancerul, în faze incipiente. Dacă metastazele sunt multiple, însă, imunitatea nu mai poate fi „resuscitată”. Doamna doctor ne-a atras atenţia că, în lupta cu această boală cumplită, alimentaţia corectă este primul ajutor. Orice substanţă chimică introdusă în organism este o nouă agresiune care provoacă noi celule tumorale.

Ca durată, un tratament homeopat durează câteva luni, dacă pacientul vine la timp. Numai că asta nu se prea petrece. Homeopatia este destul de puţin cunoscută în România, aşa că oamenii apelează la ea doar ca la ultima speranţă, după ce au epuizat toată gama de spitale clasice şi medicamente de sinteză, care, de regulă, fac bine într-o parte şi strică în zece.

„Medicina alopată trebuie să-şi schimbe concepţia, să realizeze că medicamentele luate cu pumnul nu sunt o soluţie, că există variante naturale, mai eficiente şi lipsite de agresivitate. Antibioticele, de pildă, şi-au pierdut efectele principale şi rămânem doar cu cele secundare. Homeopatia îşi propune, în esenţă, profilaxia îmbolnăvirii. O atitudine de viaţă, care să ne ferească de boli. Pentru că degeaba ameliorăm astăzi o infecţie, să zicem, cu un medicament, şi mâine ravagiile produse de el în organism ne provoacă afecţiuni mult mai grave. În China, la un moment dat, exista un împărat care plătea medicii în funcţie de câţi oameni erau sănătoşi, nu după câţi bolnavi tratau. Cred că spre asta trebuie să tindem şi noi”.

Pentru o viaţă sănătoasă şi pentru a trata cât mai corect diverse afecţiuni, dacă le avem, medicul Maria Chirilă ne recomanda câteva „reţete” generale:
• beţi sucuri de cătină, echinacea şi isop, pentru că ele cresc imunitatea;
• în loc de antibiotice, luaţi uleiuri esenţiale de eucalipt şi cimbru;
• consumaţi cât mai multe şi variate alimente, nu vă opriţi pentru mult timp doar la un singur tip.

Sursa