5 ceaiuri care-ti intaresc imunitatea pe timpul iernii

Din cauza raporturilor cu mediul inconjurator, organismul nostru este supus in permanenta multor factori de risc. Aici intervine sistemul imunitar al fiecaruia, rolul acestuia fiind de a ne proteja si de a ne ajuta in mentinerea unei stari bune de sanatate.

Cateva produse, ce ar putea fi cu usurinta adaugate in alimentatia noastra, avand un rol extrem de benefic in fortificarea imunitatii sunt: mierea de albine, scortisoara, tinctura de propolis si echinaceea.

Ceaiuri care te vor ajuta sa treci cu bine peste aceasta iarna:

1. Ceai de catina

Catina este plina de vitamine. Din aceasta cauza ceaiul de catina pe timp de iarna poate inlocui o parte din lipsa vitaminelor pe care le-am putea lua din fructe si legume. Catina incarca organismul de energie, mobilizandu-l  si fiind de ajutor acestuia pentru a se adapta mai usor la trecerea brusca de la caldura la frig.

Tips!

Catina cu miere de albine se poate prepara si acasa, foarte simplu: boabele de catina bine spalate, uscate si usor zdrobite se pun intr-un borcan, in asa fel incat mierea care se toarna peste boabe sa le acopere in intregime.

Borcanul, bine infiletat, se tine la rece, cel mai bine la frigider. Dupa o saptamana, din acest amestec, cu aroma si gust extrem de placut, se iau dimineata cate una – doua lingurite, macar o luna de zile.

2. Ceai de macese

Este un bun vasodilatator, protejeaza vasele de sange si aduce un surplus de vitamina C. Ca si ceaiul de catina, ajuta organismul sa se obisnuiasca rapid cu schimbarile de temperatura, ne tine departe de gripe si raceli, crescandu-ne imunitatea.

Tips!

Consumate regulat, preparatele cu macese devin o adevarata arma in lupta cu racelile si infectiile, datorita continutului mare in vitamina C naturala, care intareste imunitatea organismului si-l ajuta sa reziste la infectiile respiratorii atat de frecvente in sezonul rece.

3. Ceai de scortisoara

Scortisoara mareste temperatura corpului, ne protejeaza de raceli si ne ajuta sa facem fata frigului (in comparatie cu macesele, actiunea sa in acest sens este una deosebita, fiind de un real sprijin inimii).

Tips!

Mirosul scortisoarei creste puterea de concentrare si memorare, asa ca tine un baton langa tine si miroase-l din cand in cand, atunci cand iti pierzi rabdarea la munca sau la scoala si te molesesti. Poti sa presari putina scortisoara in cafeaua de dimineata daca vrei sa ai parte de un inceput de zi mai activ.

4. Ceai de echinaceea

Echinaceea are proprietati antibacteriene, antifungice si antivirale. Prin urmare, poate lupta impotriva oricarui fel de infectie microbiana. Efectele sale antipatogene se datoreaza unei combinatii de elemente constitutive care includ si unele minerale cum ar fi cupru, potasiu, iod si fier, impreuna cu vitaminele A, E si C.

Tips!

Combinata cu mure si coada soricelului, echinaceea este eficienta in caz de cistita.

5. Ceai de soc

Florile de soc au proprietati diuretice, laxative, galactogoge si antinevralgice si provoaca transpiratie abundenta, ajutand astfel la scaderea temperaturii. Ceaiul de soc este util in tratarea racelilor, gripelor si bronsitelor. Impiedica curgerea nasului si a ochilor si este recomandat a fi consumat la debutul racelii.

Tips!

Prin compozitia pe care o au, fructele de soc stopeaza gripa mult mai eficient decat vaccinul antigripal de sinteza.

http://www.mayra.ro/frumusete-si-sanatate/dieta-fitness/5-ceaiuri-care-ti-intaresc-imunitatea-pe-timpul-iernii/ 

Pulbere de galbenele-stomac, cancer,tulburari hormonale

Articolul il gasiti aici:
http://lataifas.ro/boli-si-tratamente-naturiste/14564/pulbere-de-galbenele-pentru-stomac-cancer-tulburari-hormonale/

Top 5 al plantelor care ridică imunitatea: Cătina, măceşele, tescovina, muşetelul şi teiul

4. MUŞEŢELUL - floarea sănătăţii

Bătrânii din satele dobrogene îl mai numesc şi floa­rea raiului, semn al uimitoarei sale puteri de a vindeca orice suferinţă, de a aduce liniştea şi starea de bine. Puterile vindecătoare dăruite de natură îl în­scriu, fără drept de apel, în prima linie a plantelor care în­tăresc sis­temul de protecţie al or­ga­nis­mului. Locul său bine­me­ritat a fost confirmat şi de cercetările biochi­miş­tilor contem­porani, care au de­mon­strat că muşeţelul este un imba­ta­bil a­mestec de substanţe imuno-stimu­la­toare.
În urma unui experiment realizat în Ma­rea Britanie, cercetătorii au desco­pe­rit că principiile active din flori­le de mu­şeţel ajută celulele sistemului imuni­tar să iden­tifice şi să elimine mai rapid sur­sele de infecţie din orga­nism. Finan­ţat de o companie farmaceutică din oraşul Oxford, studiul a avut ca subiect un eşan­tion format din paisprezece adulţi, şapte femei şi şapte bărbaţi. Fie­care vo­luntar a consumat cinci căni de ceai de mu­şe­ţel pe zi, timp de două săp­tămâni. La finalul experi­men­tului, ana­lizele de sânge au de­mon­strat atât exis­tenţa unei puternice activi­tăţi anti­bacteriene cât şi o eliminare ac­celerată a toxinelor. În următoarele şase luni, per­soanele care au participat la ex­periment s-au bucurat de aceeaşi imuni­tate crescută.
Substanţele active din muşeţel se asi­milează foarte uşor, dovedind o mira­cu­loasă compatibilitate cu orga­nis­mul uman. Proprietăţile antibacteriene şi an­ti­fungice sunt concentrate în uleiuri vo­la­tile, motiv pentru care cel mai eficient preparat este ceaiul. Ală­turi de tradiţio­nala infuzie, există numeroase posi­bi­li­tăţi de a îmbina calităţile mu­şeţelului cu virtuţile altor me­­dicamente naturale. Iată câteva reţete, uşor de pre­gătit acasă:

Infuzie din muşeţel şi cimbru

Este un tonifiant ideal pentru siste­mul nostru imu­nitar, mai ales acum, în sezonul rece. Cimbrul reprezin­tă un ve­ri­tabil antibiotic natural, care acţionează pe două fronturi: distruge agenţii pato­geni şi întăreşte capacitatea organis­mu­lui de a se autoapăra. Aceste cali­tăţi am­plifică acţiunea benefică a muşe­ţe­lului transfor­mând infuzia într-o ade­vă­rată porţie de imunitate.
Ceaiul se prepară amestecând două linguri de mu­şeţel uscat (30 g) cu o lin­gu­ră de cimbru uscat (15 g). Peste plan­­te se toarnă un litru de apă şi se pun la fiert. După ce au dat în clocot, se lasă la infuzat 10 minute. Sunt reco­man­date trei căni pe zi, înainte de fiecare masă. O cură de trei săptămâni tonifică şi revigorează întregul orga­nism.

Mixtură imunostimulatoare

 

Ingrediente: trei linguri de muşeţel uscat (apro­ximativ 45 g), o lingură de măceşe uscate şi mă­runţite groşcior (15 g), o lingură de flori de soc uscate (15 g) şi două linguriţe de scoarţă de salvie uscată (10 g). Plantele se amestecă foarte bine şi se păstrează într-un recipient din sticlă, care poate fi închis er­me­tic. Pentru a obţine infuzia, se folosesc două lin­guriţe (10 g) din ames­tecul de ierburi la o cană de apă clocotită. Sunt recomandate două căni pe zi, dimineaţa şi seara, iar cura durează trei săptămâni.

Ceai împotriva infecţiilor fungice

Este un ajutor de nepreţuit când, datorită imuno­de­ficienţei, infecţiile fungice dau primele semne sau deja s-au instalat. Ingrediente: două linguri de muşeţel (30 g), o lingură de mentă (15 g), o lingură de cimbru (15 g) şi două lin­gu­riţe de scorţişoară (10 g). Se folosesc două linguriţe de ames­tec la o cană de apă clocotită. Pentru profilaxie este recomandată o cană pe zi, dimi­neaţa, pe stomacul gol. Ca adjuvant în tratamentul in­fec­ţiilor, este necesar să consumăm trei căni pe zi, înainte de fie­care masă.

Ulei de muşeţel şi mentă

Este benefic mai ales pentru a reduce sensibilitatea căilor respiratorii superioa­re, principala "poartă” de intrare a viru­şilor şi bacteriilor, punct vulnerabil al sistemului imunitar. Ingrediente: 40 g flori de muşeţel, uscate şi mărunţite, 20 g frunze de mentă uscate şi 300 ml ulei de măsline. Într-un vas emailat se ames­tecă întâi plantele şi apoi se adaugă uleiul. Vasul se fierbe pe baie de aburi timp de 3 ore, vreme în care trebuie să comple­tăm permanent apa care se eva­poră din vasul aflat direct pe flacăra ara­gazului. Du­pă acest interval, se lasă la răcit şi se stre­coară. Uleiul trebuie păs­trat în sticluţe mici, de culoare închisă, în locuri răcoroase. Doza optimă este de o linguriţă, de două ori pe zi, pe toată durata anotimpului rece.

5. TEIUL - proimunitate şi antistres

Cunoscut de veacuri drept arborele care alină sufe­rinţele sufletului, teiul se înscrie în mod firesc în lista plantelor care luptă pentru echilibru şi sănătate. Argu­mentul este foar­te simplu: când sufletul este bol­nav, se îmbolnăveşte şi trupul. Perioadele de agi­taţie, stările de neli­nişte şi incertitu­di­ne, cu alte cu­vinte episoadele de stres pre­lungit, slăbesc până la epui­zare capacita­tea orga­nis­mului de a face faţă bolilor. În zilele noas­tre, stresul a devenit principalul inamic al sistemului imunitar şi contribuie considerabil la apari­ţia bolilor. De pildă, studii recente au demonstrat că stre­sul contribuie în proporţie de 60% la apariţia cance­rului. Din această perspectivă, flo­rile de tei, prin cali­tăţile neuro­seda­tive şi detoxi­fi­ante, reprezintă un ade­vă­rat concen­trat de echilibru, sănătate şi vitalitate. Nu în ultimul rând, florile teiului con­ţin sub­stanţe care sti­mulează refacerea ţe­suturilor ajutând organismul să în­lo­cu­iască rapid celulele bolnave cu alte­le noi şi sănă­toase. Pentru a ne bucura de protecţia şi sănătatea pe care arbo­re­le magic ne-o oferă prin buchetele sale de flori parfumate, trebuie să ape­lăm cât mai des la prepa­ratele medi­ci­nale pe bază de tei. Iată câteva exem­ple:

Ceai de tei şi rozmarin

 

Ingrediente: o linguriţă de flori de tei uscate şi mă­runţite (5 g) şi o lingu­riţă de rozmarin uscat. Pes­te ames­tecul de plante se toarnă o cană de apă clo­cotită şi se lasă la infuzat 5-10 mi­nu­te. Ceaiul poate fi îndulcit cu miere şi, după gust, se poate adăuga un praf de scorţişoară. Efectul binefăcător al teiului se face simţit pe deplin dacă ne obişnuim să bem, cu regularitate, trei căni pe zi, vreme de trei săptămâni.

Tinctură din flori de tei

Este un elixir concentrat cu efecte terapeutice deo­se­bit de puternice deoarece fluidizează sân­ge­le, gră­beş­te eliminarea toxinelor şi ajută globulele albe (lim­fo­citele de tip B) să producă anticorpi. Ingrediente: 20 g flori de tei, uscate şi măcinate, şi 100 ml alcool ali­men­tar de 70 de grade. Plan­tele se pun într-un bor­can de sticlă şi deasupra se toarnă alcoolul. După ce recipi­entul a fost închis ermetic se păstrează în locuri ferite de lumină timp de 10 zile, agitând maceratul de trei ori pe zi. La finalul acestei perioade, lichidul se filtrează şi se păstrează în frigider încă 6 zile, pentru a se decanta. Tinctura se separă de reziduuri şi se păs­trează în sticlu­ţe închise la culoare. Pentru copii, doza recomandată este de 20 de picături, administrate seara, iar pentru adulţi, 30 de picături, de două ori pe zi. Cura se ţine două sau trei săptămâni şi, dacă este necesar, se reia du­pă o pauză de 7 zile, vreme de 3 luni.

Extract fluid de tei

Este un preparat cu efecte puternice, recomandat în cazuri de insomnie, iritabilitate exagerată, depresie sau atacuri de panică. Remediul se obţine prin fierberea pe baie de aburi a 100 ml de tinctură. Pre­paratul este lăsat pe foc până când cantitatea iniţială se redu­ce prin eva­porare la 30 ml, aproximativ 2 linguri de lichid. Prin acest procedeu alcoolul se evaporă şi substanţele active ale plantei devin mult mai efici­ente. Pentru tratament, sunt in­dicate 20-30 de picături, dizol­vate în apă, de 2-3 ori pe zi, înainte de fiecare masă. Cura se ţine două sau trei săp­tămâni şi, dacă este necesar, se reia după o pauză de 7 zile.

Vin medicinal din tei şi busuioc

Este un leac benefic pentru cei care suferă de obo­sea­lă cronică, au un somn agitat sau se trezesc des în tim­pul nop­ţii. Ingrediente: într-o sticlă de un litru se pun 50 g flori de tei şi 50 g busuioc uscat şi mărunţit. Deasupra se toarnă vin roşu sec şi sticla se astupă bine cu un dop de plută. Poţiunea se lasă la macerat două săptămâni, perioadă în care se agită de 3 ori pe zi. Apoi vinul se strecoară şi se depozitează în locuri umbroase. Se bea un păhărel (100 ml) seara, înainte de culcare.

 

Ierburi de leac tradiţionale, aflate la îndemâna oricui, cele cinci plante deţin supremaţia absolută în materie de stimulare a imunităţii. Să nu vă lipsească din casă! Cum să le folosiţi, aflaţi din recomandările d-lui farmacist BOBARU

În lunile de iarnă, lupta pentru păstrarea sănătăţii este mai aprigă decât în orice alt anotimp. Viru­şii, bacteriile şi alte microorganisme dăunătoare atentează permanent la echilibrul organismului nostru, asaltul lor fiind ajutat de umezeală şi frig. Dacă ne întrebăm care este cheia sănătăţii, răs­punsul stă într-un singur cuvânt: imu­nitatea. Cum o putem ajuta să reziste la asaltul bolilor iernii este problema aflată la ordinea zilei în perioada sezonului rece. Şi de această dată, cele mai eficiente soluţii ne sunt oferite de farma­cia naturii, unde există medica­mente organice, fără egal în industria produselor de sinteză. Călăuză ne este din nou d-l farmacist Ion Bobaru, neîn­trecut cunoscător al ierburilor de leac. Cu bunăvoinţa obişnuită, ne-a pre­zentat, în amănunt, principalele plan­te imunostimulatoare, pe care le prelucrează în laboratorul vechii sale farmacii din centrul Brăilei. "Poate mai puţin cunoscute ca stimu­latoare ale angrenajului imunitar, cătina, măceşele, tes­covina, muşeţelul şi teiul deţin puteri imunopro­tec­toare cel puţin egale, dacă nu mai mari, în compa­raţie cu ierburile de leac de pe alte meleaguri. După aproape patruzeci de ani de experienţă ca farmacist, pot spune că aceste remedii naturale au trecut cu brio proba timpului. Produsele farmaceutice naturiste bazate pe plantele despre care vom discuta devin din ce în ce mai solicitate. Motivul este bine întemeiat: sunt eficiente şi sigure, ajutoare de nădejde în lupta cu bolile specifice sezonului rece”.

1. Cătina - cheia imunităţii

Boabe portocalii, cu gust acrişor, fructele de cătină sunt recunoscute drept cele mai eficiente şi complete polivitamine naturale, neegalate încă de nici un produs farmaceutic de sinteză. Rezistă pe ramuri şi după ge­ruri năpraznice, cu temperaturi sub 30 de grade, dove­dind o forţă vitală demnă de invidiat. Şi nu este de mirare, pentru că în boabele de cătină, natura a concen­trat substanţe terapeutice de excepţie, indispensabile sistemului imunitar, mai ales în perioada plină de boli a iernii.
Pe lângă minerale şi cantităţi însemnate de vita­mina C, arma secretă a cătinei este concentraţia ridica­tă de vitamina A şi betacaroten (puternic antioxidant natural, care contribuie la regenerarea ţesuturilor prin crearea de celule noi). Acest aliaj de substanţe vitale conţinute în fructele de cătină le transformă în veri­tabile bombe de sănătate, care ajută celulele siste­mului imu­nitar să ţină bolile iernii departe de noi. Nu întâm­plător, cătina rămâne la dispoziţia noas­tră iarna, ca un magic panaceu natural, ce reu­neşte parcă toate virtuţile celorlalte plante me­di­cinale. Iată câteva posibilităţi de a o prepara, după reţete vechi, dar eficiente, oferite de domnul far­macist Ion Bobaru.

Decoct de cătină

Cătină cu miere

 

Sirop de cătină

 

La o cană cu apă (250 ml) se pun două linguri de fructe uscate şi mărunţite. Preparatul se fierbe la foc mic, timp de 15 minute, completându-se treptat apa care se evaporă. După ce se filtrează, se poate păstra la frigider cel mult trei zile. Doza: Un tratament compus din 2 linguri pe zi (30 ml), dimineaţa şi seara, este deosebit de eficient pentru fortifi­carea întregului orga­nism. Pentru efec­te optime, cura se ţine trei săptă­mâni.

Sirop de cătină

Se amestecă 500 ml decoct de cătină (preparat în modul prezentat mai sus) cu 500 g miere de tei lichidă. Decoctul cald se toarnă peste miere şi se ameste­că până la omogenizare. Siropul se trans­feră în recipiente din sticlă sterili­zate şi se păs­trează în frigider. Doza: se recomandă 5 ml (o lingu­riţă), de trei ori pe zi, pentru copii, şi dublu pentru adulţi. Consumat cu regularitate, siro­pul ne fereşte de ră­ceală şi gripă.

Tinctură de cătină şi propolis

Se pun într-un borcan cu filet 20 g de cătină uscată, măcinată groscior, şi 10 g de propolis praf. Peste ames­tec se adaugă 100 ml alcool alimentar de 70 de grade. Recipientul se închide ermetic, iar preparatul este lăsat la macerat 10 zile, timp în care trebuie agitat de 3-4 ori pe zi. După această perioa­dă se filtrează şi se pune la decan­tat, în frigider, încă 6 zile. La final, se filtrează din nou, iar tinctura rezultată va fi păstrată în sticluţe închise la culoare.
Pentru creşterea imunităţii sunt indicate 20-30 de picături, dizolvate în apă, de 2-3 ori pe zi, înainte de fiecare masă. Cura se ţine trei săptămâni şi, dacă este necesar, se reia după o pauză de 7 zile, timp de 3 luni.

Pastă de cătină şi miere

Mierea conservă şi potenţează prin­ci­piile active ale cătinei, preparatul fiind un veritabil medicament na­tu­ral. Este foarte gustos şi simplu de obţinut în gos­po­dărie. Iată cum trebuie procedat: cătina se zdro­beşte în­tr-un mojar şi se amestecă cu miere de albine poli­floră, în proporţii egale (de exemplu, la 100 g de cătină se adaugă 100 g de miere si aşa mai departe). Pasta se păs­trează la rece, în borcane de sticlă, în locuri ferite de lumină. Doza optimă este de o linguriţă de trei ori pe zi, înainte de fie­care masă. Pentru efecte sigure şi de durată, cura se ţine cel puţin 3 luni.

2. Măceşele - vitamina C la superlativ

 

Se află la mare concurenţă cu fructele de cătină şi, cu toate că nu au o structură la fel de bogată în prin­cipii active, deţin recordul în ceea ce priveşte concen­traţia ridicată de vitamina C. Studiile arată că în pulpa măceşelor natura a depozitat de cincizeci de ori mai multă vitamina C decât în lămâi şi de două sute de ori mai multă decât în mere. Vitamina C cuprinsă în mi­cile boabe colorate în roşu aprins se asimilează foarte repede în organism şi este de două ori mai eficientă decât echivalentul ei de sinteză. În fructe sunt prezente şi alte substanţe valoroase pentru sistemul de apărare al organismului: vitaminele A şi E, o parte din com­plexul B şi vitamina K. În plus, măceşele reprezintă şi un mineralizant de excepţie, fiind bogate în magneziu, calciu, fier, fosfor, potasiu, seleniu şi zinc. Toate aceste principii active încurajează formarea anticorpilor care luptă împotriva viruşilor şi bacteriilor ce invadează or­ganis­mul, alungând infecţiile şi bolile. Pentru a folosi din plin puterea ascunsă în fructele măceşului, farma­cistul Ion Bobaru reco­man­dă câteva preparate de obţi­nut în gospo­dărie.

Pulberea

Este cel mai eficient medicament, deoarece substanţele binefăcătoare din fructe rămân nealterate. Se obţine prin măcinarea mă­ceşelor uscate, în râşniţa de cafea, până se transformă într-un praf fin. Pentru că sâmburii sunt foarte tari, vor rămâne întregi în făina rezultată şi trebuie să îi sepa­răm prin cernere. Pulberea se păstrează în reci­piente de sticlă închisă la culoare, în locuri răcoroase, ferite de lumină. Doza: este efi­cien­tă dacă se consumă câte o linguriţă, de trei ori pe zi, înainte de fiecare masă. Efectul este sporit dacă ţi­nem praful sub limbă, apro­ximativ 2-3 minute, înainte de a-l înghiţi.

Macerat de măceşe la rece

Poţiunea se obţine turnând peste 2 linguriţe (10 g) de măceşe uscate şi zdrobite o cană de apă rece. Se acoperă şi se lasă la macerat 24 de ore, timp în care preparatul tre­buie amestecat de 3-4 ori. După această perioadă, li­chidul se strecoară şi poate fi băut. Doza: sunt reco­mandate două căni pe zi, dimineaţa şi seara, vreme de două săptămâni. Puterea energizantă a măce­şelor este sporită dacă îndulcim licoarea cu o linguriţă de miere de albine şi adăugăm câteva picături de zea­mă de lămâie.
Precizarea farmacistului: "Maceratul valo­ri­fică principiile active ale plantei mai bine decât infu­zia, pentru că, prin fierbere, o parte din vitamina C se inactivează. Procedeul de macerare la rece păstrează intactă vitamina C, dar totuşi, extracţia substanţei nu este totală”.

Tinctura de măceşe şi rozmarin

 

Este un preparat care nu ar trebui să lipsească din farmacia casei, mai ales în sezonul rece, deoarece reu­neşte forţele protectoare a două plante me­dicinale. Rozmarinul întăreşte siste­mul nervos, ne apără de afecţiunile cardia­ce şi previne nevralgiile.
Ingrediente: pentru a obţine tinc­tura mixtă avem nevoie de 20 g (o lin­gură cu vârf) de pulbere de mă­ceşe şi 10 g (două linguriţe) pulbere de roz­ma­rin.
Mod de preparare: Plantele se amestecă într-un recipient de sticlă şi peste mixtură se toarnă 200 ml alcool alimentar de 70 de grade. Închidem recipientul şi lăsăm preparatul la ma­cerat 10 zile, timp în care trebuie agitat de 3-4 ori pe zi. După această perioadă, se filtrează şi se ţine în frigider, încă 6 zile, pentru decan­tare. Tinctura rezultată se păstrează în sticluţe în­chise la culoare. Doza: se iau 20-30 de picături, dizol­vate în apă, de 2-3 ori pe zi, înainte de fiecare masă.
Precizarea farmacistu­lui: "Pe lângă efectul de creş­tere a imunităţii, tinc­tura compusă de măceşe şi rozmarin are proprietăţi tonic recon­fortante şi anti­piretice, adică reduce tempera­tura crescută a corpului în caz de febră”.

Mixtură din măceşe şi condimente

Concentrează puterea unor medicamente naturale de excepţie care, amestecate în proporţiile cuvenite, au uimitoare efecte imunostimulatoare.
Ingredientele de care avem nevoie sunt următoa­rele: 4 linguriţe de măceşe uscate şi măcinate groscior (echivalentul a 20 g); 2 linguriţe de rozmarin (10 g); o linguriţă de usturoi pulbere (5 g); un vârf de cuţit de praf de pătrunjel (aproximativ 2-3 g ) şi un litru de apă.
Mod de preparare: Într-un vas se amestecă mai întâi plantele, apoi se toarnă apa şi se pune la fiert. După ce licoarea a dat în clocot, se mai lasă la foc mic încă 5 minute. La final, se completează cu apă fierbin­te, până la un litru, şi se mai lasă 30 de minute în re­paus. Se strecoară. Poate fi îmbunătăţită prin adaos de miere. Doza: sunt recomandate două căni pe zi, timp de o săptămână. Chiar dacă nu are un gust foarte plă­cut, mixtura întăreşte organismul, asigurându-i nece­sarul de vitamine şi antibiotice naturale.
Avertizarea farmacistului: "Indiferent ce pre­parat din măceşe doriţi să obţineţi, îndepărtaţi se­minţele, deoarece nu au valoare terapeutică, în schimb au o capacitate iritantă mare”.

3. Tescovina - asul antioxidanţilor

D-l Ion Bobaru, pregătind tescovina

 

Pasta care rămâne în urma extragerii mustului din strugurii negri şi roşii nu poate lipsi din topul forti­fiantelor sistemului imunitar. Coaja şi pulpa presată a strugurilor concentrează toate calităţile terapeutice ale viţei de vie, cunoscută de milenii drept izvor de sănă­tate şi energie. Proprietăţile farmaceutice ale tesco­vinei au fost detaliate şi argumentate pe larg într-un articol precedent, care s-a bucurat de foarte multă aten­ţie din partea cititorilor revistei Formula AS. Dacă atunci am explicat cum acţionează tescovina în vin­de­carea diferitelor boli, acum vom insista asupra mo­dului în care ea întăreşte mecanismele de apărare ale corpului nostru. Rolul principal îl are resveratrolul, an­tioxidantul magic descoperit de cercetătorii seco­lului XXI. Printr-un miraculos mecanism natural, stru­gurii secretă această substanţă pentru a se apăra de ciuper­cile şi bacteriile parazite. Prin urmare, resve­ra­trolul are o pronunţată amprentă defensivă şi joacă un dublu rol: repară stricăciunile şi atacă intruşii. Ajuns în orga­nismul uman, îndeplineşte ace­leaşi funcţii: vindecă şi protejează. Resveratrolul este cel mai puternic antioxi­dant existent în natură, deci are menirea de a împiedica degradarea celulelor din toate tipurile de ţesuturi. Molecula antioxidantă îndrumă batalioanele de celule ale sistemului imunitar să atace agenţii patogeni inva­datori (de la microbi la celule cancerigene) şi, în ace­laşi timp, încurajează repro­ducerea celulelor sănă­toase. Alături de resveratrol, în tescovină sunt mobi­lizate şi alte substanţe valoroase pentru imunitate: vitaminele A, C şi P, fierul, potasiul, magneziul şi calciul. Pe lângă formulele farma­ceu­tice de bază (prezentate pe larg în articolul anterior), dom­nul farmacist Ion Bobaru recomandă alte reţete, pentru imunitate.

Pulberea

Se obţine prin măcinarea cât mai fină a tescovinei uscate şi cernute. Se consumă câte o linguriţă, de trei ori pe zi, cu jumătate de oră înainte de masă. Pentru un efect sporit, praful trebuie ţinut sub limbă, aproximativ 2-3 minute, înainte de a-l înghiţi. O cură durează trei săptămâni, cu o săptămână de pauză.
Recomandarea farmacis­tu­lui: "Pulberea este produsul cu cea mai mare cantitate de resveratol şi cea mai mare valoare imunitară. După cum am mai explicat, marele avantaj al tescovinei este că poate fi recomandată şi celor care suferă de diabet, deoarece zahă­rul conţinut de struguri a trecut în must”.

Infuzie din tescovină

Se prepară simplu, adău­gând peste două linguriţe de tescovină uscată şi mărunţită o cană de apă clocotită. Se acoperă şi se lasă la infuzat 10 minute. Sunt recomandate 3 căni pe zi, înainte de fiecare masă.

Ceai din tescovină şi busuioc

Echilibrează activitatea întregului organism prin combinarea efectelor calmante ale busuiocului cu acţiunea tonică a tescovinei.
Poţiunea se obţine astfel: într-un recipient se ames­tecă două linguriţe de tescovină us­cată (10 g) cu o cană de apă (250 ml) şi se pune la fiert. După ce a dat în clocot, preparatul se mai lasă la foc mic încă 15 mi­nute. Se completează lichidul evaporat cu apă fier­binte, până ajungem din nou la o cantitate de 250 ml, şi se adaugă o linguriţă de pulbere de busuioc (5 g). După ce a fost lăsat 30 de minute în repaus, ceaiul se stre­coară şi poate fi băut. Pentru efecte optime, puteţi adăuga scorţişoară şi miere de albine. Sunt reco­mandate două căni pe zi, dimi­neaţa şi seara.

Tinctură de tescovină şi arnică

 

În reacţie cu alcoolul, extracţia principiilor active din cele două medicamente naturale este potenţată şi conservată mai bine, ceea ce trans­formă tinctura combinată într-un preţios elixir pentru sănătatea întregului organism.
Tinctura se prepară într-un borcan de sticlă, în care se amestecă 20 g de tescovină uscată (o lingură cu vârf) cu 10 g arnică (două linguriţe). Peste plante se toarnă 150 ml al­cool alimentar de 70 de grade şi borcanul se închide ermetic. Li­coarea se lasă la ma­cerat 10 zile, timp în care recipientul tre­buie agitat de 3-4 ori pe zi. După această perioadă, se filtrează şi se pune la decantat, în frigider, încă 6 zile. În final se separă par­tea lichidă şi se de­po­zitează în sticluţe în­chise la culoare. Doza recomandată este de 20 de picături pe zi, vreme de trei săptă­mâni. După o săp­tă­mână de pauză, cura poate fi reluată.
Completarea far­­macistului: "Uti­li­za­tă sub formă de un­guent sau gel, arni­ca se numără printre cele mai puternice antiinfla­matoare din farmacia verde. Admi­nistrată sub formă de tinc­tură, 20 de picături odată, are efecte sedative, dar şi bacteriostatice, ceea ce înseamnă că împiedică dez­voltarea bacteriilor. Aceste calităţi completează ac­ţiunea antioxidantă a resvera­trolului din tescovină, tinctura mixtă întărind şi stimu­lând toate celulele sistemului imunitar”.

Sirop din tescovină

Este recomandat mai ales copiilor anemici, cu un sistem imunitar deficitar sau celor care nu au poftă de mâncare. Se prepară simplu, amestecând 100 ml ceai din tescovină (preparat după metoda descrisă mai sus) cu 100 g miere de albine şi 300 ml suc natural de por­to­cale (dacă este posibil, se poate folosi şi suc de mă­ceşe proaspete, obţinut prin simpla stoarcere a fruc­telor). După omogenizare, siropul se păstrează în frigi­der. Doza optimă pentru copii este de 3 linguriţe pe zi, înainte de fiecare masă. Pentru adulţi, este recoman­dată o cantitate dublă. Cura durează trei săptămâni, cu o săptămână pauză, şi se reia dacă este nevoie.
Recomandarea farmacistului: "Pentru prepa­ratele farmaceutice, recomand tescovina obţinută din soiurile de viţă autohtonă, românească, aşa-numiţii «hibrizi direct producători». Pot argumenta că stru­gu­rii româneşti produc mult mai mult resveratrol. Drept dovadă stă faptul că via autohtonă este mai rezis­tentă la boli şi la atacul dăunătorilor (mana, făinarea, putregaiul cenuşiu, păianjenul, afidele etc). Prin urmare, cantitatea de resveratrol din strugurii româneşti este atât de mare, încât aceştia nu mai nece­sită combaterea paraziţilor prin stropire. Spre deose­bire de strugurii autohtoni, care se apără singuri, soiurile considerate nobile ( Feteasca Neagră, Merlot, Pinot Noir etc.) sunt foarte sensibile la boli si dău­nă­tori, fiind necesară stropirea cu fungicide şi insec­ti­cide de cel puţin 8-10 ori pe sezon. Toate aceste deta­lii demonstrează că efectele antioxidante şi antiseptice ale tescovinei din viţa de vie autohtonă sunt conside­rabil mai mari decât cele ale produsului similar, obţi­nut din soiurile de import”.

V-aţi întărit imunitatea? Vacanţă plăcută!

 

În creuzetele din laboratorul farmaciei Faltis, dom­nul Bobaru îmbină virtuţile primelor trei plante medi­cinale de top pentru a obţine siropul de imunitate. Poţiu­nea conţine cătină, măceşe şi tes­co­vină, fiind un adevărat elixir pentru toate componentele sistemului imu­nitar.
Alături de măceşe, tescovina face parte şi din com­poziţia siropului orexigen, preparat care conţine şi alte plante care sprijină imunitatea, cum ar fi ginsengul şi cicoarea, toate sub formă de extract fluid. Siropul orexigen este un puternic întăritor imunitar şi un excelent medicament natural pentru cei care suferă de ane­mie.
Precizarea farmacistului: "Cele cinci plante pre­­zentate sunt întăritoare naturale ale sistemului imu­nitar, au efecte de durată, ne protejează de agresiunea mediului, dar cu următoarele condiţii: să fie culese, uscate şi păstrate în mod corespunzător”. D-l farma­cist Ion Bobaru a început să desluşească tainele plan­telor încă din vremea adolescenţei, fiind absolvent al Liceului Agricol din Vidra, judeţul Giurgiu, cu diploma de tehnician agronom. "În facultate, am observat cu sur­­prindere că unele ierburi prezentate în manualele de liceu drept buruieni ce trebuie stârpite sunt, de fapt, valoroase plante medicinale. De atunci am înce­put să fiu fascinat de forţa ierburilor de leac şi sunt bucuros, ori de câte ori pot ajuta oamenii cu ceea ce ştiu despre cultivarea, îngrijirea şi transformarea lor în medica­mente”.

D-l Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Ca­lea Galaţi nr. 29, Brăila, telefon 0239.61.59.31, e-mail farmaciafaltis@yahoo.com.
Farmacia sa deţine "Cer­tificat de bună practică farma­ceutică pentru prepararea me­dicamentelor”, acordat de cole­giul Farmaciştilor din Româ­nia.

Sursa: http://www.formula-as.ro/2012/1049/medicina-naturii-44/top-5-al-plantelor-care-ridica-imunitatea-catina-macesele-tescovina-musetelul-si-teiul-i-15891

Unt din nuci

Caju, migdale sau arahide? Poţi să le foloseşti separat sau împreună pentru a face acasă o pastă delicioasă şi sănătoasă pentru tartine.

1. Untul de arahide îţi dă energieOleaginoasele (nuci româneşti, nuci braziliene, caju, arahide, migdale) pot să fie folosite pentru a prepara o un unt delicios. Acesta poate să fie folosit ca înlocuitor al unutului din lapte de vacă atât pe pâine prăjită, cât şi în prăjituri.

Dacă preferi să cumperi untul de arahide de exemplu trebuie să alegi o variantă sănătoasă. Citeşte întotdeauna eticheta cu ingrediente care nu trebuie să conţină denumiri necunoscute. Încearcă să alegi un produs care să conţină doar nucile. De preferat este să-l prepari în casă, deoarece astfel vei ştii cu exactitate că el produsul final conţine doar arahide sau alt tip de nuci coapte şi mixate până rezultă o pastă cremoasă.

Ca să le prepari acasă trebuie să cumperi oleaginoasele crude, să le coci în cuptor, să le laşi la răcit şi să la mixezi în robotul de bucătărie timp de 5 minute până îşi eliberează uleiurile şi se transformă într-un unt cremos. 

Folosite în cantitate moderată (aproximativ două linguri pe zi), aceste variante de unt din nuci aduc nutrienţi benefici pentru inimă şi sistemul osos, susţine celebrul Dr. Oz. 

Iată câteva dintre cele mai bune combinaţii de unt din nuci:

Este bogat în proteine, acid folic şi grăsimi bune, spre deosebire de untul din lapte de vaci care conţine grăsimi saturate, avertizează Dr. Oz. Este una dintre cele mai bune surse de energie pe care te poţi baza dimineaţa sau după-amiaza. 

Îl poţi folosi pe pâine prăjită cu felii de banane şi puţină scorţişoară, în smoothie-uri sau în prăjituri. 

Cum să-l prepari acasă: cumpără 500 grame de arahide crude, pune-le 10 minute la cuptor, lasă-le la răcit şi mixează-le în robotul de bucătărie cu foarte puţină sare de mare, timp 5 minute până când îşi eliberează uleiurile.

 

2.Untul de migdale este bun pentru slăbit

Este bogat în fibre şi sărac în calorii, de aceea este potrivit şi pentru persoanele care urmează o cură de slăbire, susţine Dr.Oz. Poţi să-l foloseşti pentru tartine, prăjituri, smoothie-uri şi dressing-uri cremoase. Dr. Oz recomandă să-ţi începi dimineaţa cu acest smoothie: 1/2 cană cu lapte de vacă sau vegetal, 1 cană cu fructe de pădure congelate, 1 banană, 1 lingură cu unt de migdale.

Cum să-l prepari acasă: cumpără 500 grame de migdale crude, pune-le 10 minute la cuptor, lasă-le la răcit şi mixează-le în robotul de bucătărie cu foarte puţină sare de mare, timp 5 minute până când îşi eliberează uleiurile.

3. Untul din nuci româneşti este bun pentru inimă

Conţine acizi graşi omega-3 care sunt esenţiali pentru sănătatea inimii. Pe lângă întrebuinţările obişnuite peste toast, în smoothie sau prăjituri, untul din nuci poate fi amestecat cu parmezan, usturoi şi busuioc proaspăt pentru a obţine un pesto delicios pentru paste. 

Cum să-l prepari acasă: cumpără 500 grame de nuci crude, pune-le 10 minute la cuptor, lasă-le la răcit şi mixează-le în robotul de bucătărie cu foarte puţină sare de mare, timp 5 minute până când îşi eliberează uleiurile.

4. Untul din caju este bun pentru sistemul osos

Are un conţinut ridicat de cupru şi magneziu, dar şi o dulceaţă aparte spre deosebire de toate celelalte tipuri de nuci. Este potrivit pentru smoothie-uri, toast, dar şi ca sos pentru diverse legume sau fructe, în funcţie de preferinţe. 

Cum să-l prepari acasă: cumpără 500 grame de nuci caju crude, pune-le 10 minute la cuptor, lasă-le la răcit şi mixează-le în robotul de bucătărie cu foarte puţină sare de mare, timp 5 minute până când îşi eliberează uleiurile.

Ceaiul de cimbru - pentru corp şi minte

Avănd o aromă deosebită şi calităţi terapeutice minunate, cimbrul tratează o serie de probleme ale sănătăţii. Băut dimineaţa pe stomacul gol, în locul cafelei, are efecte benefice asupra întregului corp, în special asupra stomacului.

Infuzia de cimbru se prepară astfel: o linguriţă de plantă se pune într-o cană cu apă firbinte şi se lasă 10 minute la infuzat.

Tratează bolile gastrointestinale, drept dovadă este faptul că se adaugă mâncărurilor greu de digerat. Uşurând digestia, el calmează disconfortul abdominal şi alungă lipsa poftei de mâncare.
Stimulează secreţiile bilei şi ale ficatului si combate viermii intestinali.

Bolile aparatului respirator ca bronşită, astm, tuse rebelă sunt ameliorate prin administrarea ceaiului de cimbru.

Răceala şi gripa sunt tratate în câteva zile prin consumul zilnic a câtorva căni de ceai.

În cazul crizelor de epilepsie este foarte eficient.

Combate alcoolismul provocând o repulsie faţă de el în cele mai multe cazuri.

Se mai utilizează pentru boli sau convulsii ale copiilor şi este recomandat copiilor cu handicap.

Sunt ameliorate tulburările, crampele menstruale şi contracţiile uterine.

Persoanele care suferă de stres, stări depresive, dureri de cap vor simţi o stare generală de bine în cazul în care beau ceai de cimbru.

Extern, este folosit în boli de piele, tratarea după amputare şi a ulceraţiilor. Foarte eficiente sunt şi băile cu cimbru, mai ales copiiilor bolnăvicioşi.

O infuzie mai concentrată, de 3 linguriţe de plantă la o cană de apă fierbinte se foloseşte ca tonic capilar, la tratarea afecţiunilor gingiilor sau la combaterea mirosului urât al gurii şi a durerilor de gât (sub formă de gargară). Se mai poate folosi sub formă de comprese cosmetice pentru tratarea tenului gras.
Este folosit ca dezinfectant, se fac inhalaţii cu infuzie pentru sinuzită.

Georgiana Nistor

Ceaiul de măceşe şi calităţile sale

Ceaiul de măceşe sau Rosa Canina este bogat în vitamina B1, B2, C, calciu, magneziu, fier, potasiu şi este recunoscut pentru efectele sale tonice şi vitaminizante. Fructele de măceş sunt baza ceaiului de măceş, ele asigurând o bună funcţionare a organelor interne.

Ceaiul de măceşe este recomandat de specialişti în combaterea şi prevenirea răcelii, datorită vitaminei C pe care o conţine, acesta întăreşte imunitatea şi scade febra. Ceaiul de măceşe poate fi pregătit din 5-10 fructe întregi, proaspete sau uscate sau 1-2 linguriţe de fructe uscate, fără seminţe (numai cojile roşii), la o cană cu apă clocotită (250 ml). Ceaiul de măceşe nu se fierbe mai mult de 3 minute, deoarece astfel îşi pierde conţinutul de vitamine, mai ales vitamina C.

Fructul este foarte des folosit, dar şi rădăcina are calităţile ei. De exemplu, remediul pentru vezica biliară şi rinichi. Se fierb, timp de 15 minute, 2 linguriţe de rădăcină în 500 ml apă. Ceaiul de măceşe diminuează unele suferinţe ale ficatului, stomacului şi rinichilor, precum şi unele stări de inflamaţie intestinală, menţin permeabilitatea şi fragilitatea vaselor capilare, reglând circulaţia sângelui. Această cură dă rezultate foarte bune şi în cazul acloolismului şi tabagismului.

În cazul în care preferaţi infuzia, aceasta se prepară din două linguri de măceşe pudră, care se adaugă în clipa când apa (500 ml) este caldă, după care se lasă la sedimentat timp de 15 minute. Mare atenţie însă, fierbeţi ceaiul doar în vase smălţuite, pentru că metalele descompun vitamina C.

Chiar şi bolile de inimă pot fi prevenite cu ajutorul ceaiului de măceşe. Băut zilnic, acesta previne crizele de angina pectorală şi infarct şi este de asemenea un bun vasodilaltator şi antiinflamator.

Poate fi folosit ca şi calmant. Înlocuieşte calmantele pentru afecţiuni ca şi migrenele, asteniile nervoase, oboseala cronică sau insomnia.

Este utilizat şi extern pentru afecţiuni ale pielii: plăgi, arsuri, iritaţii.

Georgiana Nistor

Ford Fiesta

Pret 3.500 EUR, negociabil

 

Second-hand
Tip	MK6
Categoria	coupé
Stare	inmatriculata
Anul fabricatiei	12/2004
Kilometraj	290.000 km
Putere	75 CP
Cutie de viteze	manuala(5+1)
Capacitate	1400 cm3
Climatizare	manuala
Culoarea	albastru metalizat
Usi	2/3
Motorizare	Diesel
Norma euro	euro 3
Consum	5,00l
Proprietari-anteriori	1
Valabilitatea ITP	9/2013

Dotari

Carte service; Închidere centralizata; Jante din aliaj; Radio/CD; Volan reglabil;

Siguranta:

ABS; Airbag;

Confort:

Geamuri electrice; Servodirectie;

Observatii

Jante aliaj MOMO.
Sistem esapament sport REMUS.
Airbrush deosebit pe capota motor.
Masina este ingrijita.

Judetul Mures, Sighisoara

Tel: 07453838394  (Alex Korban)

Coriandru

Proprietatile si beneficile coriandrului le puteti citi aici:
http://lataifas.ro/medicina_naturista_alternativa/plante_medicinale/18492/seminte-de-coriandru-proprietati-si-beneficii-extraordinare/

Ceaiul de busuioc

Aţi ştiut că busuiocul poate fi folosit ca şi ceai? El tratează o serie de afecţiuni deoarece planta are multe proprietăţi medicinale.

Se prepară simplu. ca şi celelalte ceaiuri: se pun două linguriţe de busuioc la o cană de apă fiartă şi se lasă la infuzat 15 minute. Se beau două căni pe zi.

Este folosit în răceli deoarece ameliorează febra prin inducerea transpiraţiei.

Stimulează şi secreţiile glandelor mamare la femeile care alăptează.

Se utilizează în infecţiile urinare.

Tusea şi durerile în gât se tratează cu acest ceai, fiind component al siropurilor. Elimină mucusul în caz de bronşită şi astm.

Ajută la o funcţionare mai bună a digestiei şi tratează crampele abdominale, balonările. Vindecă ulcerul gastric, colicii intestinali.

Infuzia de busuioc este benefica problemelor cardiace şi reduce nivelul colesterolului din sânge.

Se utilizeză în afecţiuni pediatrice ca: tuse, febră, răceală, diaree, vărsături.

Frunzele busuiocului au proprietăţi tonice şi revigorante pentru memorie. Alungă anxietatea, oboseala şi insomniile.

Consumul ceaiului de busuioc previne şi reduce stresul, chiar şi mestecarea frunzelor.

Tot prin mestecarea frunzelor tratăm infecţiile şi ulceraţiile gurii.

Extern, infuzia de busuioc tratează afecţiuni cutanate, dureri de cap (sub formă de compresă) şi inflamarea ochilor.

Georgiana Nistor

Scrisoare din partea unui francez către ţăranii români care vor fi împiedicaţi să-şi mulgă vacile manual

Am aflat nu demult că se desfăşoară în acest moment la voi o dezbatere în ce priveşte aplicarea legislaţiei europene care va interzice ţăranilor români mulgerea manuală a vacilor şi îi va constrânge să folosească aparate automate dacă vor să obţină autorizaţia de a-şi vinde laptele şi derivatele lui. Partizanii aparatelor automate au mai ales interesul, ni se spune, de a asigura o calitate perfectă a laptelui, înlăturând bacteriile şi viruşii care ar putea să i se adauge prin mulgerea manuală şi de a suprima astfel orice risc de îmbolnăvire pentru consumator. Se pretinde astfel ca aplicarea reglementării europene va reprezenta un pas suplimentar în alinierea României la normele moderne care domnesc în Vest : un ţăran care mulge vaca cu mâna, ce arhaism ! E uşor de văzut că în imaginarul acestor progresişti se profilează tot scandalul secolelor trecute cu modurile lor rudimentare de viaţă, cu sărăcia lor revoltătoare şi cu obscurantismul celor ce se ataşează cu încăpăţânare la obiceiurile lor străvechi.

Prieteni români, vă scriu pentru a vă spune că în Franţa a avut loc acum câteva decenii acest tip de dezbatere  asupra acestui subiect şi a altora legate de viaţa la ţară : generalizarea maşinilor de muls în fermele franţuzeşti care dateaza din anii ’60 a precedat supunerea agriculturii franţuzeşti la politica agricolă europeană. Începând cu această epocă, noi francezii am văzut efectele procesului de modernizare în care sunteţi angajaţi azi şi rezultatele acestor reglementari care vă sunt impuse. De aceea, aş vrea să vă avertizez despre ceea se ascunde în spatele acestei legi simple, aparent nesemnificative, care interzice mulgerea manuală a vacilor. Trebuie să înţelegeţi că avertismentul meu nu vine dintr-o superioritate pe care ne-ar da-o progresul tehnic şi economic sau dintr-o înţelegere mai fină a cursului istoriei. Din punctul acesta de vedere voi ne sunteti mai degrabă superiori – voi sau cel puţin aceia dintre voi care se încăpăţânează să refuze « dezvoltarea », « progresul » şi invenţiile de tipul acestor faimoase mulgătoare automate.

De fapt, pentru toţi cei care vor să-şi vândă producţia de lapte, această regulă europeană semnifică cumpărarea obligatorie a maşinilor de muls, ceea ce va provoca dispariţia, în termen mai lung sau mai scurt, a ţăranilor săraci care nu vor putea asuma costul acestui echipament şi al întreţinerii lui. Cei care vor putea să o facă vor fi aduşi pe terenul unei agriculturi productiviste aflate atât sub jugul reînnoirii tehnologice şi a politicilor agricole UE, cât şi sub acela al diverselor stimulări finaciare (subvenţii europene, vânzarea producţiei către industria agro-alimentară). Care va fi rezultatul ? Mari exploatări agricole mecanizate şi specializate. Dacă o gospodărie produce astăzi nu doar lapte ci şi unt, brânză şi smântână (fără să mai vorbim de legume, ouă şi carne), deîndată ce se va transforma în uzină agricolă, ea nu va mai produce decât lapte, dar în cantităţi mari, care va fi vândut unor firme care se vor ocupa să îl transforme în alte produse derivate.

Este comic că aceasta schimbare va avea loc în numele sănătăţii publice, urmând ideea că, dacă producţia de lapte într-o gospodărie nu respectă regulile de igienă cele mai elementare, industria este, în ceea ce o priveşte, absolut curată – asta ştim cu toţii mult prea bine. Ceea ce veţi vedea însă pe piaţă – ceea ce vedeţi deja – sunt produse lactate mult mai nocive decât vor fi fost vreodată produsele unei gospodării, produse poluate şi falsificate în funcţie de interesele economice ale unei industrii agro-alimentare devenite atotputernică. Concentraţia în număr mare a animalelor în grajdurile gigantice ale gospodăriilor devenite ferme agricole constituie de fapt un teren favorabil pentru apariţia şi propagarea rapidă a epidemiilor : pentru a le face faţă se vor folosi antibiotice care vor trece astfel în lapte, apoi în alimentaţia populaţiei, contribuind astfel la apariţia microbilor ce rezistă tuturor tratamentelor cunoscute. Obiceiul de a folosi produse farmaceutice fiind adoptat, agricultorii vor fi mai puţin reticenţi în a dopa legal sau ilegal animalele, pentru a le face mai productive şi pentru a-şi mari beneficiile : activatori de creştere, cocktailuri de anabolizante şi de antibiotice, hormoni sexuali de sinteză, iată câteva produse folosite în acest scop şi care vor provoca în rândul consumatorilor boli de toate felurile, dintre care cel mai adesea cancerul. Bineînteles cancerul, la fel ca şi diversele probleme ale sistemului nervos (Alzheimer, Parkinson etc.), sunt provocate şi de pesticidele folosite pentru cultivarea pamântului. Împrăştiate de vânt şi păscute de vaci, ele îşi vor lăsa urmele pâna în laptele lor. Printre cauzele acestor boli nu vor trebui ignorate nici făinurile animale care vor fi în mod cert introduse în alimentaţia bovinelor pentru că sunt mai ieftine decât cerealele şi decât furajele şi pentru că supraabundenţa lor artificială în proteine stimulează producţia de lapte. Pentru a obţine un tablou complet pe plan sanitar, mai rămâne de amintit doar poluarea laptelui cu substanţele toxice folosite în industrie în momentul când va fi extras, înmagazinat, transportat, transformat şi condiţionat. În fine, laptele se va degrada din punct de vedere nutritiv şi gustativ, o degradare asemănatoare cu aceea prin care trec toate bunurile a căror fabricare a fost mecanizată şi standardizată (legume fără gust, carne denaturată, vin amestecat cu alte produse, mobile făcute din imitaţie din lemn, haine uzate repede etc.). Ba mai rău : restructurarea economiei agrare româneşti după modelul tehnicist şi productivist va avea ca urmare dificultatea şi aproape imposibilitatea de a obţine lapte – şi în mod general mâncare – care să nu fie atins de manipulările industriei agro-alimentare, pe când astăzi, precum ştiţi, o bună parte dintre români pot să cumpere ieftin produse autentice ce vin din agricultura ţărănească. Este exact ceea ce s-a întâmplat în Franţa şi în Europa şi ceea ce a început de fapt şi în România.

Aceasta măsură care interzice mulgerea manuală a vacilor trebuie aşezată în cadrul mai general al industrializării agriculturii, cu tot ce înseamnă ea pentru mediul natural şi pe plan uman. Este vorba despre o industrializare care are ca urmare sărăcirea pământului prin exploatarea intensivă, poluarea apelor, dispariţia unor specii animale şi vegetale considerate neexploatabile sau nerentabile şi, în fine, transformarea destructivă a peisajelor şi a condiţiilor climatice care contribuie astfel la catastrofe care ne sunt prezentate în mod abuziv ca şi « naturale » : furtuni, secete, indundaţii, dereglări ale ritmicităţii anotimpurilor, etc. Pe plan uman industrializarea agriculturii nu presupune nimic altceva decât eradicarea programată a civilizaţiei ţărăneşti. Căci ea va aduce ruinarea a mii de ţărani ce nu vor putea să-şi modernizeze gospodăriile şi să trăiască din vânzarea propriei lor producţii pe piaţa modernă. Ea presupune un exod rural masiv, individualizarea raporturilor sociale şi diluarea legăturilor de familie. Ceea ce înseamnă golirea satelor, copiii familiilor ţărăneşti, cuceriţi de falsele reprezentaţii ale modului de viaţă orăşenesc şi consumerist , visând să devină burghezi la oraş şi regăsindu-se muncitori la periferia acestora. Industrializarea înseamnă şi concurenţa fiecăruia cu toată lumea, dependenţa mărită faţă de sistemul financiar (bănci, credite, datorii) şi faţă de tehnologiile tot mai complexe şi mai scumpe (instrumente-maşini, îngrăşăminte şi tratamente chimice, informatizarea gestiunii de stockuri, etc.).

Aceasta dispariţie a ţărănimii nu e un accident al istoriei, ci o politică planificată la scară europeană şi mondială de către elitele politice, conducătorii marilor firme chimice şi agro-alimentare şi experţii lor de toate felurile. Se vizează astfel o pricepere ţărănească, această lungă ştiinţă intuitivă şi lipsită de concepte care este înţelepciunea ţăranului; în fapt este vorba despre o etică, cea a lucrului bine făcut şi a cunoaşterii legilor naturii. Se vizează astfel un mediu de viaţă, cel al satului şi al peisajului său înconjurător; o cultură populară care se exprimă în artizanat, în obiceiuri, în tradiţiile orale şi în dialecte. Se vizează, în sfârşit, o economie bazată pe autosuficienţa tehnică şi alimentară a comunităţii rurale şi deci pe cea mai mare autonomie posibilă.

Odată cu decăderea ţărănimii tocmai această autonomie este sortită dispariţiei: producţia şi întreţinerea vieţii sunt încredinţate unui sistem economic şi tehnologic mondializat, incontrolabil din punct de vedere material. În faţa acestei deposedări, în faţa maşinismului genralizat nu este încă poate prea târziu pentru a cultiva din nou marile virtuţi ale ţărănimii : spiritul de independenţă, gustul pentru simplitate, întrajutorarea şi suveranitatea comunităţii asupra propriilor ei condiţii de existenţă.

Nu e prea târziu, căci ţărănimea care agonizează la noi am văzut-o la voi încă în viaţă. Bărbaţii îmbrăcaţi cu haine simple, purtând o şapcă ponosită, femeile în fusta cu şorţ negru şi cu batic pe cap, aceşti oameni al căror corp solid şi obosit se sprijină pe lume cu încredere, îi cunosc prea bine: bunicii mei erau ca şi ei; moştenirea graiului lor, a gesturilor şi a valorilor lor o recunosc în graiul, gesturile şi valorile părinţilor mei. În Franta, poporul este bolnav, bolnav pentru a fi dorit să-şi uite trecutul ţărănesc; mai întâi părăsindu-l pentru uzine şi pentru condiţia muncitorească ; apoi, acum, imaginându-se ca şi „clasă mijlocie”, mica burghezie modernă care aleargă după bani, dupa semne materiale de reuşită profesională, după timpul pe care societatea actuală i-l fură neîncetat. Fiecare se simte în mod confuz vinovat de a fi acceptat falsa civilizaţie a industriei, a statului şi a banilor, de a fi lăsat după sine viaţa la ţară şi bogăţiile ei adevărate. Dar această populaţie ţărănească este încă vie la voi – este încă vieîn voi : nu am văzut-o doar la ţară şi în sate; am văzut-o în oraşele voastre. Îmbrăcase hainele studentului, ale profesorului, ale muncitorului sau ale şomerului, dar în fond tot ea vorbea, gândea şi judeca. În ea, în voi trebuie să aveţi încredere pentru a opri acest proces de fărâmiţare a civilizaţiei ţărăneşti, acest proces de industrializare masivă a modurilor de viaţă, al felului de a gândi, care ia oamenilor orice autonomie, orice singularitate.

Va trebui, poate, să aibă loc într-o zi un alt fel de revoluţie, o revoluţie care să dea înapoi oamenilor simpli, oamenilor de rând, puterea asupra propriei lor vieţi, o revoluţie care ar viza descompunerea acestor sisteme hegemonice de tipul industriei şi al statului. Intre timp, trebuie însă să refuzaţi această ideologie progresistă care susţine că orice inovaţie tehnologică este în mod necesar şi un progres social sau moral. Nu vă încredeţi în această fascinaţie pentru Europa, pentru mândria de a fi european care abia reuşeşte să ascundă această „voinţă anxioasă de a se uniformiza”  pe care Pasolini o reproşa la vremea lui italienilor care tocmai se adaptaseră la ideologia europeană a societăţii de consum. Nu visaţi nici la mitul unei Naţiuni române înrădăcinate în era pre-industrială : naţiunea româna înţeleasă ca loc mistic şi comunitate imaginară nu va înlocui niciodată pământul şi comunitatea reală; problema ţărănească este universală, ea trece dincolo de naţiuni şi nu cunoaşte decât particularităţile ragionale. Menţineţi şi restabiliţi, în orice loc şi cu orice ocazie, aceste legături directe între productorii de la sat şi consumatorii de la oraş, care nu sunt sub controlul statului, care scurt-circuitează raporturile mercantile determinate de marea industrie, şi care au aprovizionat întotdeauna populaţia cu bunuri de primă necesitate, chiar şi în sânul crizelor celor mai grave. Menţineti vie marea tradiţie ţărănească, prezervaţi satele, peisajele şi cultura populară – dar nu ca muzeu, ci în act, în practica cotidiană, în căldura prieteniei şi a stimei reciproce. Transmiteţi cât mai departe bogăţia cunoştinţelor tehnice, agricole şi culinare, botanice şi medicinale acumulate de secole de civilizaţia ţărănească. Nu e vorba de a reveni la o pretinsa vârsta de aur a omenirii; e vorba de a instaura un raport nou între oraşe şi sate, care să întrerupă distrugerea lor comună atât pe plan material cât şi pe plan cultural şi care să permită fiecaruia dintre noi să regăsească condiţiile prealabile pentru construcţia unei societăţi autonome capabile să-şi domine tehnica şi economia.

Prieteni români, sunteţi cunoscuţi pentru capacitatea voastră de a vă ţine deoparte de determinările aprige ale istoriei, de a „boicota istoria” cum scrie undeva filosoful Lucian Blaga. Dacă mişcarea istoriei trebuie să fie ghidată de dezvoltarea economiei de piaţă şi a tehnologiilor ei atunci da, rămâneţi fideli vouă înşivă şi boicotaţi istoria!

Patrick Marcolini (traducere în limba româna Delia Popa)

Sursa: Et vous n’avez encore rien vu…